Ieseanul cu cele mai multe relatii in lumea buna

Doi ochi albastri, cind inocenti, cind sireti. O statura de copil de 9-10 ani. Un statut de orfan si o usurinta de comunicare cu oamenii. Acestea sint citeva atuuri pe care un adolescent de 15 ani le foloseste din plin de mai bine de 3 ani pentru a deschide usi. Si nu orice fel de usi, ci numai cele din lumea buna a tirgului, in fata carora un om obisnuit ar face anticamera zile la rind. Politicieni, oameni de afaceri, medici sau directori de institutii au devenit pentru Alexandru Baltag, un copil abandonat la nastere, prietenii lui cei mai buni si sponsori de nadejde.
„Am multi prieteni politicieni”
Cind il intrebi pe Alexandru, „vedeta” de la Centrul de Plasament „Primaverii”, pe cine cunoaste din lumea buna a Iasului, iti raspunde prompt: „Pe toata lumea. Am multi prieteni”. Apoi incepe sa insiruie: Ion Solcanu – senatorul, Constantin Simirad – fostul primar, Gheorghe Nichita – candidatul PSD la Primarie, Marin Burlea – directorul Spitalului de Copii, Vasile Cepoi – seful de la Casa de Asigurari din Copou, Costel Adascalitei – cu clubul de karate, Viorel Roman – afacerist, Lucian Flaiser – seful de la Consiliul Judetean, Mihai Popescu si Nicolae Ivanciu – tot de la CJ, Constantin Neculau – candidatul PRM la Primarie… Lista este insa mult mai lunga. Baiatul cunoaste exact functia fiecaruia, director, politician, om de afaceri, medic sau profesor universitar. Pentru el, a trece de secretare ca sa intre in birourile acestor oameni este ca si cum ar deschide usa centrului de plasament atunci cind se reintoarce dupa fiecare vizita in oras. „Am fost la multe evenimente si acolo i-am cunoscut pe mai toti. Acum doi ani, cind inca era Simirad primar si s-au depus coroane la Statuia Libertatii de pe Independentei, de 1 Decembrie, eu cu domnul Nichita si domnul Solcanu am depus o coroana de flori. Atunci m-am imprietenit cu mai multi politicieni”, povesteste Alexandru.
Colegii din Centrul de Plasament il acuza ca este cersetor
Exasperat de comentariile ironice ale colegilor de la centru, baiatul insista sa ne retragem in biblioteca, pentru a nu fi deranjati in discutie. „Spun ca sint cersetor si cei mai mari se poarta urit cu mine citeodata, de invidie ca eu am asa multi prieteni si bani”, imi explica el pe drum. Se eschiveaza insa cu o minciuna, cind il intreb de la ce i se trage titulatura de „cersetor”: „Nu le cer eu bani. Ei imi dau, pentru ca asa vor. O doamna doctor de la Institutul de Gastroenterologie imi da in fiecare luna cite 500.000 de lei, ca un fel de bursa. Mi-a spus sa nu mai vin in fiecare zi pe la ea, ci o data pe luna”. Alexandru insa are un tarif fix cind ajunge in preajma sponsorilor lui: 100.000 de lei. Pe care ii cere. Daca primeste mai mult e si mai bine, dar el isi urmareste doar scopul propus: suta de mii. O vizita prin doar citeva birouri din Casa Patrata ii aduce o suma frumusica, numai buna sa-si cumpere incaltaminte si haine doar de la „Iulius Mall”, sau sa mearga cu taxiul cind se grabeste. Cei de la centru spun ca au fost si cazuri cind Alexandru si-a ajutat colegii cu bani atunci cind plecau in tabere.
„Dupa ce l-am intrebat de note a trecut mai rar pe la mine”
De ceva vreme insa, farmecul lui Alexandru s-a cam pierdut pe holurile institutiilor. „La inceput i-am dat si eu bani. De fapt, nu numai eu, ci mai multi colegi. Devenise un fel de mascota a Casei. Dar, de cind i-am cerut sa-mi arate notele la scoala a trecut mai rar pe la mine. Are un tupeu deosebit care l-ar putea salva, sau l-ar duce spre rau. As vrea sa-l ajut, sa-l mut la Liceul Sportiv, unde este profesoara sotia mea, ca sa poata fi supravegheat mai usor, pentru ca merita salvat”, spune dr. Vasile Cepoi, directorul Casei Judetene a Asigurarilor de Sanatate Iasi. In schimb, Nicolae Ivanciu, vicepresedintele Consiliului Judetean, crede ca daca Alexandru ar fi supravegheat mai din scurt ar putea ajunge un bun om de afaceri. „I-am mai dat si eu bani, dar la un moment dat i-am sugerat sa munceasca pentru ei, nu sa-i cerseasca. Asa ca a venit sa vinda ziare sau flori”, spune Nicolae Ivanciu .
A renuntat la carte in favoarea „afacerilor”
Pentru ca inca ii merge, Alexandru continua sa ceara. „Nu cer, imi dau ei, pentru ca imi sint prieteni”, se apara baiatul. Insa minciuna lui Alexandru este data in vileag si de directoarea centrului, Magda Voinea, care ii cunoaste bine naravul. „Intr-adevar, dezinvoltura cu care comunica cu oamenii si-a folosit-o pentru obtine avantaje materiale fara sa depuna nici un efort. Este un copil inteligent, dar copilul scopului. Cu vorbe amabile si un comportament dezinvolt a reusit sa-i vrajeasca pe toti. De la toata lumea cerseste.
Daca nu-si va canaliza acest talent spre un scop bun, va reusi in viata doar pe cai necinstite. Sau nu va reusi deloc. Noi incercam sa-l canalizam spre bine”, spune Magda Voinea, adaugind ca a intervenit de multe ori la personalitatile vizitate de Alexandru pentru a nu i se mai da bani. „Practica luase o amploare prea mare si baiatul a inceput sa lege scoala de gard”, spune ea.
„Ai grija ce scrii, ca trebuie sa plec la mare”
Acum insa, preocuparea cea mai mare a lui Alexandru este vacanta si tabara de la mare in care vrea sa plece. Nu-si face prea multe probleme de cele doua corigente cu care a ramas sau cu zecile de absente din catalog. Este chitit doar cum sa faca rost de bani de buzunar pentru tabara. Cit despre planurile de viitor, are un singur gind. „Vreau sa ma fac politician PSD, sa candidez la Primarie ca domnul Nichita si sa ajut oamenii, sa le dau pamint si case”, spune el hotarit, desi cind il intreb de liceu sau facultate, nu stie ce raspuns sa-mi dea si ridica din umeri. Este grijuliu cu imaginea lui si ma trage de mineca, spunindu-mi foarte serios: „Ai grija ce scrii, ca trebuie sa plec la mare”. (Carmen MAFTEI)