Un impresionant exemplu de daruire si curaj

Liliana Ciulei, mama unor gemene autiste, a ajuns la concluzia ca „in viata totul este obisnuinta”. Nasterea prematura a celor doua fetite, Simona si Antonia, la numai sase luni si jumatate, s-a transformat dintr-un eveniment fericit intr-o problema „pentru care insa voi gasi intotdeauna solutii”, dupa cum spune Liliana. „Le-am nascut greu, dupa 10 ore de travaliu, ca sa aflu un an mai tirziu ca este ceva in neregula cu ele. Cind am ajuns la psihiatri si mi-au spus ca sint autiste si ca mai sufera si de o semipareza, am crezut ca pica cerul pe mine. Toata lumea se minuneaza cit sint de frumoase, insa nimeni nu stie ce este in spatele acestei frumuseti. Dumnezeu le-a dat frumusete fizica doar. In rest… fiecareia cite o lume numai a lor”, povesteste trist tinara mama.
In cei sase ani de cind a aflat ca gemenele ei sufera de una dintre cele mai grave boli, Liliana Ciulei nu a vrut niciodata sa le dea pe Simona si Antonia in grija statului. Asa au inceput toate calatoriile prin tara, pe la toti medicii specialisti in aceasta boala din Cluj, Timisoara si Bucuresti. Liliana Ciulei a ajuns astfel sa cunoasca despre autism tot ce se poate si sa se „inarmeze” cu rabdare si putere pentru a infrunta destinul crud. „Foarte multe cunostinte, si chiar prieteni, m-au intrebat de ce nu le dau la un camin. Nu as putea raspunde cu exactitate de ce nu am facut acest lucru si de ce nu-l fac nici acum. Incet-incet,
m-am obisnuit cu situatia, si nu mai concep sa ma despart de ele”, spune aceasta femeie de 35 de ani, pe al carei chip citesti o vaga tristete peste zimbetul ce-i lumineaza chipul.
O casnicie destramata din cauza bolii
Faptul ca nu a vrut sa se desparta de gemene a facut ca din casnicia ei sa se aleaga praful. „Din cauza bolii fetitelor m-am despartit si de sotul meu. El mi-a spus ca, daca eu vreau sa-mi stric viata, nu am decit, insa el vrea sa si-o traiasca pe a lui. Am divortat si am impartit tot ce am agonisit in casnicie. Apartamentul cu trei camere pe care l-am avut l-am vindut si am impartit banii exact in doua. Acum, imi plateste pentru gemene doar 500.000 de lei pensie alimentara”, spune Liliana, care a fost nevoita sa se lase de serviciu, desi absolvise Facultatea de Economie si putea profesa oriunde in domeniu. Si asa, de una singura, a inceput sa se lupte cu viata, mergind pe principiul ca pentru orice problema ivita se gasesc solutii, numai sa le cauti si le gasesti. A primit astfel de la Primarie doua camere intr-un camin renovat din Dacia, a facut dosare pentru pensie la Directia de Asistenta Sociala si s-a inscris la Fundatia „Casa Sperantei”, alaturi de alte 60 de familii cu copii care au handicapuri grave.
Fetitele au facut o pasiune pentru masinute
Ajunse la 7 ani, Simona si Antonia sint doua fetite blonde, cu ochii albastri si minute fine. Amindoua au facut se pare pasiuni pentru masinutele de jucarie si pentru plimbarile cu autoturismul Dacia pe care mama lor l-a cumparat pentru a putea sa le transporte pe la sanatorii. „Le place foarte mult sa fie plimbate cu masina. Atunci sint mai linistite. A trebuit sa devin si soferita, pentru ca fetitele sint si semiparalizate. Mi s-a spus ca prin tratamente recuperatorii ar putea avea sansa sa mearga pina la urma. Asa ca o parte din banii de pe apartament s-au dus pe o masina la mina a doua, si pe care mi-o repara pe gratis niste mecanici inimosi care-mi cunosc situatia”, spune Liliana. Una dintre gemene, Simona, poate sta ore intregi in mina cu o masinuta de jucarie si careia ii invirte rotitele la nesfirsit. „Autistii isi dezvolta tot felul de stereotipii, cum face si Simona, care poate invirti la rotile unei masinute toata ziua daca nu o opresc. Deocamdata, nu au aratat interes pentru altfel de lucruri. Eu am ajuns insa sa le cunosc, si-mi dau seama cind nu le place un fel de mincare sau cind se plictisesc”, explica Liliana. Cit despre viitorul ei si cel al gemenelor, tinara mama nici nu vrea sa se gindeasca. „Nu-mi fac planuri, pentru ca vreau sa traiesc in prezent. Numai asa pot reusi. Stiu ca lucrurile se vor complica si mai mult cind vor creste mari, insa nu-mi permit sa plec deocamdata cu gindul asa de departe. Asa cum m-am descurcat pina acum, ma voi descurca si pe viitor”, mai spune ea. (Carmen MAFTEI)