Caută 
4 MIN
O temă reală de campanie: spargerea buboiului populist.
"Ce fac nebunii ăştia? Chiar aplică legea pensiilor"? La o coadă la ANAF, un domn albit prea devreme îi explică amicului său, probabil şi el cu ceva afaceri, că legea pensiilor i se pare cea mai importantă ameninţare pentru ţară şi economie, dar că toţi se prefac că nu există. Cel mai mare elefant din încăpere. Când rostea cuvântul "pensie", domnul avea acea privire de parcă îl vedea pe Stolojan naţionalizând valuta, pe Ionel Stoica, patronul Caritas, lăudând "soluţia secretă" a înmulţirii banilor în pălărie. Pe undeva, într-o licărire specială, îl mai întrezărea pe Tăriceanu anunţând creşteri de salarii de 50% ca-n 2008, în timp ce ne asigura că valul crizei de peste Atlantic e prea departe de România.
Printre economişti folclorul se îmbogăţeşte, iar orizontul de aşteptare este latino-american. O mulţime de fonduri, agenţii de rating şi bănci ard România la dobânzile de împrumut şi pieţele financiare stau în expectativă, la un click distanţă: să mai gireze experimentul românesc sau nu? Agenţia de rating Fitch consideră "incertă" aplicarea legii pensiilor, creditează Bucureştiul cu o ultimă fărâmă de raţiune. Evident, nici adunaţi laolaltă, laureaţii Nobel din ultimii 50 de ani nu ar fi în stare să răspundă la o întrebare simplă: cum să creşti pensiile cu 80% în următorii trei ani, când vei avea o creştere economică reală de maxim 10%? E o ecuaţie la care puţini aşa-zişi homo sapiens de pe Terra pretind că au o rezolvare: Olguţa Vasilescu din pix, Liviu Dragnea din închisoare şi Viorica Dăncilă de la o şedinţă de shopping.
Pentru cei care deţin o afacere, aplicarea legii pensiilor înseamnă pierderea stabilităţii întregii economii şi falimentul bugetului public. În criza din 2008 s-au închis sute de mii de firme, un milion de oameni şi-au pierdut joburile, leul s-a devalorizat puternic, preţurile au crescut enorm, costul vieţii a explodat, nu puţini şi-au pus capăt zilelor. Buboiul populismului intern s-a spart la prima înţepătură din afară, iar stabilitatea financiară s-a risipit ca un fum. Programul şi minciunile PSD în ultimii trei ani au împins România din nou sub ghilotina populismului. Culmea, PSD vrea şi garanţia că dezastrul se va produce, propunând pactul pentru respectarea legii pensiilor şi a creşterii salariilor bugetarilor.
România nu e în situaţia de a pune în aplicare legea pensiilor promulgată de PSD.
Adică poate fi aplicată, dar inevitabil ea va sfârşi într-o criză bugetară şi o inflaţie masivă, care vor anula instantaneu orice creştere nominală promisă. Prin urmare, două chestiuni trebuie urmărite în perioada electorală care începe:
1. Va exista un partid, un guvern, un prim-ministru sau ministru de Finanţe suficient de patriot încât să anunţe corelarea aplicării legii pensiilor în acord cu performanţele economice ale României?
2. Dacă niciun politician/partid nu îşi va asuma să fie un fel de Boc II/PDL II, la ce inflaţie se va ajunge? Şi care vor fi costurile pentru întreaga economie, sufocată de costurile prea mari ale împrumuturilor şi datoriilor publice?
La Bucureşti, Guvernul Dăncilă stă să cadă. Opoziţia se laudă că are semnăturile pentru trecerea unei moţiuni de cenzură. Nu ştim ce va fi după Dăncilă, dar ştim că trebuie luată, la un moment dat, decizia dezumflării balonului de iluzii cu care PSD a hipnotizat vârsta a treia. Ar putea fi ceva extrem de costisitor electoral, prin urmare curajos, din partea PNL, personal a lui Ludovic Orban, care se visează prim-ministru, să facă anunţul. Dacă nu o face, sau o amână, e tot aia. Ne vom trezi luaţi de tsunami, când în dreptul României va scrie "junk", odată ce poştaşul va livra în loc de pensii nişte hârtii fără valoare.
Preventiv, până atunci, învăţaţi-vă bunicii şi părinţii să nu fie supăraţi pe cei care nu le cresc pensiile, fiindcă nu există bani, ci pe cei care au promis fără să spună de unde.
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
