Tinerii profesori dau bir cu fugitii din scoli

Ca orice tinar, si viitorii profesori au dreptul sa viseze. Cind se hotarasc sa
mearga la universitate, isi imagineaza in fel si chip prima zi la catedra.
Copii frumosi si isteti, deschisi la o discutie libera si la colaborare cu
profesorul, dar care sa nu sara calul in cadrul relatiei profesor-elev. Clase
frumoase si o baza materiala care sa le permita sa puna in practica metode
si tehnici pedagogice moderne. Din pacate, pentru cei mai multi, aceasta
este pura utopie. Pe majoritatea tinerilor absolventi ii asteapta, de obicei,
scoli in sate care nici nu sint trecute pe harta, o baza materiala departe de
ce cunosteau ei chiar din perioada in care au fost elevi si copii preocupati
mai degraba de supravietuire decit de Teorema lui Pitagora. „Cea mai
importanta cred ca este problema bazei materiale. La scoala in care
predau sint harti care dateaza din 1950 sau 1960. O harta noua costa in jur
de un milion de lei. Pentru ca nu-mi imaginez cum as putea sa o cumpar
din salariul meu, ar trebui sa fac apel fie la elevi – dar eu predau la tara,
unde 50.000 de la fiecare copil pentru material didactic este o suma
enorma -, fie sa apelez la primarie. Din bugetul primariei nu cred ca am
vreo sansa sa cumpar material didactic. Banii alocati pentru invatamint de
bugetele locale se rezuma de obicei la mentinerea curateniei si la
aprovizionarea scolii cu materiale astfel incit sa se mentina pe linia de
plutire. Practica pedagogica am facut-o in scoli cu material didactic de
invidiat, acum trebuie sa-mi pun imaginatia la grea incercare ca sa o scot la
capat”, a spus o tinara profesoara de geografie.
O alta nemultumire a profesorilor tineri o constituie hirtogaraia inutila si
salariul mic. „In afara de cele 4 sau 5 ore de la scoala, mai lucram acasa
inca pe atit. Din pacate, multe dintre planurile si schitele intocmite acasa
ramin inutile in fata realitatii din clasa. Elevii nu sint roboti pe care sa-i
programam cum vrem noi. Noi sintem cei care trebuie sa ne mulam dupa
nevoile lor”, a spus Ana M., o profesoara de limba romana, absolventa din
promotia 2003.
Un alt „inamic” al profesorilor tineri este considerat colectivul in care ajung.
Profesorii mai vechi, considerati de cei tineri „invechiti” si „prafuiti”, par a
sta in calea afirmarii lor. „Odata titulari, profesorii nu mai sint interesati de
perfectionari sau pentru a fi la curent cu noutatile. Am fost pusa in situatia
in situatia in care colegi mai in virsta m-au tratat de sus numai pentru ca
eram debutanta si pentru ca am indraznit sa am o parere personala asupra
situatiei din scoala”, a continuat Ana.
Daca mai punem la socoteala si teama ca nu vor gasi o catedra libera in
fiecare an, probabil ca nu e de mirare ca dintre tinerii absolventi vor ramine
la catedra doar cei care fac aceasta meserie din pasiune sau, dimpotriva,
cei care nu au alta solutie. (Cosette ZANOCEA)