Legendele Iaşului: De unde se trag numele cartierelor din municipiu

Adevarul despre Iasi. Asa poate fi rezumat, in cateva cuvinte, demersul unor cercetatori de a afla, pe baze stiintifice, etimologia denumirii unor strazi si cartiere din Iasi. Specialistii au incercat, pe baza documentelor, sa explice de unde provin denumirile strazilor.

Legendele din Podu Ros

In mai toate orasele mari intalnim nume de strazi sau de cartiere care au in componenta lor o trimitere catre un curs de apa. Uneori insa, explicarea numelor este destul de complicata. Astfel, daca in cazurile Podu de Fier si Podu de Piatra exista dovezi materiale ale existentei unor poduri construite din materialele respective, Podu Ros a dat nastere, de-a lungul timpului, unor adevarate legende urbane. Astfel, s-a scris ca numele ar proveni de la numeroasele carciumi si bordeluri din zona. Pentru ca bordelurile aveau perdele rosii si felinare de aceeasi culoare, s-a presupus ca rosul dominant pe timp de noapte a dat numele de Podu Ros.

O alta explicatie este legata de culoarea raului Bahlui, pentru ca, in apropiere, ar fi existat un loc de executie iar apa se colora in rosu la fiecare decapitare. Totusi, in epoca aveau “privilegiul” de a fi decapitati doar boierii, oamenii de rand fiind spanzurati.

Podu Ros, de la balustrade

Specialistii in toponimie au rezolvat, insa misterul numelui Podu Ros. Astfel, profesorul Mircea Ciubotaru publica in Anuarul Institutului “Pillipide”, aflat in curs de aparitie, un material prin care contesta, cu argumente stiintifice, legendele care circula in jurul acestui nume. “Un magistrat iesean din perioada interbelica incerca explicatia denumirii Podul Ros, presupunand ca aceasta s-ar datora faptului ca pe ulita care cobora de la Curtea Domneasca spre Bahlui (strada Palat de astazi) erau inca din secolul al XVIII-lea casele prostituatelor, identificate prin perdele rosii la ferestre. Intuiam ca explicatia este eronata, dar acum avem dovada certa ca asemenea denumiri nu sunt metaforice, ci sunt motivate chiar de culorile mentionate (de regula, rosu si verde). Un dosar cuprinzand «Acta banilor cheltuiti pentru zugravitul parmaclacurilor de la poduri pe drumul ostenesc» (1828-1834) este decisiv pentru intelegerea motivatiei acestor hodonime: balustradele metalice ale podului erau vopsite in rosu”, noteaza Mircea Ciubotaru. Asadar, documentele din Arhiva Nationala confirma ca numele Podu Ros a fost atribuit podului de peste Bahlui doar din simplul motiv ca acesta era… vopsit in rosu.

Podul Verde la baza Copoului

Putini stiu ca in Iasi a existat si un Pod Verde, situat aproximativ in zona Copoului de astazi. Initial, numele era atribuit unui pod de peste un paraias care izvora in apropiere de Biblioteca Centrala Universitara si curgea spre Rapa Galbena. Mircea Ciubotaru atrage atentia ca in secolele XVIII-XIX strazile importante nu erau pavate, ci podite cu scanduri groase, si se numeau tot poduri. In acest mod, s-a putut transfera denumirea Podul Verde asupra “drumului mare al Botosanilor”, adica spre o portiune din actualul bulevard Copou. “Dupa disparitia podelei de pe ulita, denumirea Podul Verde nu a mai dainuit”, arata Mircea Ciubotaru.

“Evazionisti” in Targu Cucu

Pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea, Targu Cucu a purtat numele de Targul Fainii, fapt ce ilustra o activitate comerciala intensa. S-a presupus ca numele zonei ar avea legatura cu pasarile care cantau prin copacii din zona.

De asemenea, au existat incercari de a lega numele de prezenta la Iasi a vaduvei negustorului Vasile Cucu.

Specialistii din cadrul Academiei Romane resping aceste explicatii si pun atribuirea numelui pe seama unor practici ale contrabandistilor si negustorilor. “Sintagma «vama cucului», care in argoul contrabandistilor desemna locurile ascunse de trecere peste granita sau pe langa orice loc unde se platea o vama, pare a fi in relatie cu targul cucului, denumire metaforica pentru un loc in care, din cauza imbulzelii, micii si numerosii vanzatori, in majoritate evrei, puteau evita plata taxelor (vama) de targ, practicand un comert la limita legalitatii”, arata profesorul Mircea Ciubotaru.

Controverse legate de numele "Pacurari"

Numele bulevardului Pacurari suscita interes si pentru faptul ca, in explicarea sa, exista trei teorii distincte.

Astfel, se presupune ca pe strada respectiva intrau in oras negustorii care vindeau pacura si gaz, numiti “pacurari”.

Profesorul Stelian Dumistracel, cercetator la Institutul de lingvistica “Al. Philippide”, crede ca termenul de “pacurar” se refera, in fapt, la ciobani si este de parere ca numele strazii a fost dat de faptul ca prin acel loc intrau in oras pastorii in timpul transhumantei.

Profesorul si lingvistul Mircea Ciubotaru, specialist in onomastica, genealogie si toponimie, este convins de faptul ca numele strazii “Pacurari” este dat de numele unei persoane, numita “Pacurar”. Si numele strazii Pacuret este legat de “pacurari” fiind un diminutiv.

Origine cumana pentru denumirea raului Bahlui

Un alt nume interesant este cel al raului Bahlui. Originea numelui este cumana (bahnai) si inseamna parau mocirlos, urat mirositor. De altfel, pana la inceputul secolului trecut, cand a fost rectificata albia raului, Bahluiul inunda periodic o parte din oras, transformand-o intr-o mlastina. Acest aspect este redat si de Vasile Alecsandri care descrie raul ca fiind plin de glod, lacas al broastelor si urat mirositor. De altfel, sunt intalnite in zona Moldovei mai multe zone mlastinoase numite “bahne”.

Unitate de masura, in cazul lacului Ciric

Lacul Ciric si-a primit numele dupa un termen popular. Profesorul Mircea Ciubotaru este convins ca “ciricul”, ca unitate de masura pentru suprafete, egala cu un sfert de pogon, a dat numele lacului.

Socola

Numele Socola este de origine slava si este atestat din secolul al XV-lea. In traducere, “socola” inseamna “soim”.

Galata

Galata este un turcism, preluat dupa numele unui celebrul cartier din Istanbul. Se pare ca, similar cu practica de la Inalta Poarta, cei care veneau la Curtea domneasca de la Iasi erau primiti mai intai in curtile de la Galata.

Fundatie

Fundatia de la Biblioteca Centrala Universitara poarta numele Fundatiei “Regele Ferdinand” infiintata in 1925, pentru a aniversa implinirea de catre rege a varstei de 60 de ani. Actuala cladire a bibliotecii a fost sediul fundatiei regale.

Copou

Actualul cartier Copou pastreaza numele unui targusor care a fost asimilat de Iasi. Legenda spune ca, in timpul unei invazii tatare, sotia lui Vasile Lupu, doamna Teodosia, s-a refugiat in padure si s-a ascuns intr-o scorbura. Dupa retragerea tatarilor, domnitorul si-a gasit sotia cu ajutorul unui caine de vanatoare (un copoi), iar zona respectiva a capatat numele cainelui.

Erori birocratice

Profesorul Stelian Dumistracel atrage atentia asupra faptului ca sistemul de atribuire a numelor pentru strazi este, uneori, viciat chiar de catre reprezentantii administratiei locale. Astfel, au aparut nume de strazi care contin pleonasme deranjante, de tipul “strada Aleea Ghica Voda”, “strada Bulevardul Pacurari” si chiar “strada Splaiul Bahlui”. Stelian Dumistracel crede ca aceste greseli au aparut din cauza formalismului birocratic sau, altfel spus, din cauza formularelor tipizate care contin, la adresa, mentiunea “str” care trebuie completata. Alte greseli depistate de Stelian Dumistracel vizeaza utilizarea numelor unor personalitati. Astfel, numele boierului Anastasie Panu, atribuit unei strazi centrale din Iasi, apare incorect scris chiar pe site-urile unor institutii publice.

Nume uitate

Barboi: a fost dat de numele bisericii din zona, iar numele bisericii este legat de ctitorul Sturza Barboi.

Bucsinescu, Bularga, Ticau si Ciurchi sunt numele unor persoane instarite care au locuit, candva, in zona.

Nicolina este legat de numele paraului Niculina, si este de origine slava.

Manta Rosie este o porecla si, probabil, numele are legatura cu unul dintre ultimii calai ai orasului.

Canta este, potrivit profesorului Mircea Ciubotaru, o simpla prescurtare a numelui Cantacuzino.

Informaţiile şi imaginile au fost preluate de pe contul de Facebook Oraşul Iaşi