„Dumnezeu există, tată, există!” – mărturii despre întâmplări extraordinare povestite de „oamenii Sfintei Parascheva”

„Ziarul de Iași” a încercat să surprindă cât mai multe portrete ale pelerinilor care vin cu familiile lor la momente diferite din viață. Am vorbit cu Bogdan, 40 de ani, care vine din Bacău cu cele două fete ale sale, după ce a lucrat peste 10 ani în străinătate, dar și cu Izabela, 19 ani, care a venit prima dată acum 10 ani cu mama și cei doi frați din Brăila să se închine la Iași.

CITESTE SI: (LIVE-VIDEO) Slujba care marchează hramul Sfintei Parascheva

Pelerini asteptand la rand

Am vorbit și cu doamna Petruța, care ar fi vrut să rămână peste noapte în mașină să doarmă, dar la 70 de ani e mai greu pentru ea, așa că nu va fi astăzi la slujbă. Pe toți îi unește un legământ de ambiție și de credință, în doze diferite, care i-a ținut anul acesta chiar și de două ori la rând, iar în anii trecuți i-a ajutat să stea și 20 de ore la coadă.

Bogdan, 40 de ani: „Am venit să ne rugăm ca totul să se liniștească”

„Dumnezeu există, tată, există”. Un cerșetor de 40 și ceva de ani, cu picioarele amputate de sub genunchi, strigă zâmbind către doi tineri care intră într-o clădire de birouri aflată mai jos de Episcopia Romano-Catolică din Iași, mustăcind despre aglomerație și gălăgie. Iașul are o forfotă aparte în timpul pelerinajului, care implică tot orașul, atât pe credincioșii care roiesc spre străzile din spatele Catedralei Mitropolitane, căutând capătul rândului, cât și pe cei care sunt deranjați de aglomerație și străzi închise. Însă în spatele Mitropoliei, la ieșirea de sub acoperișul cu flori albastre al baldachinului, toate diferențele între pelerini se aplatizează: banii, statutul, locul de muncă, orașul sau satul din care provin nu contează. Sunt, cu toții, așa cum i-a numit unul dintre voluntari – „oamenii Sfintei Parascheva și atât”.

Bogdan Murariu, 40 de ani

La capătul baldachinului l-am întâlnit pe Bogdan Murariu, un bărbat la 40 de ani de aproape 2 metri înălțime, care-și căuta din privire soția și cele două fete, coborâte de-a lungul drumului cu un buchet de flori de toamnă în brațe. Este venit din străinătate, după ce a lucrat mai bine de 10 ani în domeniul hotelier. A venit la Iași ca să descopere ce înseamnă pelerinajul la Sfânta Parascheva, după ce în trecut a mers la pelerinaje similare în toată țara și în străinătate. Bogdan a venit la Iași și se roagă pentru sănătate, liniște și pace. „Am venit să ne rugăm pentru că, uitați-vă, ce ne-a mai rămas? Avem doar crize, sperăm ca lucrurile să se liniștească și ca totul să se termine”, a spus acesta.

Izabela, 19 ani: „Mă simt apropiată de Sfânta Parascheva”

În rând am întâlnit-o și pe Izabela, de 19 ani, care a venit pentru prima dată la Iași, la pelerinajul Sfintei Parascheva, când avea 9 ani. A venit de atunci aproape în fiecare an, mereu cu mama ei și cu doi frați, tocmai din Brăila. Bat drumul acesta o singură dată pe an, atunci când vin să se închine, și își aduc aminte că lucrurile erau mai complicate în trecut, când stăteau și câte 20 de ore la rând.

Izbaela, 19 ani, cu frații ei

„Locomotiva religioasă” a familiei este mama, care i-a adus și anul acesta, mirându-se cu toții ce repede merge rândul și că au șanse să ajungă, din nou, să se închine în doar câteva ore.

„Vin de ani la Sfânta, de la 9-10 ani, eram prea mică atunci să înțeleg. Acum mă simt apropiată de Sfânta Parascheva, era apropiată de sufletul meu, nu știu să vă spun de ce; sunt credincioasă și mă rog mereu la ea. Vreau să vin și anul viitor și peste doi ani, dacă am tot ce îmi trebuie. Credința ne ajută să stăm la rând: mă rog să am succes acum, că am terminat liceul și îmi încep viața. Nu merg la facultate, muncesc: lucrez de acasă, sunt tehnician de gene, unghii și mi-e greu la început și mă rog să mă ajute Dumnezeu și să ne țină pe toți sănătoși”, spune tânăra.

Petruța, 70 de ani: „Venim la Sfântă că suntem moldoveni, iar ea e ocrotitoarea noastră”

Doamna Petruța Șerbănoiu merge încet pe străzile din spatele Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Se bucură că lucrurile s-au mai liniștit anul acesta, că este o organizare bună și că „i-a luminat Dumnezeu la minte pe organizatori” să nu mai facă pelerinajul ca acum 10 de ani când venea prima dată și oamenii se călcau în picioare. Își aduce aminte și acum de anul în care a venit să închine cu soțul ei, care era grav bolnav, și care când a văzut că oamenii se îmbulzeau și că era o coadă dezorganizată și lungă, a simțit că i se face și mai rău.

Petruta, 70 de ani

„Asta era acum vreo zece ani: oamenii au început să țipe și au strigat jandarmii «să vină cei bolnavi», așa că am intrat cu el. Era îngrozit de mulțimea care era și de aglomerație. A murit însă acum șapte ani, iar astăzi am venit cu alte cinci persoane, suntem cu mașinile personale mai mulți. Iar până diseară suntem și acasă. Am vorbit acum dimineață cu niște oameni care au zis că au ajuns la 8 și la 11 deja serveau masa, făcuseră cumpărături și plecau înapoi la Buzău”, povestește doamna Petruța.

Ea însă a venit pregătită să rămână și peste noapte dacă e nevoie „să nu facem drumul gratuit”, să nu cumva să plece acasă fără să se mai închine la moaștele Sfintei Parascheva. Spune că vrea să aducă un omagiu, să o venereze pe Sfântă, să o roage tot ce îi dorește sufletul pentru copii și pentru ea însăși. Și-ar dori să rămână și la slujba de vineri, dar lucrurile nu mai sunt ca în tinerețe: „se lasă bruma, ne înțepenesc oasele, nu mai avem 30 de ani și e greu să stăm peste noapte în mașină”.

Pelerinii se pregătesc și de noapte – mulți vin cu bagajul încărcat, chiar și trollere 

„Domnitorul Vasile Lupu a adus-o pe Sfânta pentru că este ajutătoare, pentru că e sprijinitoarea Moldovei și noi suntem moldoveni, e ocrotitoare, nădăjduim ajutorul ei. O strigăm în rugăciune, îi cerem ajutorul precum cerem și la Maica Domnului și la Sf. Ioan Botezătorul și la toți sfinții, fiecare cu puterea lui, toți au deschidere către bunul Dumnezeu”, crede femeia.

Ștefan, 50 de ani: „Sfânta a făcut două minuni pentru mine”

În 2020, Ștefan nu mai putea să se oprească din mâncat. Frica pandemiei, aglomerația de la muncă, stresul, toate îl făceau să mănânce non stop și să se trezească noaptea plângând doar ca să mănânce din nou. A fost convins atunci că doar dacă vine la Iași și se închină la Sfânta Parascheva se poate opri. Problema era că în 2020, pelerinajul era permis doar celor cu buletin de Iași, iar toți ceilalți pelerini erau descurajați să ia drumul Iașului.

Stefan, 50 de ani

„Oficial nu aveam voie, știam asta, toți prietenii mei îmi spuneau să stau acasă că au dat la televizor că nu o să pot intra. Dar eram într-o stare atât de rea încât, într-o disperare, am simțit că dacă vin la Sfântă și mă rog o să mă ajute. Iar dacă vin la Iași am zis că sigur intru: dacă voia Sfânta, intram. Nu știu cum a fost, am prins o portiță, am intrat, m-am rugat, și din aceeași zi, de când am ajuns acasă, am început să mănânc cum trebuie și de atunci sunt la fel, nu mă mai îngraș, mănânc bine, totul e perfect”, povestește bărbatul.

Fotografii la finalul pelerinajului, când oamenii ies de lângă baldachinul cu moaștele 

Anul acesta a venit la Iași cu un coleg din firmă de la el, căruia i-a promis același lucru: că dacă se roagă, Sfânta Parascheva îl va ajuta. Știe asta pentru că prima dată când a venit la Iași din București, într-un pelerinaj pe la mănăstirile din Moldova, avea doi copii mici cu soția sa, unul nou-născut, și exista șansa ca ea să fie însărcinată din nou. Atunci s-au rugat la Sfânta Parascheva să îi mai păsuiască un an până să le apară în viață cel de-al treilea copil, pentru a putea să îl îngrijească cum trebuie pe cel mic. Iar Sfânta Parascheva i-a ascultat.

„Aveam un băiețel mic și ne-am rugat la Sfânta Parascheva: te rog, nu anul acesta, ci următorul, acum chiar nu mai putem. Iar anul viitor Sfânta Parascheva ne-a ascultat și soția mea a făcut o fetiță. A fost chiar la fix, cum ne-am rugat, o minune”, a spus bărbatul.