De cele mai multe ori femeile se autotratează. Știu că au luat tratament cu un anumit anitbiotic iar când simptomele infecţiei urinare reapar la un moment dat, iau acelaşi tratament, fără urocultură sau fără să consulte un medic. Dar, e posibil ca de data aceasta infecţia urinară să fie cauzată de altă bacterie şi să nu mai răspundă la acelaşi tratament sau bacteria să fi dezvoltat rezistenţă la tratamentul anterior. Chiar dacă simptomele se estompează, nu vorbim de vindecare şi atunci infecţia devine cronică.

Şef de lucrări univ. Mihaela Tîrnovanu, medic ginecolog în cadrul Maternităţii Cuza Vodă:

”Structura anatomică a aparatului urinar şi a organelor genitale,  predispune în cazul femeilor la apariţia şi dezvoltarea acestor infecţii. La femei, distanţa dintre uretră, vagin şi anus este  mică, iar uretra este scurtă.  Astfel, bacilii gram negativ din zona anusului ajung uşor în vagin. Acesta este primul pas şi femeile fac vaginită; ulterior infecţia ajunge la uretră şi vezica urinară, rezultând cistite. Cea mai frecventă formă de infecţie urinară, cistita este o inflamaţie a vezicii urinare. Simptomele infecţiei urinare  pot fi următoarele: urinări frecvente, usturimi la micţionat, tenesme vezicale –simt nevoia să urineze foarte des, dar urinează foarte  puţin, în cazul în care este afectată  partea superioară a tractului urinar (rinichii), pot apărea, pe lângă cele menţionate, simptome de durere în zonabară, frisoane şi febră, greaţă şi vărsături.

Cele mai frecvente greşeli pe care le fac femeile care suferă  frecvent de infecţii urinare

Cele mai frecvente greşeli pe care le fac femeile care suferă adesea de infecţii urinare sunt legate de modul incorect de tratare a bolii. Adesea, acestea iau antibiotic fără să se adreseze medicului. Apoi, chiar dacă li se recomandă tratamentul corect, îl urmează  o zi-două, se simt mai bine şi  abandonează medicaţia.  În nici una dintre aceste situaţii nu vorbim de vindecare. Doar de ameliorarea simptomelor pentru o perioadă.  Mai grav este că astfel se selectează germenii rezistenţi şi ulterior infecţia  nu  mai răspunde la anumite antibiotice.

Fără tratament corect, infecţia urinară nu se vindecă!

Pentru a vorbi de vindecare, infecţia trebuie tratată corect.  Asta îneamnă urocultură făcută înainte de a începe tratamentul cu antibiotice; după ce vin rezultatele la urocultură şi aflăm ce germene a cauzat infecţia, se poate recomanda un antibiotic conform antibiogramei. Este posibil să recomandăm un alt antibiotic decât cel administrat pentru o infecţie precedentă. Asta deoarece sunt diverse bacterii care pot cauza infecţii urinare, iar cauzele pot fi diferite pentru fiecare infecţie în parte. Din acest motiv este necesară urocultura înainte de începerea tratamentului. Iar după tratamentul cu antibiotice care trebuie să dureze minim 7 zile, se face din nou o urocultură, pentru a afla dacă tratamentul a fost eficient şi infecţia eliminată.

Chiar dacă simptomele se estompează, nu vorbim de vindecare!

De cele mai multe ori femeile se autotratează. Ştiu că au luat tratament cu un anumit anitbiotic iar când simptomele infecţiei urinare reapar la un moment dat, iau acelaşi tratament, fără urocultură sau fără să consulte un medic. Dar, e posibil ca de data aceasta infecţia urinară să fie cauzată de altă bacterie şi să nu mai răspundă la acelaşi tratament sau bacteria să fi dezvoltat rezistenţă la tratamentul anterior. Chiar dacă simptomele se estompează, nu vorbim de vindecare şi atunci infecţia devine cronică sau, aşa cum arătam mai sus, nu se urmează tratamentul până la final. După câteva zile, pacienta renunţă la tratament pentru că se simte mai bine, crede că s-a vindecat, dar nu e aşa. Chiar dacă simptomele scad în intensitate sau chiar dispar după câteva zile de tratament, asta nu înseamnă neapărat vindecare.

Cum ştim că ne-am vindecat?

Obligatoriu: urocultură înainte de începerea tratamentului cu antibiotic şi urocultură de control după încheierea administrării de antibiotic!

Tratamentul cu antibiotic, recomandat de medic după urocultură, trebuie continuat  zi de zi, pentru perioada recomandată. La final,  după 7 zile de la terminarea antibioticului se repetată urocultura. Doar  aşa putem şti dacă infecţia s-a vindecat. Astfel de greşeli, ca cele enumerate mai sus, se fac frecvent cu cronicizarea infecţii urinare, uneori cu bacterii care capătă rezistenţă la antibiotice. Acest fapt este întâlnit mai ales în cazul Escherichiei coli care este foarte aderentă la uroteliu (epiteliul care tapetează căile urinare) şi de care se scapă foarte greu dacă nu e tratată corect de la prima infecţie. Precizez că în cazul unei infecţii urinare recidivante tratamentul poate dura şi 10 sau chiar 14 zile. Indiferent însă dacă vorbim de o primă infecţie sau o infecţie cronică, e obligatorie  urocultura înainte de începerea tratamentului şi cea de control, după încheierea administrării de antibiotic. La terminarea tratamentului, urocultura trebuie să fie negativă ca să putem vorbi de vindecare.

Ceaiurile şi suplimentele naturiste: pot ajuta, dar nu vindecă!

Ceaiurile şi suplimentele naturiste au rolul lor, dar subliniez faptul că nu vindecă o infecţie urinară. Substanţele antiseptice ca merişor sau cu rozmari pot fi utilizate ca  terapie după tratamentul cu antibiotice pentru a scădea riscul de recidivă. Este bine de luat aceste suplimente timp de 3 luni după încheirea tratamentului cu antibiotice  corect recomandat şi urmat cu antibiotice. Se pot lua şi concomitent cu antibioticele. Practic, antiseptizează urina şi scad riscul de recidivă, însă nu vindecă infecţia urinară.

La gravide infecţia urinară este asimptomatică: netratată poate duce chiar la pierderea sarcinii!

La gravide infecţia  urinară poate fi asimptomatică. Din acest motiv trebuie efectuat sumarul de urină din două în două  luni pentru a se descoperi dacă nu există infecţia  fără simptome (bacteriurie asimptomatică). Dacă există o astfel de infecţie urinară şi nu e depistată şi tratată, poate cauza iminenţă de avort sau  de naştere prematură. Dacă sumarul de urină e patologic, se face urocultură şi se recomandă un tratament cu antibiotice. ştiu că pacientele sunt foarte speriate de ideea de a urma un tratament cu  antibiotice.  Dar există antibiotice care se pot administra chiar în primul trimestru de sarcină  – atunci când se formează embrionul şi fătul, fără probleme ulterioare pentru copil. Ampicilina, Amoxicilina, Augmentinul sau cefalosoporinele nu  afecteazâ dezvoltarea copilului. Însă, dacă există o infecţie urinară netratată, gravida poate pierde sarcina.

Constipaţia şi vaginitele – cauze frecvente de recidivă!

Trebuie subliniaţi încă doi factori importanţi ai reapariţiei infecţiei urinare: constipaţia şi vaginitele. E foarte important de tratat constipaţia cronică, deoarece rezervorul anal constituie o sursă de germeni Gram negativi, cei mai frecvent implicaţi în infecţiile urinare. Astfel, scade foarte mult riscul de recidivă. De asemenea, atenţionez femeile cu infecţii urinare care ajung la urologie pentru diagnostic şi tratament, că e olbigatoriu să facă şi un consult ginecologic pentru a depista dacă nu există şi o infecţie vaginală. De altfel în infecţiile urinare recidivante colegii urologi le recomandă  pacientelor şi un consult ginecologic. Tratamentul se suplimentează cu administrarea de ovule. Dacă se tratează doar infecţia urinară, şi se ingoră vaginita, sursa infecţiei se menţine”.