Pe fisia altadata sfinta de la Prut sint acum carari batucite

"Nu mai este ca inainte. Daca numai te apropiai de fisie puteai sa fii impuscat si nimeni nu dadea socoteala nimanui", spune Constantin Arhip, un taran care a trait toata viata pe malul Prutului. S-au schimbat multe la granita dupa 1990. La inceput, chiar in primele zile ale noului deceniu, exista o anumita tensiune, care a disparut insa odata cu "Podul de flori" de pe Prut, iar acum se vorbeste tot mai mult si mai des despre securizarea granitei de est. Totusi, grupuri de transfugi continua sa treaca Prutul cu barca, in drumul lor catre Europa Occidentala, iar taranii din zona nu se sfiesc sa inoate pina partea cealalta atunci cind au ceva treaba la rudele din Moldova. Fisia, un adevarat simbol al granitei in trecut, nu mai este atit de importanta acum. Daca inainte de 1990 era arata, greblata, pazita si cercetata cu sfintenie, acum abia daca se gasesc bani pentru 2-3 araturi pe an. Au aparut si poteci pe fisie, pentru animale si pentru localnici. Politistii de frontiera au acum alte tactici in ceea ce priveste apararea granitei, importate din tarile dezvoltate.
"Controalele in adincime sint mai eficiente decit cele de pe granita", explica politistii de frontiera. Diferentele sint esentiale: telefoane cu coarba si militarii in termen speriati si prost pregatiti sint de mult povesti, iar masinile de teren si barcile cu motoare rapide patruleaza de zor prin toate cotloanele.
"Nici o pasare nu va trece nevazuta"
Dotarea granicerilor ieseni cu masini de teren si barci cu motor a schimbat radical modul de lucru la frontiera. Daca in urma cu doua luni parcul de masini al politistilor de frontiera semana mai mult cu un cimitir auto, acum 30 de Nissan Terrano si 6 barci rapide cu motor par a fi suficiente pentru judetul Iasi. Politistii de frontiera spun ca vor primi, tot de la Uniunea Europeana, aparatura de ultima generatie, cu ajutorul careia se poate localiza chiar si un animal de talie mica. "Dupa ce vom primi aparatura termica vom putea spune ca nici macar o pasare nu va trece frontiera fara sa fie vazuta", spune lt.col. Nicolai Onofrei, din cadrul Inspectoratului Politiei de Frontiera al Judetului Iasi. Ofiterii sint convinsi ca principalii "inamici" ai lor, transfugii, vor fi astfel prinsi fara nici o exceptie. Pina atunci insa, politistii patruleaza pe Prut cu barcile, de-a lungul fisiei cu piciorul si in localitatile de frontiera cu masinile de teren Nissan.
"O creanga rupta, o urma pe pamint, totul poate fi interpretat"
O zi de munca pentru un granicer incepe la primele ore ale diminetii si se termina atunci cind spune comandantul sau. Nu in fiecare zi sint probleme, cum ar fi grupuri de transfugi care trec ilegal granita sau tarani care inoata pina partea cealalta. Totusi, atunci cind acestea apar, nimeni nu mai tine cont de program. "Chiar daca o tura dureaza opt ore, niciodata nu stii daca dupa cele opt ore poti sa pleci acasa. In functie de evenimente, putem sta si cite 10 sau 14 ore si nimeni nu spune ca pleaca pentru ca s-a terminat programul", spune sergentul Remus Tiagor. "E grea viata pe granita, dar e si frumoasa. Iarna cind e ger sau toamna cind ploua toata ziua parca nu-i chiar asa de bine, dar sint si satisfactii", spune sergentul. Misiunea sa este sa patruleze, impreuna cu un coleg, de-a lungul fisiei, sa observe daca a trecut cineva si apoi sa-l prinda pe fugar. "Trebuie sa fiu atent la tot ce-i in jurul meu. O creanga rupta, o urma pe pamint, o informatie de la un localnic, totul poate fi interpretat. Si nu e chiar usor sa ?citesti? aceste semne". Sergentul face in fiecare zi zeci de kilometri pe jos, cu ranita in spate, indiferent daca ninge ori este soare, daca este zi ori noapte.
Taranii sint principalii informatori
"Nu putem intra de-a lungul fisiei cu masinile, chiar daca sint foarte bune", spune lt. col. Nicolai Onofrei. "Patrulele pedestre sint foarte utile, in primul rind ca pot culege informatii de la oamenii care locuiesc in localitatile de frontiera. Chiar si dupa ce vom instala aparatura termica de localizare, tot nu vom renunta la sergentii care patruleaza pe fisie", a mai adaugat ofiterul. El a explicat importanta "elementelor mobile", asa cum sint numiti sergentii care patruleaza. "In cazul grupului de 12 indieni si sri-lankezi care a fost recent capturat la Tutora, informatiile culese de sergenti de la un taran au fost extrem de utile, practic au dus la prinderea transfugilor", spune lt. col. Onofrei. Acel taran a vazut noaptea, intr-un lan de porumb, mai multe "umbre" si a anuntat Politia de Frontiera. Dupa ce le-a aratat granicerilor locul in care i-a vazut, prinderea lor a fost o simpla formalitate.
Am trecut fisia de citeva ori fara sa ne intrebe nimeni nimic
Mitul fisiei arate si greblate marunt, care nu trebuie calcata sub nici o forma, aproape ca este considerat depasit. Nu sint bani pentru intretinerea ei, iar politistii de frontiera prefera sa faca verificari "in adincime" decit sa pazeasca fisia. Consiliul Local din Victoria are in grija 45 de kilometri de fisie, care trebuie arata macar de 3 ori pe an. Viceprimarul Gheorghe Zaharia spune ca este o cheltuiala in plus pentru bugetul comunei, insa este lege si nu se poate opune. Insa este de acord ca fisia nu mai este atit de importanta ca in anii trecuti, la fel ca si politistii de frontiera. "Daca presupunem ca cineva a trecut ilegal frontiera, acea persoana va trebui sa foloseasca la un moment dat un drum, o cale de acces. Verificarile care se fac pe soselele din localitatile de frontiera, dar si mai departe de frontiera, in interior, sint mai eficiente", spune lt.col. Nicolai Onofrei. Plecind de la aceasta idee, am incercat, in miezul zilei, sa trecem fisia. Pina la Sculeni, locul ales pentru acest mic experiment, am vazut doua echipaje ale Politiei de Froniera. Acestea verificau prin sondaj, sau daca aveau suspiciuni, autoturismele care veneau dinspre Sculeni spre Iasi. In schimb, cind am ajuns in apropierea Prutului, am putut trece peste fisie de citeva ori fara sa ne intrebe nimeni nimic. Pe fisie se pot vedea carari facute de localnicii care merg sa adape animalele. Batrinii isi amintesc ca inainte era mult mai dificil ca un om, fie el si din partea locului, sa se apropie atit de mult de riul care separa Romania de Republica Moldova: "Trebuiau tot felul de aprobari si nu le obtinea oricine. Acum, daca esti de prin partea locului si ai ori o bucata de pamint, ori animale, ori vrei sa mergi la pescuit, poti sa treci linistit peste fisie, dar numai pe carari. Poti sa treci si apa inot, numai sa nu te prinda de partea cealalta", spune Constantin Arhip, un taran din Victoria. (Radu BURLACU)