Eogen Sandu a intrat pe mina procurorilor

„Scamatorul” Eogen Sandu, cel ce transforma pe hirtie pierderi de miliarde in profit, a ajuns pe mina procurorilor. Fostului director de la „Agroindustriala Bucium” i se reproseaza grave nereguli in contabilitate, „bagheta magica” prin care Sandu se juca cu miliardele ca la „alba-neagra”. Principalele acuzatii aduse de procurori sint prezentarea cu rea-credinta actionarilor societatii a bilantului contabil inexact, in vederea ascunderii situatiei societatii si efectuarea cu stiinta de inregistrari nereale in contabilitate. Toate acestea pentru a-si pastra in continuare scaunul si pentru a-si putea acorda prime consistente, lui si gastii sale. „Dosarul se afla in lucru la Parchetul de pe linga Judecatoria Iasi. Rezultatul cercetarilor va putea fi facut public numai dupa solutionarea cauzei”, ne-a declarat prim-procurorul Parchetului de pe linga Judecatorie, Daniel Ticau.
Conform datelor adunate de comisarii Garzii Financiare si ofiterii Biroului Economic al Politiei Municipiului Iasi, timp de aproape trei ani conducerea „Agroindustriala Bucium” a mistificat rezultatele financiare ale societatii. Din dorinta de a da bine in ochii proprietarului, Agentia Domeniilor Statului (ADS), si ai propriilor angajati, conducerea societatii iesene a transformat pierderi de aproape 90 miliarde de lei intr-un profit de 3 miliarde. In tot acest timp, „Agroindustriala Bucium” a fost condusa de Eogen Sandu, care avea functia de director general. Dar cum a fost posibil ca pierderile de 90 de miliarde sa fie schimbate in profit de 3 miliarde? Politistii au descoperit ca in spatele acestui profit erau ascunse penalitati si majorari de intirziere de zeci de miliarde de lei, pe care societatea ieseana le avea de platit pentru neachitarea la timp a datoriilor catre bugetul statului. Conform normelor contabile, toate aceste sume ar fi trebuit inregistrate drept cheltuieli exceptionale, ceea ce ar fi insemnat scaderea lor din veniturile realizate si obtinerea in final a pierderii. In realitate, ele erau trecute in conturi de asteptare, plimbate de la un an la altul, nefiind inregistrate niciodata drept cheltuieli efective. Astfel a fost posibila mascarea rezultatelor financiare reale ale unitatii. Politistii considera ca acest mod de inregistrare a penalitatilor constituie o infractiune fiscala. (Radu BURLACU)