L-am întrebat pe robotul Ion cine va câştiga alegerile la Iaşi în 2024

Fireşte că nu a răspuns, pentru că Ion e mut, pare construit după chipul şi asemănarea lui Iohannis. Momentan învaţă, dar nu-i clar ce anume. Era nevoie de o inteligenţă artificială pentru a prelua mesajele românilor şi a trimite o sinteză pe masa Guvernului? Nu sunt suficiente sondajele de opinie pentru a identifica principalele aşteptări ale populaţiei de la clasa politică?

Am stat de vorbă apoi cu „tata” lui Ion, ChatGBT4, pornind de la aceeaşi întrebare privind soarta politică a Iaşului după alegerile din 2024. Cum era de aşteptat, răspunsurile au fost „străvezii”, pe alocuri inexacte sau contradictorii, dar cel puţin n-am rămas cu impresia că vorbesc singur.

Câteva observaţii. Chat-ul nu-şi permite să ofere un câştigător la scrutinul de anul viitor, dar admite că în viitor inteligenţa artificială va putea oferi previziuni cu privire la rezultatul alegerilor politice. Condiţia e să aibă acces la o bază relevantă de date, cu update la zi, şi algoritmii necesari pentru analiză. Sigur, şi în aceste condiţii, menţionează AI-ul, pot apărea evenimente neaşteptate în chiar ziua votului care să modifice comportamentul electoratului la urne. Cu asta vor rămâne democraţiile lumii? Cu rezultatul alegerilor cunoscut dinainte şi speranţa unor surprize în chiar ziua votului? Pare-se că da. De altfel, într-unul dintre puţinele răspunsuri ceva mai tranşante, ChatGBT4 se laudă, printre rânduri, că ar fi putut anticipa scorul mare obţinut de AUR în 2020, în ciuda „surprizei pentru mulţi observatori politici şi experţi”.

Revenind la Iaşi, AI-ul nostru ştie câte ceva despre Cosette Chichirău, dar nimic despre Marius Bodea, pe care-l confundă cu un „fost primar al Sibiului”. Cu întrebări despre Mihai Chirica nu am insistat, puteţi citi articolul „Interviu cu robotul ChatGPT, despre Iaşi şi România”, apărut recent în ZDI. Interesant e că, întrebat care este principala problemă a României, AI-ul vorbeşte din prima frază despre „existenţa unor diferenţe semnificative de dezvoltare şi acces la resurse” între marile regiuni ale ţării. „De exemplu, regiunea Moldovei, care include şi oraşul Iaşi (n.r. – o fi înţeles din context ce mă preocupă?), se confruntă cu probleme de dezvoltare economică şi de infrastructură, în timp ce zona Bucureştiului este mult mai dezvoltată din acest punct de vedere. Politicienii ar trebui să acorde o atenţie mai mare dezvoltării şi modernizării infrastructurii, creşterii economice şi atragerii de investiţii în regiunile mai puţin dezvoltate pentru a reduce decalajele şi pentru a asigura o dezvoltare mai echitabilă a întregii ţări”. Cu toate astea, întrebat punctual dacă Moldova primeşte mai puţine fonduri publice de la centru decât alte regiuni, chatul redevine „corect politic” şi subliniază existenţa unor „criterii obiective” în alocarea banilor. În orice caz, a se consemna pentru istorie că până şi versiunile primitive de roboţi plângeau de milă Moldovei din perspectiva discrepanţelor de dezvoltare.

Momentan, principalul pericol al inteligenţei artificiale în zona electorală priveşte modul în care vor fi influenţate deciziile legislatorilor în materie de politici publice. Într-un articol din NYT semnat de doi specialişti în date şi securitate IT, Nathan E. Sanders şi Bruce Schneier, intitulat „How ChatGPT Hijacks Democracy”, autorii semnalează că noul „robot” va deveni un instrument decisiv în acţiunile de lobby legislativ. Cu ajutorul său se vor putea prelucra (şi manipula) o mulţime de informaţii relevante pe o temă dată, se vor putea trimite apoi sute de mii de „mail-uri” aparent scrise de alegători, ba chiar, se va putea identifica acel membru din legislativ nehotărât pe subiectul sensibil şi convins să acorde „votul de aur”. Într-o „traducere” selectivă, adaptată la meleagurile noastre, imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla dacă Şoşoacă ar reuşi să trimită zeci de mii de mesaje credibile către „Ion”, cum că principala dorinţă a românilor e anexarea unor regiuni din Ucraina. Chiar dacă executivul şi legiuitorii ar înţelege că e vorba despre un spam masiv, tot ar rămâne cu neliniştea că nu iese fum fără foc.

Pe termen mediu, aşa cum recunoaşte şi ChatGBT, inteligenţa artificială va putea prezice cu acurateţe rezultatul alegerilor. Povestea asta că AI-ul nu va avea acces la multitudinea de date personale despre preferinţele utilizatorilor online (nu doar politice) s-o creadă mutu „Ion” sau Cambridge Analytica. Spun pe „termen mediu”, din optimism. N-ar fi exclus ca în câteva luni un chat mai bine înzestrat cu informaţii şi ceva mai non-conformist decât ChatGBT să răspundă corect şi fără inhibiţii la întrebarea din titlu.