Derapaje mai neînsemnate sau ceva mai mari ar putea apărea dacă avem în vedere numai acele componente de cost aflate acum în expansiune valorică. Indiferent că e vorba de cheltuielile cu resursa umană, combustibili ori ceea ce generic numim ”factura energetică”, piese de schimb și mentenanța tehnicii agricole, îngrășământe și orice alte sustanțe pentru tratamentul solului și plantelor, creșterile cu acestea din ultimul an au făcut să avem produse alimentare mai scumpe și cu o treime față de anul trecut. Accelerarea schimbărilor climatice este amintită adesea ca ”Inamic no. 1”. Avem în legătură cu acestea implicațiile directe – seceta, manifestată sever la noi cel puțin în ultimii doi ani, dar și cele indirecte, pare-se mult mai de amploare, legate de schimbarea paradigmei energetice.

Pînă în prezent, Green Deal-ul a făcut să se înregistreze prețuri la energie cu o cincime mai ridicate, iar fenomenele de reglaj probabil vor mai întârzia o anumită perioadă să apară. În acest context, important ar fi ca starea în discuție să nu fie luată drept fatalitate absolută, ci nouă oportunitate de dezvoltare. Atât de către cei din producție, afaceri, bănci etc., economia reală, într-un cuvânt, cât și de lumea cercetătorilor. Cu siguranță, cei din cercetare au sesizat de mai multă vreme noile tendințe. Printre preocupările lor actuale în materia vizată deja figurează teme legate de identificarea unor soluții care să conducă în mod real la prevenirea și combaterea crizei alimentare.

În plus, România fiind ani întregi dependentă alimentar de alte state, asigurându-și din import grosul alimentelor de bază, cu toate dezavantajele care decurg de aici, ținta independenței alimentare nu poate fi neglijată. Strategia națională pentru dezvoltarea durabilă a României 2030, aprobată prin HG nr. 877/2018, stipulează: ”Agricultura este importantă pentru întreaga societate. Dacă dorim o societate mai sănătoasă, trebuie să ajungem la o agricultură sustenabilă. România deţine locul al şaselea în Europa din perspectiva dimensiunii terenurilor agricole.

Prioritate: eficienţa agricolă şi limitarea deşeurilor alimentare. Agenda 2030 ţinteşte eradicarea foametei şi securitatea alimentară prin creşterea productivităţii agricole şi prin reducerea deşeurilor alimentare.” Programele de cercetare aflate în derulare la Universitatea de Științele Vieții din Iași se circumscriu net unei atari direcții, luându-se în considerare că în UE se tinde vizibil către o agricultură care să asigure consumatorilor din propriul teritoriu (cca. 450 mil. locuitori) suficientă hrană și din cea mai sănătoasă categorie cu putință. De pildă, nu demult, prof. univ. dr. Gerard Jităreanu a prezentat unele tehnologii avansate de semănare fără întoarcerea brazdei (C. Hopulele, Interviu cu rectorul USV: Cheltuielile fermierilor…, Ziarul de Iași, 11 Noembrie 2021).Acestea, recomandabile în perioada secetei pe care o traversează regiunea Moldovei (punctându-se acum și problema irigațiilor, vitregiate de alocările necesare conservării instalațiilor), se alătură rezultatelor altor proiecte care vizează relația dintre USV Iași și fermierii din Regiunea de Nord Est. Dar dincolo de rezolvările aduse de agrotehnică, se mizează considerabil și pe rezultate în sfera geneticii/ameliorării plantelor.

Astfel, pe fondul dificultăților datorate secetei, o echipă de cercetători și cadre didactice de la USV (în colaborare cu omologi de la ”Justus Liebig” University, din Germania) încearcă să identifice soluții pentru crearea unui nou soi de grâu cu randament înalt și rezistent la secetă, în cadrul unui proiect finanțat de UEFISCDI. Evident, specialiștii din cadrul USV sunt angrenați în alte numeroase proiecte, unele cu sursă de finanțare europeană, dar trebuie să remarcăm și alt lucru important. Este vorba despre noua orientare economică ce se încearcă a se transmite studenților, ca viitori specialiști în domenii ce țin de agronomie și medicină veterinară.

În acest sens, programele disciplinelor specifice Departamentului de Agroeconomie (Management agrar, Marketing şi gestiune economică, Economia şi piaţa produselor agroalimentare, Comerţ internaţional, Economie rurală, Politici Agricole etc.) au fost adaptate astfel încât absolvenții, odată integrați activității profesionale, să contribuie în măsură crescută la performarea sistemului agroalimentar național. Iar performanța aici ar însemna, între altele, ca într-un orizont rezonabil de timp nu doar să devenim stat independent alimentar față de alte state, când este vorba de produse de bază, ci și exportator semnificativ, cu aport valutar ridicat pentru economia românească.