Dosarul Flux-Chirica, la un pas de implozie. Semnătura cu bucluc care poate întoarce pe dos toate acuzațiile

De la bun început, certificatul de atestare a reprezentat baza, dar și călcâiul lui Ahile al anchetei. SC Flux SRL construise un imobil cu 9 niveluri, în loc de doar patru, câte permitea autorizația. Totuși, Primăria nu avusese nimic de comentat. Dimpotrivă, a eliberat un certificat de atestare conform căruia autorizația de construire fusese respectată. Deși ar fi trebuit să existe un singur certificat de atestare, în cazul blocului lui Tudor Cheșcu au existat patru variante, toate purtând totuși același număr de înregistrare. Evident, trei dintre ele trebuiau să fie false, iar a patra, cea care avea să și producă efecte juridice, să ateste un fals. Principala semnătură de pe toate variantele certificatului era cea a lui Harabagiu, la data respectivă viceprimar al municipiului. În baza acesteia, el a fost acuzat de fals intelectual și abuz în serviciu pentru că semnase certificatul de atestare, deși ar fi cunoscut situația reală a imobilului. De asemenea, el ar fi participat la modificările succesive aduse certificatului de edificare. La rândul său, primarul Mihai Chirica a fost inculpat pentru complicitate la fals intelectual şi complicitate la abuz în serviciu, el acordând sprijin moral şi încurajându-l pe Harabagiu să semneze certificatul de atestare a edificării şi acceptând emiterea actului.

Procurorii nu au avut pe mână originalul. A fost distrus?

Marea problemă a actului central al anchetei este reprezentată de faptul că procurorii nu au avut niciodată pe mână originalul certificatului. De la prima descindere în Palatul Roznovanu, certificatul a fost de negăsit, ulterior apărând informația că ar fi fost distrus. În arhiva municipalității exista doar copia xerox a acestuia. Anchetatorii și-au clădit întreg eșafodajul plecând de la prezumția că între copie și original nu existau diferențe. Tocmai în acest punct a venit și contraatacul avocatului lui Harabagiu.

CITESTE SI: Chirica şi echipa din dosarul „Flux” au tras din toate poziţiile în rechizitoriu. Judecătorii au considerat că sunt gloanţe oarbe

În februarie, avocatul Cezar Alupei a cerut mai multor laboratoare de grafologie din Turcia, Letonia sau Suedia precizări cu privire la modul de realizare a expertizelor. Întrebarea era dacă laboratoarele respective fac expertize și pe copii ale unor documente. Răspunsurile primite au fost evazive, experții precizând în esență că se pot face astfel de expertize, dar că rezultatele lor sunt atacabile în cazul unui proces. „Este imposibil să detectați toate caracteristicile scrisului de mână în copia documentului. Este important să se stabilească calitatea liniilor de mișcare, viteza de scriere și diferențierea presiunii în semnătura examinată, care nu este reprodusă în copii”, a răspuns Biroul de Stat de Expertiză Criminalistică din Letonia. Un alt expert, angajat al Serviciului Criminalistic al Jandarmeriei turce a precizat că, în cazul unei copii, semnătura poate să fi fost transferată dintr-un eșantion original. În această situație, nu exista nicio certitudine a autenticității. Laboratorul suedez a fost și mai ferm: efectua doar expertize pe documente originale.

Aceeași întrebare a fost adresată și Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice, care a trimis-i mai departe structurii centrale. Institutul Național de Expertize Criminalistice a răspuns abia la începutul acestei luni, în aceeași notă cu opiniile experților europeni. „Potrivit procedurilor specifice de lucru ale INEC, expertiza criminalistică a scrisului și semnăturilor, în vederea identificării autorului acestora, se efectuează doar pe exemplarele originale ale înscrisurilor în litigiu”, se arată în răspunsul semnat de șefa sectorului Identificări criminalistice și directorul INEC.

„Dubiul favorizează acuzatul”

Corespondența cu laboratoarele de expertiză criminalistică indică una dintre direcțiile apărării lui Harabagiu. În condițiile în care certificatul de atestare nu este original, ci doar o copie, nimeni nu poate afirma cu certitudine că el a fost semnat într-adevăr de fostul viceprimar. Or, „dubiul favorizează acuzatul” este unul dintre principiile de bază în dreptul penal. Dubiile ar urma să fie accentuate și de a doua direcție a apărării: Harabagiu a negat constant că semnătura de pe copia certificatului i-ar aparține. „De la prima audiere am spus clar că pe hârtia aceea nu este semnătura mea. Am cerut să fiu testat cu detectorul de minciuni. Am cerut efectuarea unei expertize de către un laborator independent, dar nu mi s-a acceptat”, a spus Harabagiu.

În lipsa originalului, procurorii au depus la dosar o expertiză grafoscopică efectuată de Institutul Național de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției. Acesta concluzionează că semnătura de pe certificat „reproduce imaginea unei semnături executate de Harabagiu Gabriel-Vasile”. Se face însă și precizarea că „formularea concluziilor a avut la bază prezumția că documentele pe care sunt depuse semnăturile în litigiu reprezintă copii fidele ale documentelor originale”.

De cealaltă parte, Harabagiu afirmă în continuare că semnătura de pe copia certificatului aflată la dosar nu îi aparține, iar spusele îi sunt susținute de două expertize extrajudiciare pe care le-a comandat. Una este semnată de comisarul-șef Emil Afloarei, până anul trecut șeful Serviciului Criminalistic din cadrul IPJ Neamț, ieșit între timp la pensie. A doua a fost realizată de unul dintre cei mai vechi experți în domeniu, Radu Constantin, fost vicepreședinte al Corpului Experților Criminaliști din România. Ambele analizează trăsăturile semnăturii lui Harabagiu de pe certificatul contestat, forma literelor, direcția în care sunt trasate liniile, în comparație cu semnăturile sale originale de pe alte documente emise de Primărie în aceeași perioadă. Cei doi ajung la aceeași concluzie, că semnătura nu îi aparține. Afloarei spune că înscrisul „nu reproduce imaginea unei semnături executate de Harabagiu Gabriel-Vasile”, exact inversul concluziei trase de expertul IGPR din același înscris. Radu Constantin este încă mai categoric, apreciind că semnătura a fost „falsificată prin imitație”.

Ce au acum în față judecătorii

Judecătorii care vor dezbate problema în timpul procesului vor avea practic de ales între cele două aprecieri contradictorii cu privire la aceeași semnătură. Evident, certificatul de atestare a edificării nu reprezintă singura probă a procurorilor aflată la dosar. De altfel, probele se cer coroborate cu altele pentru a conferi judecătorilor certitudinea faptelor. Bazate pe certificat, argumentele procurorilor sunt susținute și de declarațiile date de martori, funcționarii din Primărie care au spus că au fost împinși de edili să ateste în fals respectarea autorizației de construire a blocului „Flux”. Contestarea certificatului slăbește însă, în mod categoric, chingile în care sunt strânși inculpații din dosar.