Tablouri pictate cu par de femeie

Este un lucru cunoscut deja ca din arta nu se fac averi. Si daca Van Gogh
s-a stins in mizerie, ce pretentii poate avea de la viata un pictor amator,
care mai incropeste vopsele din ce se mai afla pe linga casa si isi
confectioneaza singur pensoanele. Vasile Hirlaoanu are 43 de ani si o
nestinsa pasiune pentru pictura, descoperita inca de cind era elev. In
tinerete, a urmat cursurile Scolii de Arta din Roman, cursuri pe care nu le-a
incheiat, pentru ca a plecat sa munceasca in mina. Dupa mina a urmat un
stagiu scurt la Cernavoda, apoi a luat la rind toate intreprinderile din
Roman. Astazi, nu mai lucreaza nicaieri, munceste la cimp si, atunci cind
are timp, picteaza. Nu se plinge de comenzi, pentru ca picteaza de toate,
icoane pe lemn, dar si ulei pe pinza. Se plinge de bani si de timpul prea
scurt pe care il dedica pasiunii sale. In locuinta sa, insa, nu exista nici o
lucrare care sa-i poarte semnatura. „Le-am dat pe toate, ca am nevoie de
bani. Eu lucrez dupa comanda: ce imi cere clientul, aia fac. Cel mai mult
sint cautate peisajele. Acum, am o comanda pentru Italia. O femeie plecata
din sat a vazut la o cunostinta peisajul si vrea si ea unul, dar mai mare.
Pina nu se termina cu treaba la cimp, nu am timp sa ma ocup de pictura”,
spune cu naduf Vasile Hirlaoanu.
La intrebarea legata de cistiguri, da din mina a lehamite. Cea mai mare
nemultumire a pictorului o reprezinta, insa, scumpetea materialelor cu care
lucreaza. „Ca sa ma pot descurca, mai improvizez si eu. Pentru negru, scot
carbunele din bateriile consumate. Albul il fac cu praf de titan si cu apa.
Mai fac si economie la culori, am citeva tuburi din 1987″, a spus pictorul din
Gidinti, nemultumit si de faptul ca in Roman nu exista o Galerie de Arta din
care sa-si poata procura materiale si este nevoit sa bata drumul pina Iasi,
Bacau sau Piatra Neamt.
Vasile Hirlaoanu se descura foarte bine si cu pensoanele. Le face singur,
folosind tevi de alama si par de femeie. Asta nu inseamna ca-si tunde
cunostintele, ci este un client frecvent al frizeriei din sat, de unde se
aprovizioneaza cu materia prima. Desi sint ani de zile de cind foloseste
aceasta tehnica, Vasile Hirlaoanu nu poate spune daca prefera blondele
sau brunetele. „Cele mai bune pensoane se fac cu blana de veverita, dar
de unde atitea veverite?!” spune Vasile Hirlaoanu.
Pictorul de la Gidinti nu a avut niciodata expozitii si nici macar nu viseaza la
ele. Viseaza la capul de fetita cu basmaluta rosie, pictat de Grigorescu, a
carui reproducere il vegheaza in atelierul de lucru, atunci cind picteaza
pentru consatenii sai margini de padure, ochiuri de apa cu nelipsita cabana
sau icoane. (Cosette ZANOCEA)