Refugiaţii cu bani mulţi plătesc mii de euro taximetriştilor ieşeni să-i ducă în Germania sau Italia

Serviciile căutate de ucrainenii refugiaţi la Iaşi se împart, aparent, ca după un titlu de film: "Om bogat, om sărac". În prima categorie, cerinţele pornesc de la taxiuri rezervate pentru deplasarea în alte colţuri ale Europei, până la închirieri de apartamente la tarife exorbitante sau înscrierea copiilor direct în învăţământul privat. Pentru ceilalţi, un acoperiş sigur, curat, o mâncare caldă şi un eventual un job, oricare, în pofida supercalificării, este suficient.

Refugiaţii: “care vin şi pleacă, care au stat în subsoluri, care vor să se întoarcă"

Anna, refugiat ucrainean din Odesa şi psiholog voluntar în Vama Sculeni, spune că, până acum, au intrat în România, prin Iaşi, trei categorii de conaţionali. “Din prima categorie fac parte oameni care au bani, mulţi bani, au rude sau cunoscuţi, departe, ştiu unde să ajungă, iau banii cu ei şi pleacă mai departe. Din această categorie, care nu stau mai mult de o zi două în Iaşi, sunt din Nicolaev, Kiev, Odesa, Harcov. O altă categorie este a celor care au bani, poate nu atât de mulţi. Ei au stat în subsoluri, ceea ce este foarte greu şi traumatizant, dar au reuşit să scape, au făcut sute de kilometri, iar aici ajung cu lacrimi în ochi când ne văd. Din a treia categorie fac parte oamenii săraci, disperaţi care au plecat pentru a nu fi bombardaţi. Odată ajunşi pe teritoriul României se simt în siguranţă şi plâng de stres, oboseală, de disperare. Aproape toţi cred că războiul se termină, cred în gloria Ucrainei şi că se vor reîntoarce acasă", spune Anna.

3.500 de euro pentru un taxi Iaşi-Munchen

Frica generată de război, dar şi condiţia materială, îi face pe o anumită parte dintre refugiaţi să aibă cerinţe "excentrice", chiar imediat ce ajung pe teritoriul românesc. Unii au bani şi îi dau "fără număr", alţii îşi folosesc ultimele economii doar pentru a ajunge într-o ţară absolut sigură pentru familia lor, dar şi raportată la competenţele profesionale pe care le au.

"Am avut apel pentru cursă de la Aeroportul Iaşi la Munchen, sau în Italia, chiar şi pentru Varna astăzi. Nu ştiu ce se întâmplă cu oamenii ăştia! Parcă nu mai gândesc! De la Iaşi la Munchen a fost 3.500 de euro. Cât jumate din maşină! Şi banul cash, da?! ", a spus un taximetrist. Pentru o cursă spre nordul Italiei, se cer cam 2.000 de euro, iar până la Varna, Bulgaria, 1.000 de euro, cel mai puţin. Cererile vin, pentru că nu mai există locuri la cursele de pe Aeroport .

Dacă o cursă de la Iaşi la Munchen costă 3.500 de euro, înseamnă că, pe kilometru parcurs, dus-întors (3.000 km), se plăteşte în jur de 1,15 euro. “De regulă, există două situaţii: se pleacă cu maşina firmei şi se dă jos caseta de pe cupolă sau, cel mai des, se folosesc maşinile proprii, de acasă. Dar tot prin dispecerat afli de cursă, deci, cotizezi", spune alt taximetrist. Totul este la mica înţelegere. Se anunţă comanda externă prin staţie, după care se lasă tăcere. Doritorul comunică cu dispeceratul pe canalul 2. Firmele de taxi însă neagă că ar exista astfel de curse.

Grădiniţe şi şcoli private, de la 200 de euro/lună

Cei din a doua categorie descrisă de Anna, psihologul din Vama Sculeni, sunt refugiaţi care au un anumit status social, cu studii superioare, care majoritatea închiriază apartamente pe termen mediu, adică 3-4 luni, cu posibiltatea de prelungire. Preţul acestor apartamente variază între 300 şi 500 de euro pe lună. Închirierile acum la apartamente se fac pe cel puţin trei luni. O parte dintre ei, angajaţi în diverse corporaţii, îşi continuă jobul online. În plus, aceeaşi categorie de refugiaţi caută să îşi înscrie copiii la şcoală. Nu se înghesuie la şcolile de stat, pentru că ştiu că nu sunt adaptate, ci la cele private, cu un efectiv redus de elevi în clasă şi cu predare în engleză. Mulţi dintre cei care şi-au depus cererile de înscriere provin de la şcoli private din Ucraina. Primele asaltate de solicitări venite din partea familiilor refugiate la Iaşi, au fost grădiniţele. La nivelul judeţului Iaşi, există deja 20 de solicitări pentru ca cei mici să poată participa la cursuri, deocamdată ca audienţi. În sistem privat, taxa lunară este de 200 de euro.

"Primele au fost solicitări pentru învăţământul particular, respectiv pentru clasele de intesiv engleză, dar acum avem solicitări din partea unor elevi care vor să urmeze şi învăţământul de stat. Cel mai mic copil din Ucraina înscris în reţeaua de învăţământ ,la Iaşi, are puţin peste doi ani, iar cel mai mare are 15 ani“, a declarat Antonina Bliorţ, purtător de cuvânt la ISJ Iaşi. Reprezentanţii ISJ Iaşi spun că se aşteaptă ca în viitorul apropiat să fie despuse mai multe cereri de înscriere din partea familiilor de refugiaţi şi că pentru a evita bariera ligvistică vor apela la specialişti, şi vor găsi soluţii. La Şcoala Seven Hills, de exemplu, au fost deja înscrişi patru copii ucraineni.

“Avem un copil înscris care vorbeşte foarte bine Limba engleză. Ceilalţi trei au o profesoară care vorbeşte foarte bine limba rusă şi copiii înţeleg forte bine limba chiar dacă nu o vorbesc. Din discuţiile cu familiile lor, trei au inteţia de a rămâne pe termen mai lung în România, la cel de-al patrulea nu ştim încă sigur. Copiii şi părinţii noştri, care sunt extrem de implicaţi în aceste demersuri, i-au primit cu braţele deschise", a spus Liviu Ursachi, directorul Şcolii Seven Hills.