Încercându-se unele formule de combatere mai eficientă a evaziunii fiscale, de anul acesta Serviciului i s-au acordat prin lege atribuţii de urmărire penală. Astfel, de la 1 ianuarie 2021, a fost creată Direcția generală administrare fiscală antifraudă (DGAFA), atribuindu-se funcțiile de urmărire penală și activitate specială de investigație pentru unele infracţiuni având conținut economic, prevăzute de Codul penal.  Evident, personalul SFS va ancheta astfel de infracțiuni sub supravegherea procurorului. Despre constatările în materie de infracționalitate financiar-fiscală din statul vecin, ne formăm o imagine lecturând un raport special vizând primul semestru al anului în curs.

Astfel, în acest interval de timp ”SFS a constatat prin întocmirea proceselor verbale de constatare a infracțiunilor, 58 cazuri de infracțiuni ca rezultat al diminuării impozitelor în sumă totală de 103.167.569 lei și un caz de infracțiune ca rezultat al înstrăinării bunurilor în cazurile nepermise de lege, inclusiv: – 44 cazuri prevăzute de art. 244 alin. (1) și alin. (2) lit. b) din Codul penal (Evaziunea fiscală a întreprinderilor…), suma diminuării – 92.483.374 lei, inclusiv în 10 cazuri și art. 252 alin. (2) lit. b) din Codul penal (Insolvabilitatea intenţionată); – 6 cazuri prevăzute de art. 2441 din Codul penal (Evaziunea fiscală a persoanelor fizice), suma diminuării – 10.684.195 lei; – 8 cazuri prevăzute de art. 252 alin. (2) lit. b) din Codul penal (Insolvabilitatea intenţionată)…” (https://date.gov.md/ro/system/files/resources/2021-07/Anul%202021%20(6%20luni)_1.pdf).

În contextul în care ”sistemul fiscal din Republica Moldova suferă de un înalt nivel de informalitate, costuri mari de conformare şi un Cod Fiscal care este modificat frecvent şi este deseori ambiguu”, Fondul Monetar Internațional, printr-un document publicat recent (Raport de Țară al FMI no. 21/167, R. Moldova, 2021, https://www.elibrary.imf.org/view/journals/002/2021/167/article-A001-en.xml) vine cu mai multe recomandări menite să aducă oarecari îmbunătățiri pe acest plan. Între altele, se trage semnalul că directorul SFS ar trebui să aibă un mandat ”independent de ciclul politic sau schimbarea ministrului Finanțelor”. Apoi, nu trebuie pusă pe planul doi competența; respectiv, această poziție să poată fi deținută doar în urma promovării unui concurs riguros.

În fine, a fost amintit și faptul că trebuie pus accent pe colaborarea şi schimbul de informații între SFS şi alte instituții, justificat de faptul că adesea fraudele fiscale constituie doar o părticică a unei infracțiuni de anvergură (corupţia înaltă, spălarea de bani, traficul de persoane, contrabanda etc.).  Numai că toate acestea presupun, dincolo de perfecționarea cadrului institutional, în accord cu diferite memorandumuri de înțelegere, și voință în aplicarea ad litteram a normelor legale.