O experiență care i-ar putea duce pe clienți într-o călătorie printr-un trecut plin de povești și gusturi autentice, crede managerul Constantin Agape, care lucrează aici de peste două decenii, drept pentru care Valeru Mihai, proprietarul restaurantului, „i-a predat ștafeta“ localului în urmă cu trei ani. „Momentan suntem doar la stadiul de intenție. Desigur că ne-ar plăcea și ne dorim ca toți cei care ne trec pragul să poată explora aceste spații pline de istorie, hrubele de la Bolta Rece, să deguste un pahar de vin și apoi să se delecteze cu preparatele noastre autentice“, ne-a dezvăluit managerul restaurantului Bolta Rece.

Constantin Agape, manager Bolta Rece

Și că tot veni vorba despre preparate autentice, produsele cu care sunt gătite bucatele lor provin din unitatea proprie din județ, mai exact Carmangeria Boierilor din Târgu Frumos, principalul furnizor  al restaurantului. „Carnea este tratată cu grijă, fără adaosuri artificiale sau substanțe de conservare. Fiecare preparat este realizat urmărind standardele bio și autenticitatea gustului tradițional, folosind doar piper, sare, cimbru și fum, nimic în plus. Carnea provine de la porci din România, de la un abator din Botoșani. Facem preparatele, avem și câteva puncte de vânzare sub acest brand, Carmangeria Boierilor“, mai aflăm de la managerul restaurantului.

Locul în care s-au întâlnit Mihai Eminescu și Ion Creangă

Situat pe strada Rece, de unde i se trage și numele, pe marginea sud-estică a dealului Copou, Bolta Rece este înconjurat de pivnițe vaste și interconectate, unele mai adânci decât altele, ca niște adevărate etaje subterane. Dar, dincolo de pereții de piatră, se ascund aromele și gusturile tradiționale. Iar locul în care Eminescu și Creangă stăteau „la un pahar de vorbă“ a ajuns acum să îi atragă și pe tineri, generația fast – food, așa cum este numită de mulți.

Citește aici ediția integrală Ziarul de Business nr.4

„Am observat o schimbare în profilul clienților noștri. Ne bucură să vedem că ti­nerii și cei obișnuiți cu mâncarea de la fast – food descoperă plăcerea gustului autentic al preparatelor noastre. Atunci când vedem tineri la masă, când îi vedem că mănâncă o ciorbă, această generație să vină la restaurantul nostru este o mare bucurie, vă dați seama. Dacă înainte  aveam clienți cu vârsta de peste 60, 70 de ani, acum totul s-a schimbat, vârsta a coborât cu mult. Cum au ajuns să vină și tinerii la noi? Păi cea mai bună reclamă este cea din vorbă în vorbă. Au venit aduși inițial de părinți, de colegi, prieteni, iar acum sunt clienții noștri, pentru că le place mâncarea de aici“, ne mai explică managerul.

Ce se comandă cel mai des la Bolta Rece

Afacerile cârciumii sunt în creștere, dar cu un accent pe rulaj mai degrabă decât pe profituri mari. Mai aflăm de la el și ce mâncare aleg cel mai des din meniu clienții. „În topul preferințelor clienților, ca să spun așa, sau mai degrabă cel mai comandat fel de mâncare la Bolta Rece este zeama de găină cu tăiței de casă. Merg și platourile foarte bine, după cum vă spuneam toate preparatele sunt făcute de noi și sunt preparate bio. Avem și vinuri bune, practic suntem singurul restaurant care merge strict pe mâncare românească. Turiștii care ajung la noi în restaurant revin și a doua oară, rămân fascinați oarecum de acest loc când îi află istoria, iar unii vin la noi tocmai pentru că știau dinainte că este un loc încărcat de istorie. Mă ocup personal de aprovizionarea pentru bucătăria restaurantului, îmi place să fac asta foarte mult. Se vând bine și murăturile, le punem noi toamna, bineînțeles. Avem aceste beciuri și le depozităm. Am fost pe câmp și am ales legumele, le cumpărăm de la producători locali, consider că trebuie să ne ajutăm unul pe altul“, ne povestește Constantin Agape – Costel, cum îi spun prietenii.

Investiții importante în ultimii ani

Însă, în timp ce clienții se ospătează, șefii oftează, pentru că așa este în afaceri, mai ales în HoReCa. Managerul de la Bolta Rece ne vorbește și despre provocările care „pândesc de după mese“ în gestionarea unei afaceri din industria ospitalității. În spatele succesului stă o muncă grea, stres și dificultăți financiare uneori. Afacerea a trecut prin diverse obstacole, inclusiv pandemia și scumpirea materiei prime, dar a reușit să rămână în picioare, spune bucuros managerul.

„Au fost investiții în ultimii ani în renovare, mobilier, aparatură, cuptoare noi și altele, sunt cheltuieli mari. Am trecut printr-o pandemie, nu am renunțat atunci la niciun angajat, a fost greu, s-a încheiat cu bine. Chiar și atunci mai veneau clienți, oamenii erau plictisiți de stat în casă. În ultimele luni, materia primă s-a scumpit, am modificat și noi puțin prețurile, pentru că nu ai cum ține altfel pasul, din păcate. Cheltuielile cu utilitățile sunt mari. Acum ne confruntăm cu o altă problemă, nu mai găsim oameni, forță de muncă. Afacerile sunt în creștere, dar la noi e mai mult rulaj decât câștig. Avem o orchestră care cântă în fiecare seară, acordeon, țambal, vioară, contrabas și voce, și ei sunt angajații noștri, trebuie plătiți. Dar lăutarii atrag și clienți, după părerea mea“, spune încrezător Costel Agape.

Studenții își imaginează personajele din trecut

În timp ce gustăm din zeama de găină, cum altfel, Iustin co­n­tinuă să ne poves­teas­că despre evoluția și transformările prin care a trecut Bolta Rece de-a lungul anilor. „Avram Amira a venit în Iași în 1830 și, ani mai târziu, a preluat prin în­chiriere localul Bolta Rece. Cu timpul, la ex­periența bă­trâ­nului comerciant se va adă­uga avântul și zelul nepoților săi Panciu și Simion. Cei doi, preluând destinele firmei, au contribuit substanțial la celebritatea Bolții.

Dar Bolta Rece este cunoscută nu numai ca o simplă casă de ospeție, ea trăiește totodată în istoria ora­șului prin «legătu­rile» cu mulți dintre membrii Socie­tății Junimea, care aici înche­iau o parte dintre agapele lor, ce începeau în localuri mai fastu­oase. De aceea, nu în­tâmplător, localul va fi cunoscut și sub denumirea ilustra­tivă de Universitas Vino­rum, deci «Universitatea vinurilor». Însuși Eminescu mărturisea într-o scrisoare Veronicăi Micle: «Ar trebui să mă crezi un ingrat, dacă n-aș recu­noaș­te că la Junimea n-am avut cu nimeni nici un raport sufletesc. L-am avut, dar târziu, când a venit, adus de mi­ne, Creangă, pe care-l întâlnisem la Bolta Rece într-o sea­ră“, ne mai relatează Iustin. El mai spune că aici vin des stu­denți care caută să-și imagineze atâtea personaje ce-au coborât și urcat scările ospeției. „Nu întâmplător Primul festival de poezie Mihai Eminescu, din octombrie 1968, s-a încheiat în ambianța de la Bolta Rece.“

Restaurantul și-a deschis porțile în 1786

Iustin, un tânăr pasionat de istoria locală și angajat al restaurantului Bolta Rece, ne dezvăluie cu entuziasm secretele acestui loc emblematic. El începe povestea cu prima mențiu­ne documentară cunoscută a clădirii, datată din 17 ianuarie 1786, când Bolta Rece își deschidea porțile pentru prima oară. „Clădi­rea a fost construită în stilul specific moldovenesc, ca o casă țărănească, cu pris­pă, adăpostind în spatele pereților săi numeroase întâlniri și discuții ale vremii. Cu trecerea anilor,  Bolta Rece a devenit mult mai mult decât o simplă locație, a devenit un punct de întâlnire și un simbol al tradiției și culturii locale. În 1864, Avram Amira, un negustor autentic, a preluat prin închiriere localul, aducându-i propriul farmec. Experiența sa ca bătrân comerciant a transformat locul într-un adevărat sanctuar al gastronomiei și al întâlnirilor sociale“, ne povestește tânărul.