Marius B. era administratorul unei firme din Vaslui care se ocupa îndeosebi cu efectuarea de tomografii computerizate pentru pacienţii spitalelor. În noiembrie 2015, firma intrase în faliment, Tribunalul Vaslui dispunând dizolvarea societăţii. Totuşi, ea şi-a continuat activitatea, până în iulie 2016, când a fost supusă unui control coordonat de un inspector al Comisiei Naţionale de Control a Activităţilor Nucleare (CNCAN). Controlul a fost urmat imediat de sigilarea instalaţiei de computer tomograf, dar şi de un denunţ formulat de CNCAN împotriva administratorului. Autorizaţia de utilizare a aparatului CT expirase în octombrie 2015, iar folosirea de surse de radiaţii neautorizate este interzisă. În plus, aparatul prezenta defecţiuni, iar mai multe avize necesare utilizării sale erau expirate. Denunţul a fost preluat spre analiză de procurorii biroului teritorial Vaslui al DIICOT. În iulie 2020, dosarul era înaintat Tribunalului Vaslui, spre judecată.

Care este doza de radiaţii permisă?

Baza rechizitoriului întocmit de procurori a fost o definiţie legală. Doza maximă de radiaţii permisă în cazul populaţiei generale este de 1 miliSievert (1 mSv) anual. În anumite condiţii, se poate autoriza temporar de către CNCAN o limită anuală de până la 5 mSv. Or, computerul tomograf deţinut de firma lui Marius B. supunea pacienţii la doze de 1-20 mSv la o singură investigaţie. Pentru expunerile medicale ale pacienşilor nu există o limită de doză a radiaţiilor. Dar aparatul nu mai era autorizat, deci persoanele investigate cu ajutorul lui nu mai puteau fi considerate pacienţi. Se aprecia că „a existat posibilitatea ca o persoană din public, în urma unei expuneri nejustificate, să încaseze o doză peste 1 mSv şi, implicit, să fie supusă unui risc radiologic deosebit”. După expirarea autorizaţiei, firma lui Marius B. decontase servicii de tomografie computerizată pentru 526 de persoane. Mai grav, alte 31 de persoane fuseseră supuse investigaţiilor fără a avea o trimitere de la medic. În cazul acestora din urmă, nivelul radiaţiilor încasate în urma investigaţiilor pleca de la 1,344 mSv, urcând până la 37,116 mSv, de aproape 40 de ori mai mare decât limita legală maxim permisă pentru populaţia generală. O expertiză făcută în cauză arăta că „a existat posibilitatea pierderii controlului astfel încât să se încaseze în urma unui singur eveniment de acest fel o doză individuală mai mare decât limita anuală pentru o persoană din populaţie sau o doză colectivă de zece ori mai mare decât limita anuală de doză pentru o persoană din populaţie”.

A refuzat să-şi recunoască vina

Conform legii, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani „efectuarea neautorizată a unor activităţi privitoare la punerea în funcţiune, exploatarea (...) dacă instalaţiile radiologice (...) prezintă un risc nuclear ori radiologic deosebit”. Magistraţii Tribunalului Vaslui au apreciat că acest risc a existat cel puţin pentru cei 31 de oameni care nu puteau fi consideraţi legal drept pacienţi. „Apărările inculpatului privind modalitatea de organizare a cabinetului medical, localizarea laboratorului de imagologie, amplasarea aparatului CT şi măsurile de siguranţă aferente instalării şi funcţionării acestuia nu pot compensa funcţionarea sa nelegală după expirarea autorizaţiei de funcţionare, asupra unor persoane care nu aveau calitatea de pacienţi şi o recomandare medicală pentru investigaţii radiologice, precum şi deficienţele tehnice de funcţionare constatate în raportul de service”, au conchis judecătorii.

Faptul că Marius B. refuzase să-şi recunoască vreo vină a făcut ca posibilitatea unei condamnări cu suspendare să fie aproape exclusă. Cum administratorul mai fusese condamnat, cu suspendare, pentru evaziune fiscală, a făcut ca judecătorii vasluieni să se orienteze direct spre o condamnare cu executarea în regim de detenţie. Marius B. a primit o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 8 luni de detenţie, iar firma sa a fost amendată cu 750.000 de lei.

La Iaşi s-a schimbat totul

În analiza contestaţiei înaintate de inculpat, magistraţii Curţii ieşene de Apel au văzut lucrurile altfel. Marius B. a invocat în apărarea sa chiar concluziile expertizei, care arăta, printre altele, că „nu s-au evidenţiat cazuri de examinări repetate pentru acelaşi pacient şi nici supraexpuneri ale pacienţilor”. Prin urmare, nu se putea vorbi de un risc radiologic deosebit. În plus, expertul constata că nu se pierduse controlul computerului tomograf. Era doar o posibilitate teoretică, şi ea improbabilă întrucât computerul tomograf avea din fabricaţie instalate măsuri de siguranţă. Marius B. considera că se făcuse vinovat doar de o simplă contravenţie, prin faptul că nu solicitase reautorizarea aparatului.

Dacă magistraţii Tribunalului Vaslui apreciaseră că se putea vorbi de un risc radiologic întrucât persoanele investigate fără trimitere de la medic nu puteau fi considerate pacienţi, judecătorii Curţii de Apel au apreciat că această distinţie nu avea sens. „Doar expunerea publică şi cea profesională au reglementată o constrângere/limitare de doză. Limitele de doză nu se aplică în cazul expunerilor în scopuri medicale. În cazul expunerilor medicale, practicianul apreciază dacă expunerea prezintă un beneficiu net suficient, punând în balanţă, pe de o parte, beneficiile de diagnostic sau terapeutice potenţiale pe care le produce, iar, pe de altă parte, efectele negative individuale pe care le-ar putea produce expunerea”, au argumentat judecătorii. Însăşi faptul că persoanele respective, fără a fi pacienţi din punct de vedere legal, se supuneau unei investigaţii medicale impunea ca limita de 1 mSv să nu fie luată în calcul.

Nu era vorba de vreun accident nuclear în care să se poată vorbi de populaţia generală. „În condiţiile în care majoritatea procedurilor de expunere medicala prin CT presupun doze mult mai mari decât 1mSv (ex: pentru un diagnostic de litiază renală, pentru o expunere toracică o doză de radiaţii de 6,5-8,5 mSv, 7 – 10 mSv, abdominal: 10mSv, cap: 2 mSv, coloană: 6mSv, angio coronoarian 16 mSv), ar fi absurd ca riscul radiologic deosebit pentru o persoană aflată într-o expunere medicală să fie atins când doza depăşeşte 1mSv. În mod evident, riscul radiologic deosebit vizează posibilele consecinţe asupra unor persoane care nu se află în cadrul unor expuneri cu scop medical, ci care sunt supuse în mod conjunctural”, au afirmat magistraţii.

Interpretare eronată a DIICOT

Judecătorii ieşeni au sancţionat interpretarea dată legii de procurorii DIICOT şi de Tribunalul Vaslui, arătând că „în mod injust rechizitoriul şi sentinţa au asimilat «populaţiei» persoanele care au fost supuse scanării fără existenţa unui bilet de trimitere, rechizitoriul extinzând astfel incidenţa incriminării în mod nepermis”. Chiar fără o dovadă privind justificarea medicală, persoanele respective fuseseră totuşi expuse unei proceduri în scop medical. În plus, nimeni nu arătase în ce ar fi constat eventuala „pierdere a controlului”, cum se putea declanşa aceasta şi ce consecinţe ar fi avut. În lipsa unui „risc radiologic deosebit”, considerat ca nefiind demonstrat de procurori, nu mai putea fi vorba de o infracţiune. Magistraţii au dispus achitarea atât a lui Marius B., cât şi a firmei acestuia. Sentinţa Curţii de Apel este definitivă.