Averile diavolului

Viorel Cernat, un localnic din Bogdanesti, are multe calitati. A vazut multe la viata lui si, din ceea ce a agonisit, a inteles sa dea o parte catre bisericile din comuna sa. A construit, in satul sau natal, Hupca, o biserica extrem de frumoasa, ca o manastire. Insa, Viorel are si un mare dar, despre care satenii vorbesc in fel si chip, unii cu admiratie, altii cu neincredere. Barbatul de 50 de ani vede comori, ascunse in pamant de cei care au trait pe aceste meleaguri cu sute de ani in urma. Spune ca a vazut zeci de comori la viata lui, pe dealurile din comuna, dar si in alte sate invecinate, dar se teme sa le dezgroape. "Pur si simplu, le vad, locul unde sunt ascunse se lumineaza in noapte. Iese, asa, ca un fum alb de la aceste comori, se vad, dar numai noaptea. Unele sunt comori bune, altele sunt rele, blestemate, iti moare cineva din familie daca le scoti din locul in care sunt ascunse", spune Cernat. Omul a facut un gest incredibil, in urma cu aproape zece ani de zile. A botezat crestineste doua schelete gasite in timp ce sapa o fundatie, dupa ce i s-a spus ca osemintele erau din anii 200-300 e.n.

Merge zi de zi cu o Dacie veche, la care portbagajul nu se inchide niciodata. Nu se imbraca elegant, nici nu-l intereseaza. Este atat de inchis in el, incat cu greu il poti citi, sa intelegi ce vrea de la viata. Viorel Cernat, insa, a facut lucruri la care multi dintre noi doar viseaza. A cladit cu mainile si banii sai o biserica frumoasa, pe dealul satului Hupca, o declaratie de credinta cum rar gasesti in zona Moldovei. Cu aceeasi incapatanare si iubire de Dumnezeu, a pornit lucrarile la o troita in curtea manastirii. "Va fi o minune de la Dumnezeu, o sa vedeti, un lucru nemaivazut", se lauda barbatul.

A facut o adevarata catedrala, la Hupca

"Ce-am vazut eu la viata mea, nu a vazut nimeni. Eu il iubesc pe Dumnezeu si fac totul dupa voia Celui de Sus. Acum, fac o troita la Hupca, pe care am s-o pictez. Am trecut prin tot felul de greutati si am cautat ca din agoniseala mea sa dau si comunitatii, construind biserici si troite. Am gandit tot timpul ca in jurul unei biserici se formeaza o comunitate", explica Viorel Cernat. A construit o casa mai mare si cateva grajduri la intrarea in satul Untesti, muncind in continuu, fie in piata la Barlad, fie acasa. Dupa 1990, cand a strans ceva banuti, s-a decis sa faca o biserica in satul Hupca, una de care sa vorbeasca toat lumea din satele din jur. "In 1995, pe cand lucram la biserica, a venit pe la noi Prea Sfintitul Episcop Eftimie, pe atunci la Roman, care a vazut ceea ce vreau sa fac si a spus sa termin biserica mai repede, ca va veni Sfintia sa la sfintire. Cand am terminat lucrarile, la sfintire a venit PS Ioachim, Episcop al Husilor, pe atunci, care mi-a spus uimit ca am facut o catedrala, nu o biserica", explica barbatul din Untesti.

A botezat scheletele a doi morti, vechi de 1.800 de ani!

Pe cand sapa pentru un grajd, in 2003, credinciosul Cernat a gasit doua schelete, care aveau ceva aparte. Pe piept, cei care ii ingropasera le pusesera doua ulcele de lut. A chemat specialistii de la Muzeul din Barlad, care au estimat ca scheletele ar data din anul 200-300 e.n, fara a putea spune care a fost ritualul ingroparii cu ulcelele respective. Omul nostru nu s-a lasat si, simtind ca are o datorie sacra fata de cei doi morti, asa ca a decis sa faca un gest neobisnuit. I-a denumit pe cei doi V. si C., le-a cumparat doua sicrie micute, in care a pus osemintele, dupa care a mers la parohul de la Hupca, pentru a-i crestina pe morti. I-a ingropat langa biserica satului si, an de an, le face praznice, cinstindu-le memoria. Cei doi fini ai familiei Cernat, oameni care au trait pe aceste meleaguri cu mii de ani in urma, isi duc somnul de veci in conditii crestinesti, iar Viorel Cernat se simte foarte linistit, stiind ca a facut un gest crestinesc.

"Am vazut comorile arzand"

Cel mai mare dar al lui Viorel Cernat este si un blestem. Omul vede comori, lucru pe care nu-l poate spune tuturor consatenilor sai. Unii il cred, altii sunt de parere ca Viorel braveaza, ca sa fie bagat in seama. "Eu vad comorile arzand. Inainte sa fac biserica, am vazut mai multe comori pe dealurile din jur, era pe timpul lui Ceausescu. Veneam peste dealuri cu sotia, era 8-9 seara, pe timp de noapte. Am vazut cum ies fum dintr-o comoara, dar m-am speriat si am mers mai departe. Iese ca o pacla din ele, un fum alb sau de alta culoare, depinde ce fel de comoara este", spune barbatul, destul de incurcat. Putini sunt cei care cred in darul sau. "Comorile sunt harazite, locul poate sa-i vorbeasca aceluia care vede o astfel de comoara. Uite, acolo, la fanul acela, este o comoara", ne arata barbatul. Oamenii din comuna au tot cautat comori, afland de harul lui Viorel. Un batran a facut zeci de gropi, dar nu a gasit nimic. "Nu a fost sa fie a lui comoara. Mai sunt si altii care au vazut comori arzand pe aici, dar nu vorbesc, le e teama", spune barbatul.

Troita cu lumina minunata

Biserica ridicata de Viorel Cernat arata ca o manastire: frumoasa, semeata. Are hramul Constantin si Elena, preotul paroh fiind Ioan Frunza. "Am inceput lucrarile prin 1994-1995 si am lucrat efectiv la ea cam sapte ani. Mergeam cu masina la munte si cu mana mea culegeam pietre din albia raurilor, le puneam in portbagaj si le aduceam aici, unde le puneam la gardul pe care-l vedeti", spune Viorel. A pregatit, alaturi de biserica, o troita, pe care a inceput s-o lucreze anul acesta. "O s-o pictez si, cand va fi gata, o sa vedeti cea mai frumoasa lumina de pe pamant", spune credinciosul.

Misterul comorilor ingropate

Traditia populara spune ca zilele cand ard comorile sunt zile mari, insemnate, adica sarbatorile si anume ajunul acelor sarbatori. Comorile ard o data pe an sau la sapte ani, iar ziua arderii o hotaraste cel ce-o ingroapa in momentul in care arunca asupra ei legamantul fara de care comoara nu poate fi descuiata. Comorile ard pe orice vreme din zi si din noapte si tocmai ceasul cand ard poate arata daca o comoara este curata sau necurata si, prin urmare, daca o poate dezgropa sau folosi cineva. Comorile curate, sau banii cei buni, spun batranii, ard dupa miezul noptii dupa ce canta cocosii pana catre ziua si ziua pana la amiaza, cand diavolul si toate duhurile necurate nu au nicio putere. Comorile necurate, sau banii cei rai, ard in cealalta parte din zi si din noapte, adica de la amiaza si pana la miezul noptii. Culoarea flacarii indica de asemenea ce fel de comoara este. Daca flacara este de culoare alba sau galbuie, atunci cel ce o gaseste o poate dezgropa fara grija, caci banii sunt buni. Vai de cel care gaseste o comoara ce arde cu flacara albastrie. Banii sunt necurati si, rareori, pot fi dezgropati, iar cand se intampla aceasta numai bine nu-i este celui ce-i foloseste. De obicei, cei care se folosesc de acesti bani isi pierd mintile ori se alege praful de familia si gospodaria lui.

sursa: Vremea noua