Comorile saracilor

Cei mai bogati saraci ai Iasului. Asa pot fi numiti cei care traiesc de azi pe miine, dar au cocioabele pe terenuri care valoreaza zeci de mii de dolari. Adevarate comori, terenurile atrag atentia marilor afaceristi care ar plati bani buni pentru a intra in posesia lor. Aflate in centru sau la periferie, aceste comori de aur sint in proprietatea unor persoane care traiesc din ajutorul social sau din mila celorlalti. Daca ar vinde numai terenul, nevoiasii si-ar putea lua apartamente in zonele bune ale Iasului si ar putea trai fara griji tot restul vietii. Reporterii „Ziarului de Iasi” au facut un raid in aceste zone si au aflat povestile celor care stau pe saci de bani. Pe adevarate comori stau si alti ieseni. Sint chiriasii Primariei care locuiesc in zone ultracentrale si platesc chirii modice de citeva sute mii pe luna. Majoritatea sint insa, chiar si asa, restantieri. Traiesc in „zona 0” in cladirile de pe Cuza Voda, constructii vechi cu valoare de patrimoniu. Sau traiesc pe Elena Doamna, in apropierea Maternitatii, pe Vasile Lupu, in Bas Ceaus sau in Pacurari.
„Nu vind nimic”
In prezent, pamintul este una dintre cele mai profitabile investitii. De aceea terenurile din centrul sau imediata apropiere a Iasului sint foarte cautate. Un astfel de teren detine si Maria Vladulescu. Toti cei care locuiesc in zona delimitata de strada Smirdan, strada Sfintul Lazar si cladirile Universitatii Tehnice stiu ca „doamna Vladulescu” are unul dintre cele mai mari terenuri din zona. Casa batrinei abia se zareste din strada fiind ascunsa intre buruieni si copaci. In momentul in care reporterii „Ziarului de Iasi” au
vizitat-o, femeia deretica prin curte. „Ce vreti de la mine! Nu vind nimic”, au fost primele vorbe. Si-a dat seama apoi ca nu intentionam sa cumparam nimic si a devenit mai vorbareata. Are „80 de ani si ceva” si nu mai poate avea incredere in nimeni, mai ales ca locuieste singura. Este olteanca, a venit din Craiova cind avea 5 ani impreuna cu parintii, iar dupa moartea lor a mostenit casa si terenul aferent. Proprietatea de circa 1.500 metri patrati a devenit insa prea mare pentru ea. „Cind eram tinara nu-mi ajungea pamintul, acum nu mai ajung nici sa-l «vizitez» in intregime”, s-a plins Maria Vladulescu. A lucrat „in fabrica”, in confectii, iar acum traieste din pensia de 2,8 milioane. Copiii nu o ajuta, ba chiar se cearta des cu ei. „Vor sa le semnez ca le dau casa, au vrut sa le dau chiar si cavoul, dar nu le semnez nimic. Vor sa le dau tot si sa ma lase in strada, m-as duce la un azil, sa aiba cineva grija de mine”, a rabufnit batrina. Se descurca greu, abia se misca, iar dantura nu mai are deloc, dupa cum sustine chiar ea.
O comoara de 67.000 dolari
Chiar daca a refuzat pina acum, se gindeste totusi sa vinda macar o parte din teren, insa nu are habar de mina de aur pe care o detine. „Acum e altfel, euro, in dolari, nici nu mai stiu. Si daca as vinde, cit sa cer?”, a intrebat femeia. Cei 1.500 metri patrati ai pensionarei valoreaza o avere. „Un metru patrat de teren in zona este cotat intre 45 si 50 de dolari”, a declarat Bogdan Cihodaru, directorul agentiei imobiliare „Terra”. Realizind un calcul simplu, terenul Mariei Vladulescu valoreaza aproximativ 67.000 dolari, adica peste 2,2 miliarde lei. Cu acesti bani, batrina poate achizitiona un apartament intr-o zona buna care o va costa in jur de 20.000 de dolari, iar de restul banilor poate trai fara absolut nici o grija. Poate chiar sa-si petreaca restul zilelor calatorind in toata lumea.
O casuta si 800 de metri in Podul de Fier – 2 miliarde lei
Pe aproape un miliard de lei sta si Petre Galan. Casa acestuia este situata pe strada Marta, in Podul de Fier. Cei 860 de metri patrati nu-l prea mai intereseaza pe barbatul in virsta de 65 de ani. „Sint foarte bolnav, am probleme cu inima, abia am iesit din spital”, s-a plins Galan. Batrinul locuieste singur, sotia murindu-i acum 10 ani. Nu are copii, si deci nu are cui sa lase casa. „Rudele sotiei vor lua totul. Abia astepta sa mor ca sa-si imparta terenul”, a spus pensionarul. O mare parte din pensia de 3 milioane se duce pe medicamente, asa ca se descurca foarte greu. Daca s-ar lua in calcul si casa sa, „averea” lui Galan s-ar duce spre 2 miliarde lei. Galan nu ia in calcul varianta vinzarii, cu toate ca nu stie nici el exact de ce.
Nici Marian Danila, vecin cu Petre Galan, nu o duce mai bine. In casa acestuia de trei camere situata pe strada Marta locuiesc nu mai putin de trei familii formate din 11 persoane. Nici una insa nu are un loc de munca stabil. Toti isi pun sperantele in ajutorul social oferit de stat. „Mai muncim cu ziua, pe ici, pe colo, pentru a avea ce pune pe masa. Nu am nici pantofi in picioare, abia ma misc pentru ca am hernie de disc”, a comentat Valeriu Vasiliu, unul dintre locatarii locuintei din Podu de Fier, fost sofer.
O avere de 30 de miliarde in buricul Iasului
Cazul cel mai notoriu de sarac care sta pe un munte de bani este cel al Iolandei Teitler, urmasa uneia dintre cele mai bogate familii iesene din prima jumatate a secolului. Iolanda Teitler a mostenit 1.000 de metri patrati de teren in „zona 0” a orasului, suprafata estimata acum la peste 30 miliarde lei. Pe acest teren se inalta inainte de razboi una dintre casele familiei Teitler. „Bunicul avea mai multe case in oras, dar cea de la Fundatie era cea mai mare. Cind au venit comunistii ne-au luat-o si ne-au ingramadit pe toti intr-o singura locuinta”, a spus Iolanda Teitler. Dupa 1989, Iolanda s-a luptat sa-si recapete terenul. Pe acesta se afla fosta piata Independentei, iar Primaria a incercat sa pastreze terenul. La un moment dat, acesteia i s-a propus sa-l inchirieze, insa Teitler a refuzat. Procesul cu Primaria a durat 6 ani. „Am mincat numai piine cu apa”, a spus Teitler. Aceasta locuieste acum intr-o casa darapanata din spatele Primariei.
Comorile Primariei
Si Primaria detine astfel de comori in Iasi. Astfel, pe strada Tatarasi si pe Vasile Lupu, Primaria are zeci de case si mii de metri patrati. Acestea, insumate, valoreaza zeci de miliarde de lei. In aceeasi situatie se afla si imobile de pe Elena Doamna, Cuza Voda sau Pacurari. In acestea locuiesc familii nevoiase cu venituri reduse si care nu pot intretine „comorile”. „O parte din ele sint monumente istorice si nu pot fi vindute. Unele pot fi cumparate de actualii chiriasi, dar majoritatea nu-si permit”, a declarat Letitia Palaga, sefa Directiei de Administrare a Patrimoniului Public si Privat. Pentru toate categoriile, Primaria nu are nici un plan concret. Oficialii din Palatul Roznovanu sustin ca primul pas ar fi mutarea chiriasilor in alte locatii. „Totul depinde de spatiul locativ disponibil. In momentul de fata nu avem unde sa-i mutam”, a spus Palaga. (Felix GUZGA)
Mahalaua din Bas Ceaus
Savanti renumiti din intreaga lume au fost fascinati ani de zile de un proiect uluitor. Au incercat sa construiasca masina timpului, un dispozitiv cu care sa poata calatori in trecut. Studiourile de filme americane au investit in pelicule milioane de dolari pentru ca oamenii sa-si imagineze cum ar fi sa traiasca in trecut. La Iasi exista insa un loc in care timpul pare ca s-a oprit. Ca sa-l vizitezi nu-ti trebuie decit 7.000 lei, bani de tramvai. Zilnic, in jur de 30.000 de ieseni se intorc, pentru citeva minute, in urma cu 200 de ani. Fie ca vor, fie ca nu. Acestia trec prin Bas Ceaus, locul in care se traieste ca pe timpul fanariotilor. Strazi prafuite, marginite de maghernite darapanate, copii imbracati sumar, care se joaca printre gunoaie, saracie lucie. Bas Ceaus a fost mahala, iar acum, ca sa tina pasul cu vremurile, poate fi numit „ghetou”.
Case care stau sa se prabuseasca
Cum ai parasit bulevardul Tudor Vladimirescu, la dreapta, spre Tatarasi, intri intr-o zona in care timpul pare ca a stat pe loc. La 20 de metri de statia Padurii o casa sta sa se prabuseasca si te intrebi cind va fi demolata. Cu surprindere, observi o droaie de copii care se joaca prin ruine, intre un munte de gunoaie. „Aici a fost un camin de studenti dupa care au locuit tot felul de oameni, care ulterior au fost mutati. Casa a fost in conditii bune pina dupa anii ’80”, povesteste Vasile Hreapca, care locuieste in vecinatate. Mirarea devine si mai mare cind afli ca toti puradeii locuiesc chiar in casa respectiva.
Dorica Hasan locuieste aici impreuna cu sotia si cei opt copii minori. In afara de acestia, in casa de pe strada Profesor Paul mai locuiesc doi batrini. Din imobilul cu etaj, care apartine Primariei, au mai ramas intregi doar camerele de la etaj. Insa si acestea fara geamuri. Toate incaperile de la parter sint pline de gunoaie, fiind folosite ocazional si ca toaleta. Pentru a ajunge la etaj, acolo unde locuieste familia Hasan, trebuie sa faci slalom printr-o mizerie de nedescris. Nu exista mobila, iar peretii sint subrezi si igrasiosi. Scara din lemn pe care trebuie sa urci pentru a ajunge la nivelul superior scirtie din toate incheieturile.
„Apartamentul” de la etaj este format dintr-un hol, „living” cu balcon si o alta camera folosita ca bucatarie si dormitor. Daca vremea este frumoasa, toti stau in „living”. Aici, peretii nu au mai vazut var de zeci de ani. Din geamuri nu a mai ramas decit scheletul de lemn, acum fiind acoperite cu paturi. Singurul loc pe care se putea sta jos era un pat pe care era asezata batrina de 80 de ani, Eugenia Ionescu. Cealalta camera este folosita in special iarna, pentru ca aici este soba. „Cind facem mincare, toata casa se umple de fum, pentru ca soba este infundata”, comenteaza fetita cea mai mare. Curent electric, apa rece sau calda, caldura sint „luxuri”, de care copiii nici macar nu au auzit. „Aducem apa intr-un butoi mai mare de la izvor” explica tanti Eugenia.
„Pina la urma, chiriasii vor fi evacuati”
Familia Hasan nu este un caz izolat. De fapt, aproape toti cei care locuiesc in zona Bas Ceaus se gasesc in aceeasi situatie. La circa 200 de metri, pe strada Tatarasi 29 locuieste, tot intr-o casa a Primariei, Dumitru Nechita. Impreuna cu acesta mai stau in cele patru camere ale casei inca 14 persoane, dintre care 8 copii minori. Si aceasta casa se afla intr-un stadiu avansat de degradare. „Ma zbat de 10 ani sa am si eu o casa. Acum stau cu parintii si cu familia fratelui meu in darapanatura asta. Primaria ar trebui sa o repare pentru ca este a ei”, se plinge Iulian Nechita. Apa nu mai au de peste un an, iar gaz metan nu au avut niciodata. Singura lor sursa de venituri este pensia „batrinilor”.
In aceeasi zona, Primaria mai administreaza alte 14 imobile. „Cele doua case trebuie demolate. Am recazat aproape toti chiriasii. In cazul imobilului de pe strada Profesor Paul situatia e mai complicata pentru ca exista un singur chirias legal, un batrin, care nu doreste sa se mute de acolo”, a declarat Letitia Palaga, director DAPPP. Aceasta sustine ca batrinului i s-a oferit o alta locuinta, dar acesta nu a acceptat. In ceea ce priveste familia Hasan, acestia au avut o proprietate si au vindut-o, de aceea nu mai pot primi o alta locuinta. „Pina la urma, chiriasii vor fi evacuati fortat daca nu inteleg. Cit despre demolarea caselor din zona, inca nu se poate pune problema, pentru ca totul depinde de programul de activitati al «Citadin», ei ocupindu-se de aceasta problema”, a concluzionat Palaga. (Felix GUZGA, Mihai POPA)
Si Cuza Voda si-a pierdut stralucirea
O situatie similara a fost semnalata de „Ziarul de Iasi”, in urma cu mai putin de un an. In centrul istoric al Iasului, strada Cuza Voda, cindva loc de promenada pentru cei avuti, a devenit fieful tiganilor. Acestia locuiesc in case care au apartinut cindva unor profesori, doctori sau generali. Acum, aceste imobile sint ale Primariei. Nici una dintre aceste cladiri, pe care specialistii le considera adevarate monumente arhitectonice, nu au fost renovate. Toate casele vechi de pe Cuza Voda ofera un peisaj dezolant – darapanaturi, praf si puradei murdari.
Responsabilii din Primarie sustin ca au solutii, insa pentru moment acestea nu pot fi puse in practica. „Am inventariat deja imobilele de pe Cuza Voda, precum si pe cele din Pacurari. Avem si o situatie a starii lor fizice, astfel incit stim si ce solutie se impune, de la caz la caz. Adevarata problema nu este atit lipsa banilor, cit situatia celor care ocupa in prezent aceste imobile si care vor fi siliti sa le paraseasca”, a declarat ieri Iulian Vagner, arhitectul-sef al orasului. Potrivit acestuia, strada Cuza Voda va fi inclusa intr-un program de reabilitare asemanator celui in care este inclusa in prezent strada Lapusneanu. In ceea ce priveste Pacurarii, Bas Ceaus si celelalte „zone calamitate”, Vagner sustine ca trebuie gasite mai intii case pentru actualii chiriasi. „Din aceasta cauza, nu putem demara nici un program de reabilitare mai devreme de 3-4 ani”, a adaugat arhitectul-sef. (M.P.)