FILIT sau nu

Dacă te uiţi pe programul FILIT (Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere) de la Iaşi şi eşti doar un oarecare fără o specializare sau interes anume în domeniu, dar care vrea să petreacă ceva timp util şi plăcut şi să se cufunde o vreme în mediul şi atmosfera specifice unui festival, s-ar putea să renunţi şi să-ţi vezi în continuare de ale tale. M-am pus eu în pielea asta şi m-am simţit pur şi simplu debusolat.

Ce să alegi din peste cincizeci de evenimente desfăşurate le-a lungul celor cinci zile de festival? N-ai timp de foarte multe, că, na, ai şi alte treburi, deci trebuie să fii foarte selectiv. Dar nu ţi-e clar nici ce anume te-ar interesa mai mult, că, repet, nu eşti din branşă şi nu ai gusturi şi criterii de profesionist. Ce faci atunci, că nici nu vrei să renunţi, dar nici să-ţi pară rău că ai pierdut ceva, alegând greşit altceva?

Bine, poţi să-ţi spui aşa. Până la urmă, poate festivalul ăsta nu e pentru mine, un novice, un neica-nimeni, poate e doar pentru ei, pentru ăştia cu cultura, cu literatura, ăştia care scriu cărţi, pentru poeţi, pentru lumea rarefiată a culţilor. Dar parcă tot n-ai renunţa de tot, măcar aşa de gură-cască şi tot ai trece pe-acolo, pe la ei, pe la festival. Măcar să te lauzi că ai participat şi tu, să nu pari ultimul om. Şi te mai uiţi o dată pe program, de data asta cu ceva mai multă răbdare şi cu mintea ceva mai clară şi începi să vezi parcă şi un soi de patern, parcă sunt lucruri care se repetă sau care parcă intră în aceeaşi oală. Şi începi să bifezi.

Ce-ţi sare în ochi mai ales e că festivalul ăsta pare făcut mai ales pentru tineri, elevi, adolescenţi şi chiar copii. Asta e chiar foarte fain, îţi zici, uite, oamenii ăştia se gândesc foarte mult la viitor. Dar tu nu ai copii sau sunt prea mici sau sunt deja mari, adulţi care-şi văd de viaţa lor, aşa că nu mai stai pe gânduri şi tai de pe listă tot ce conţine cuvintele elevi, profesori, liceu, grădiniţă, adolescenţi, copii. Sunt zeci, poate vreo treizeci, nu le-am numărat, dar sigur ai redus lista aproape la jumătate. Asta înseamnă că pierzi întâlnirile unor scriitori şi traducători români şi străini cu elevii din o grămadă de licee din Iaşi plus alea organizate de Clubul Logos ale Serinellei Zara de la „Eminescu”, ateliere de spus poveşti sau de improvizaţie literară pornind de la un anumit roman, ateliere de scriere dramatică, de public speaking pentru adolescenţi, ateliere despre ce înseamnă să fii editor, traducător, manager cultural, să lucrezi în PR cultural, să fii librar, grafician de copertă sau rights manager.

Poate vrei totuşi să cunoşti nişte scriitori în carne şi oase, să-i pipăi, dacă îţi dau voie, să te convingi că există, să-ţi faci un selfie cu ei, să vezi cum arată în realitate, dacă sunt scunzi sau înalţi, cum le sună vocea, cum se îmbracă, sunt simpatici, mofluzi, aroganţi, dulci, săraţi, au tot două urechi, două mâini şi două picoare ca şi tine, om normal. Ei bine, poţi s-o faci, poţi să treci pe listă aşa: Piaţa Unirii, Casa Filit, Scriitori în Centru. E în fiecare zi, mai pe după amiază-seară, într-un cort foarte mare.

Dacă eşti genul care se dă în vânt după talk-show-uri, ai şi din astea. Nu multe, dar sunt. Dacă îţi place să stai cuminţel într-o sală şi să asculţi ce vorbesc pe o scenă nişte oameni culţi, ai şi din astea, numite conferinţe. Nu trebuie să fii neapărat foarte interesat de subiect, important e să simţi atmosfera, să simţi că faci parte din ceva special, aproape exclusivist, eventual poţi să te şi lauzi după aia cu asta. Oricum, recomand. Măcar una, oricare. Pleci de-acolo încărcat cu ceva. Nu ştiu cu ce anume, dar sigur rămâi cu ceva bun. Iar vineri seara e Poezie. În Piaţa Unirii, la Casa FILIT, se citesc poezii. Stai în fund pe jos sau pe un scaun sau în picioare, mai socializezi dacă ai cu cine, mai bei o cafea, mai schimbi priviri şi când te plictiseşti de astea, asculţi poezii. Se numeşte Noaptea albă a poeziei – maraton de lecturi publice. Eu mă duc.

Apoi sunt expoziţiile, nelipsitele expoziţii. Aici e mai simplu. Fiind vorba de nişte lucruri expuse în diverse locuri, poţi să-ţi faci programul cum vrei. Că nu fug. Sunt toată ziua acolo, la Casa Muzeelor (uite o ocazie bună să vezi şi clădirea asta interesantă din zona Piaţa Unirii), la Muzeul Pogor, la Institutul Francez, în Parcul Copou şi la Casa FILIT din Piaţa Unirii. Sunt gratis toate.

Dacă eşti mai hipster de felul tău sau vrei să vezi cum vine treaba asta, uite ofertă: la Acaju e un spectacol-lectură: „Le dehors viendra me débusquer”, apoi ai ceva cu „poezie senzorială” (asta m-a făcut şi pe mine curios) la FAR (nu ştiu ce-i asta, local, muzeu, parc sau altceva, dar există Google). Şi mai sunt.

Dacă eşti şi hipster, şi nostalgic, ceea ce nu e neapărat o contradicţie în termeni, ai la Casa Muzeelor, prezentarea proiectului editorial „Lucruri mărunte. Copilăria în comunism”. Adică o seamă de scriitori români au scris câte o mică poveste despre un mic lucru din copilăria lor din vremea comunismului (cum ar fi peştele de sticlă de pe televizor sau cravata roşie de pionier, zic şi eu la întâmplare) şi au scos o carte cu ele. Drăguţ.

Mai sunt şi ceva concerte, nu mare lucru, dar sunt şi ele în caz că…

Şi am lăsat la urmă, chiar nici nu eram convins să scriu despre ele, un soi de cireşe de pe tort, care te vor face invidios pe cei care le prind. Pentru că sunt doar pentru cei care şi-au făcut rezervări din timp sau au primit invitaţii ca să fie acolo. ACOLO! La Teatrul Naţional din Iaşi. Se numesc Serile FILIT, care înseamnă că acolo, pe MAREA SCENĂ, vine câte un scriitor important şi discută cu cineva despre el, opera lui şi alte chestii mai mult sau mai puţin palpitante. Dar nu prea contează ce spune el, ci faptul că eşti ACOLO. E ceva ce te umple de un respect extraordinar, e ca şi cum ai fi deja alt om, e gloria ta de cincisprezece minute. Şi tot acolo, duminică după-amiază, au loc decernarea Premiului Institutului Cultural Român pentru cea mai bună traducere a unei cărţi din limba română în anul 2022 şi a Premiului liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte a anului 2022.

Iar dacă chiar eşti alesul aleşilor, vei avea ocazia să-l vezi cu ochii tăi pe Mircea Cărtărescu, care va fi tot acolo, pe scena Teatrului Naţional, tot duminică, seara, la o întâlnire cu tine.

Cam asta e FILIT, fie că alegi ceva din el, fie că nu. E foarte mult, e foarte frumos, e foarte interesant, e cel mai important festival de literatură din Europa de Est. E la Iaşi.