Defensiva sinucigasa a lui Ienei

Au inscris: Totti (’33) si Inzaghi (’43).
Italia: Toldo – Cannavaro, Nesta, Iuliano – Zambrotta, Albertini, Conte (min.56 Di Biagio), Fiore, Maldini (min.46 Pessotto) – Inzaghi, Totti (min.75 Del Piero).
Romania: Stelea – Filipescu, Belodedici, Ciobotariu, Chivu – Petre, Gilca (min.68 Lupescu), Hagi, Munteanu – Mutu, Moldovan (min.55 Ganea).
Cartonase galbene: Albertini, Hagi (2).
Cartonas rosu: Hagi (’59).
Arbitru: Melo Perreira (Portugalia).
Daca am considerat ca putem invinge Italia, o tripla campioana mondiala, folosindu-l ca libero pe Belodedici, am fost extrem de naivi deoarece de vreo 6-7 ani "stelistul" nu mai joaca nimic. Mare jucator in trecut, "caprioara din Carpati" nu a reusit sa se comodeze cu fotbalul actual, incercarea sa de a dansa hip-hop in ritm de tango fiind o sinucidere programata. De fapt nu numai Belo, dar si intreaga nationala au platit tribut sentimentalismului pagubos al lui Ienei, care l-a carat pe stelist la turneul final precum un bagaj de lux pe care vamesii belgieni au pus eticheta "fragil". Accidentarea lui Gica Popescu l-a aruncat in focul luptei, ezitarile din meciul cu Anglia fiind totusi estompate de bucuria calificarii in "sferturi". Desi avea varianta folosirii lui Filipescu ori Ionut Lupescu ca libero, Ienei a mers tot pe mina lui Belodedici. Insa, la 36 de ani sa tii pasul cu Inzaghi, ori sa anihilezi desele sprinturi ale lui Totti ar fi fost o performanta cu mult peste potentialul romanului. Era evident pentru cine vroia sa vada ca Belo nu avea suflu sa penduleze pe toata latimea terenului la dublaj, pasul inainte, la ofsaid, fiind singura solutie care-l scutea sa-si scuipe plaminii in teren. Conform statisticii, "azzurii" au fost surprinsi in ofsaid de 9 ori, dar tot cam de atitea ori au scapat singuri cu Stelea. "Le-am spus la pauza sa nu se mai apere in linie", afirma la conferinta de presa de dupa meci Emeric Ienei, insa faptele erau deja consumate. In teorie, cind jocul o cere, libero-ul trebuie sa scoata apararea la ofsaid, insa are datoria de a urmari ca nici un alt coechipier sa nu ramina in urma sa. Epuizat de efort, Belodedici nu mai gindea logic, facind pasul la ofsaid fara a se asigura ca si ceilalti fundasi il urmau. In acest mod am primit primul gol, atunci cind Totti, venit din linia a doua, a profitat de visatoarea noastra defensiva, a preluat pe piept si a deschis scorul cu un sut plasat, la coltul lung: 1-0 (min.33).
In viziunea mea, Ciobotariu si Chivu ar fi trebuit sa fie umbrele lui Inzaghi si Totti", spunea in preziua confruntarii cu italienii tehnicianul Vasile Simionas. In teren insa, Ienei a preferat o formula cu patru fundasi, cu Ciobotariu la marcaj, celalalt atacant advers urmind sa fie anihilat pe rind de Filipescu ori Chivu, in functie de faza. Practic pe Inzaghi, plasat la nivelul libero-ului roman, dar undeva intre fundasul central si cel lateral, nu l-a marcat nimeni, iesirile neinspirate la ofsaid gasindu-l mai mereu singur. Jocul la ofsaid ne-a mai costat un gol in antipenultimul minut al primei reprize, atunci cind Inzaghi, liber ca pasarea cerului, a sutat pe jos, pe linga Stelea. De aceasta data Filipescu a fost cel "intirziat", nesincronizarea pasului la ofsaid, tactica pe care tricolorii nu au mai folosit-o asa de pregnant nici macar in jocurile din preliminarii, fiind de fapt "adversarul" care ne-a trimis acasa. Cu siguranta ca altfel ar fi evoluat situatia in teren daca Hagi ar fi egalat in min.35, atunci cind mingea lobata magistral peste Toldo a intilnit bara. Romanii au mai trecut pe linga egalare si in min.40, cind Gilca a terminat cu un vole superb o minge respinsa de "azzuri" la sutul lui Dorinel Munteanu. Ar fi fost insa prea mult pentru ca, pina la deschiderea scorului, doar italienii au fost periculosi in atac, Inzaghi (reluare din cadere pe linga poarta), Totti (sut de la circa 30 de metri, de undeva din apropierea liniei de tusa, sub transversala) si propriile noastre slabiciuni din defensiva (pasa neglijenta in mijlocul terenului a lui Chivu; actiune rezolvata de arbitru, care a acordat fault atunci cind Belo s-a complicat inutil si a pierdut mingea), creind momentele fierbinti din apropierea portii lui Stelea. Din tabara lui Ienei, doar Mutu s-a zbatut in atac, in timp ce Hagi, dornic sa-si incheie cariera apoteotic, a dat ordin ca toate mingile sa treaca pe la el, "decarul" roman confiscind si loviturile libere de care tricolorii au beneficiat, chiar daca nu toate erau pentru stingul sau. Extrem de nervos ca nu-i iesea jocul, Hagi a terminat prin a fi eliminat din teren pentru al doilea cartonas galben. Nemultumirea sa a fost legata de faptul ca a fost tinut in careu de un adversar, infractiune pentru care a cerut penalty, greu insa de acordat in situatia data. Surprinzator, in zece oameni jocul nostru a fost mai combinativ, Ciubotariu fiind cel mai aproape de gol in min.63, dar Cannavaro a scos de pe linia portii sutul violent ce ar fi putut insemna golul de onoare al romanilor. Ultima sansa de gol a irosit-o Ganea, care a fost blocat in ultima instanta dupa ce slalomase magistral, ca pe pirtie, printre jaloanele din apararea italiana, pina atunci exacta si aproape imposibil de prins pe picior gresit. Fara a scoate din Belodedici tap ispasitor, este clar ca infringerea i se datoreaza in mare masura, insa nici nu puteam spera la mai mult in conditiile in care patru titulari au lipsit iar Ienei, cum a declarat si inainte de meci, a cautat sa anihileze punctele forte ale adversarului in loc sa inscrie gol si sa faca cit mai putin simtite slabiciunile din propria ograda.
Mircea Lucescu crede ca tot raul vine din aparare
"Ce parere aveti despre meci?", l-am chestionat telefonic la Istanbul pe Mircea Lucescu, care a vizionat meciul impreuna cu "bastanii" Galatei. "Apararea a fost nesigura, de vina fiind si absenta lui Gica Popescu. De aici si jocul mai putin exact de la mijlocul terenului", ne-a declarat in exclusivitate Mircea Lucescu, ce a fost favoritul postului de antrenor al nationalei inaintea turneul final, dar care a pierdut batalia cu Emeric Ienei, preferatul lui Hagi, dar si al oficialilor din bulevardul Poligrafiei . "Am terminat o campanie, dar sint multumit de felul cum au jucat Chivu, Mutu si Contra, jucatori pe care ma bazez si in viitoarele preliminarii", ne consola Ienei. Sa vedem insa daca calificarea in premiera in optimile unui turneu final, cele trei goluri inscrise insularilor si remiza cu panzerul german sint suficiente pentru a-si pastra scaunul. (Leonard CANANAU)
La revedere, umbre ale trecutului
Stelea (5,5) – cu exceptia a doua iesiri hazardate care puteau da nastere la destule probleme nu prea i se poate reprosa nimic, inclusiv la cele doua goluri primite.
Filipescu (4) – a fost cel mai slab dintre tricolori, contribuind decisiv la golurile italienilor, la primul printr-o greseala de plasament iar la al doilea a repetat gafa de la golul doi al englezilor, facind tirziu pasul la ofsaid; si in afara acestor faze a jucat slab confirmind ca nu-i mai convine alunecarea spre flancul drept.
Belodedici (4,5) – citeva luminari, degajari in tribuna si pase gresite au mai sters din impresia lasata in doua faze decisive cind si-a aratat experienta si i-a blocat pe adversari; nu a reusit sa-l faca uitat pe Gica Popescu, nici in privinta coordonarii apararii in privinta pasului la ofsaid (pe care, de obicei, liberoul o face), nici in privinta plasamentului (la primul gol a aparut, inexplicabil, pe linia de 16 metri in conditiile in care "focul" era in careu) sau a dublajului.
Ciobotariu (4,5) – cu riscul de a iesi mult din dispozitiv, ajungind uneori si pe la 30 de metri de poarta, in startul meciului l-a anihliat pe Inzaghi insa apoi a avut mari dificultati in a-l marca pe torinez dupa golul inscris de acesta (faza la care nu i se poate reprosa prea multe lui Ciobi).
Chivu (6,5) – dupa o prima repriza in care nu a iesit prea mult in evidenta, fiind preocupat mai mult de defensiva, a excelat dupa pauza cind a urcat deseori cu folos in atac, fara a neglija apararea; este deja o certitudine.
F. Petre (6) – nu a aratat deloc tracasat ca joaca in fata lui Maldini si l-a facut repede uitat pe Dan Petrescu printr-o viteza si o daruire remarcabila; nu a colaborat deloc bine cu Filipescu.
Gilca (5,5) – a jucat mult retras in startul meciului, incercind sa nu permita infiltrarile azurilor din linia a doua si sa blocheze eventualele suturi din afara careului; si-a incercat puternicul sut (de ce nu si in alte meciuri?) de trei ori, de fiecare data nimerind afara; a fost schimbat intr-un moment in care jocul sau era in ascensiune; per total, a ramas dator la aceste Europene.
Hagi (4) – pina cind l-au lasat nervii (cind a incasat primul galben) a facut, poate, cel mai bun meci din Benelux, citiva centimetri despartindu-l in minutul 34 de relansarea meciului; dorind cu ardoare sa fie cel care sa-si conduca echipa spre victorie a devenit foarte nervos, ajungind sa incheie foarte trist legenda sa la nationala, patru cartonase galbene si unul rosu primite in trei meciuri la aceste Europene fiind un adevarat record negativ; inexplicabil si faultul la rupere facut la Conte care putea sa-l scoata din circuit multa vreme pe italian.
Munteanu (7) – a demonstrat din nou ca, daca l-ar mai tine bateriile, ar putea fi viitorul lider al nationalei (normal, unul de o cu totul factura decit Hagi) pina la aparitia viitorului "rege" sau (de ce nu?) pina la consacrarea lui Mutu.
Moldovan (4,5) – singur in clestele Nesta – Iuliano nu a miscat; in plus, a sters mingea de citeva ori gresind si o preluare in faza din minutul 21 care putea deveni foarte periculoasa pentru Toldo.
Mutu (6,5) – i-a dat mari batai de cap lui Cannavaro, fiind foarte prezent in joc desi, nesustinut, a mai si gresit; a pasat ideal la faza barei lui Hagi, a incercat si citeva actiuni individuale, dind o oarecare culoare jocului romanilor.
Ganea (6) – introducerea lui a improspatat vizibil ofensiva lui Ienei; daca nu intirzia prea mult la sutul blocat de Nesta putea fluiera un nou start al partidei.
Lupescu (5) – a schimbat repertoriul jocului nostru transformindu-l in unul mai elaborat in locul celui preferat de Gilca cu pase lungi spre virfuri; nu a excelat insa, fiind si sub presiunea timpului. (OM)