Fiecare şpagă refuzată distruge un tanc rusesc

Potrivit Transparecy International, Ucraina este a doua cea mai coruptă ţară din Europa după… Rusia. Cu un indice de percepţie a corupţiei de 32 în 2021 – ultimul „top” publicat de organizaţia internaţională -, ţara vecină este surclasată la capitolul „cinste” de ţări precum Sri Lanka (37), Burkina Faso (42) sau Ghana (43). România stă mai bine, dar nu minunat – 45, un indice aproape la jumătate faţă liderul Danemarca – 88. Mai grav în cazul Ucrainei este că a înregistrat un regres faţă de anul precedent, în ciuda faptului că Zelenski s-a instalat la putere în mai 2019 cu o agendă politică în care lupta anti-corupţie apărea printre priorităţi.

Zelenski a semnat săptămâna trecută cererea de aderare a Ucrainei la Uniunea Europeană şi a cerut ca ţara sa să se alăture pieţei unice în procedură de urgenţă. „Soldaţii noştri nu luptă doar pentru ţara noastră, luptă pentru toată Europa. Pentru toţi copiii din Europa. Suntem recunoscători partenerilor că sunt alături de noi, dar scopul nostru e să fim alături de toţi europenii şi cel mai important, să fim la egalitate”, a transmis preşedintele Ucrainei. O pledoarie emoţionantă şi corectă pe fond. Ucraina apără astăzi cu sacrificii de neimaginat în secolul 21 cele mai importante valori europene: libertatea, democraţia, demnitatea umană, drepturile omului, egalitatea şi statul de drept. Copiii din Europa învaţă în timp real, cu telefonul în mână şi lacrimi în ochi, cât de importante, dar mai ales fragile sunt aceste valori pe care părinţii lor le considerau bunuri neperisabile, dobândite de drept la naştere, uşor de tranzacţionat. Din păcate, în timp Zelenski declara că „scopul nostru e să fim alături de toţi europenii şi cel mai important, să fim la egalitate”, la graniţă, vameşilor ucraineni numai de egalitate nu le ardea. Şpăgile pe care le cereau variau între 200 şi 2000 de euro în funcţie de sex, vârstă şi statut social. De altfel, în ultimele două decenii, corupţia generalizată din vămi şi de la paşapoarte a fost una dintre principalele cauze care au deraiat procesul de aderare a Ucrainei la UE.

Corupţia din Ucraina a oferit un teren fertil invaziei ruseşti. Flexibilitatea meschină a liderilor politici care au jucat extern la două capete, lipsa de integritate a funcţionarilor publici, oligarhia construită în jurul banului public şi care privea cu simpatie spre Kremlin, întârzierea reformelor în justiţie cerute de Bruxelles, au fost argumente care au cântărit greu în decizia lui Putin de a nimici statul vecinul, o „pradă uşoară”. Până acum, curajul ucrainenilor, înzestrarea armatei şi priceperea elitei militare, ajutorul serviciilor secrete occidentale, câteva execuţii pentru trădare şi strategia pripită în teren a generalilor ruşi au reuşit să menţină intactă coloana vertebrală a Ucrainei. Mi-e teamă însă că nu bombardamentele ruseşti, ci tot lipsa de verticalitate a unor lideri de la Kiev rămâne vulnerabilitatea existenţială pentru Ucraina.

Sună cinic, dar Ucraina îşi spală astăzi cu sânge păcatele ultimelor decenii. E o lecţie pe care noi, cei care încă ne bucurăm de pace, trebuie să ne-o reamintim constant: cu cât o ţară e mai coruptă, cu atât apetitul Rusiei (şi Chinei) să servească mici bucăţele din ea sau s-o înghită cu totul creşte. O să zâmbiţi ironic, dar fiecare şpagă refuzată în România mai distruge un tanc rusesc, la fiecare plagiat sancţionat un soldat rus dezertează, fiecare anchetă DNA stârneşte nelinişte la Kremlin. Să folosim această „muniţie” câştigată cu sacrificii în ultimii 30 de ani pentru a nu ajunge în situaţia ucrainenilor de a pune mâna pe arme.