FILIT – Finlanda, Armenia, România: trei mari scriitoare în faţa ieşenilor. Sală plină până la refuz

Laura Lindstedt a venit din Finlanda şi este autoarea romanului “Prietena mea Natalia”. Romanul a fost tradus la editura Humanitas Fiction de către Sigrid Crăsnean. Ioana Pârvulescu este româncă, profesoară la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti, scriitoare, editoare şi jurnalistă, şi a adus în faţa publicului cel mai recent roman al său, “Prevestirea”, publicat la editura Humanitas. Narine Abgarian este din Armenia, iar romanul acesteia se intitulează “Din cer au căzut trei mere”. Cartea a fost tradusă de Luana Schidu tot la Humanitas Fiction.

Cărţile celor două autoare străine au fost publicate în urmă cu mai puţin de un an, însă au fost „atât de citite şi apreciate, încât parcă au fost traduse cu mulţi ani în urmă”, după cum a precizat moderatorul. Este prima carte tradusă a autoarei din Armenia, în timp ce romanul finlandezei este al doilea tradus în limba română. În cele trei cărţi primează durerea şi impasul, iar seara a început în forţă, cu rememorarea motivelor care le-au determinat să scrie, şi a continuat cu lectura unor fragmente din cărţile acestora. Au prezentat publicului ideile volumelor şi au avut câteva cuvinte rezervate pentru războiul ruso-ucrainean. Chiar dacă nu au fost adresate întrebări din partea iubitorilor de literatură, evenimentul s-a încheiat cu o sesiune de autografe.

„Scrii pentru că nu ai de ales”

Ovidiu Şimonca le-a întrebat pe cele trei autoare ce le-a determinat, prima dată, să scrie. Laura Lindstedt a recunoscut că a simţit nevoia să scrie de când era copil: „Prima mea scriere a fost o odisee spaţială, o scriere copilărească, şi mi s-a părut că nu e tocmai demnă de atenţie. Apoi, am mai scris poezii şi am făcut studii superioare. Am început să fiu mai conştientă despre ce înseamnă scrisul pentru mine”. Spune că niciodată nu porneşte de la o temă anume, ci de la o întrebare pe care ştie că vrea să o adreseze în scris. „Pentru mine, scrisul a fost întotdeauna o nevoie urgentă”, completează Laura. Povestea primelor cuvinte scrise ale Ioanei Pârvulescu are legătură cu mama ei, care era o persoană foarte timidă. „Am ajuns să scriu din timiditate. Am moştenit timiditatea mamei mele. Mama era atât de timidă, încât aproape nici nu putea să deschidă gura. Avea şi un motiv, nu putea să îl pronunţe pe r. Drept urmare, singurul lucru pe care l-a dorit de la numele copiilor ei a fost să nu îl conţină pe r. Eu am moştenit această timiditate de la ea şi simţeam întotdeauna că am ceva de spus, dar nu o puteam face”, explică autoarea. Astfel, a început să scrie pe un caiet dăruit de tatăl său şi, de atunci, nu s-a mai oprit. Niciodată nu a scris cu un scop, doar a simţit că trebuie să o facă. „În general, scrii pentru că nu ai de ales, aşa cum respiri pentru că nu ai de ales, aşa cum pui un pas după altul pentru că aşa îţi cere viaţa. Aşa este şi scrisul pentru un scriitor”, mărturiseşte Ioana.

Sunt cazuri ale unor scriitori a căror poveste este legată o boală, precum situaţia lui Narine Abgarian. Nu şi-a dorit niciodată să fie scriitoare, însă prima sa carte a apărut când avea 39 de ani. „Când aveam 34 de ani mi s-a pus diagnosticul de scleroză multiplă. Nu ştiam nimic despre această boală. M-am îngrozit, am căutat pe internet şi am citit. Prima dată am crezut că voi muri. Cinci ani la rând am trăit cu sentimentul că sunt un om bolnav incurabil. A fost o perioadă dificilă a vieţii mele. Copilul meu era mic şi eu nu ştiam ce se va întâmpla mai departe”, povesteşte Narine. Atunci şi-a creat o pagină de Facebook unde a început să publice istorioare umoristice despre propria copilărie. Spune că erau atât de nostime, încât râdea singură atunci când le citea. „Nu îmi dau seama ce mecanism s-a declanşat şi cum în acea stare a mea încât am început să scriu povestiri atât de nostime”, precizează ea. Când s-au adunat destul de multe povestiri, a contactat-o o editură şi i-a propus să le publice. Întâmplarea a făcut ca la o lună după ce cartea a fost publicată ea să afle că diagnosticul său a fost unul incorect. „Poate că acest lucru trebuia să se întâmple, pentru ca viaţa mea de scriitor să înceapă.Putem spune că literatura m-a vindecat.”

Literatura şi problema matematică

Cartea “Din cer au căzut trei mere” prezintă satul arhetipal armenesc, unde viaţa şi moartea sunt legate, fiindcă oamenii de dincolo transmit mesaje pe care cei vii le primesc. Este un volum drag autoarei, atât povestea în sine, cât şi personajele, fiind amintiri dragi pe care a vrut să le împărtăşească cititorilor. „Cred că sunt un scriitor ciudat. Nicio carte pe care mi-am proiectat-o într-un fel nu a ieşit aşa cum mi-am propus. «Din cer au căzut trei mere» ar fi trebuit să fie o carte de povestiri umoristice, care să aibă ca personaje principale bătrânii, iar Anatolia trebuia să fie unul din aceste personaje. Însă, atunci când m-am aşezat să scriu cartea, Anatolia a vrut să moară şi planurile mele au fost răsturnate complet”, povesteşte Narine Abgarian.

Biblia, sursa literaturii universale

Cea mai recentă carte a Ioanei Pârvulescu este “Prevestirea”, şi spune că este un roman dedicat taţilor. „Mi-am dat seama, la un moment dat, că dintre toţi oamenii pe care îi cunosc astăzi, pe tatăl meu l-am cunoscut cel mai puţin. El a murit când eu aveam aproape 13 ani, dintre care primii nu mai contează, deci, practic, l-am cunoscut doar timp de 7 ani conştienţi. În centrul acestui roman se află căutarea tatălui şi încercarea de a-l găsi. Desigur, tatăl şi Tatăl, pentru că este vorba şi de Dumnezeu”, explică scriitoarea. Este un roman biblic, pentru că porneşte de la „Povestea lui Iona” din Biblie, care I s-a părut puternică şi interesantă pentru omul contemporan. Ea precizează că este şi o compensaţie pentru timpul în care a neglijat Biblia, asemeni tuturor celor crescuţi în comunism, când nimeni nu se ocupa de zona biblică.

Vindecare prin artă şi creativitate

“Prietena mea Natalia” prezintă povestea unei femei care suferă fie de o sexualitate în exces, fie de un deficit de sexualitate. Aceasta urmează un tratament neconvenţional, un fel de psihanaliză în trepte. Chiar moderatorul dezbaterii spune că un mesaj al romanului ar fi: „importantă este literatura, sexualitatea o lăsăm pentru altă dată”. „Terapeutul ei este convins că ceea ce o va vindeca pe ea este să-şi spună poveşti. Prin artă şi prin creativitate ea se poate vindeca. Întrebarea este: ce vrea femeia, de fapt? Ceea ce este la suprafaţă, problema femeii, pe care atât Natalia, cât şi terapeuţii, în general, o văd, este sexualitatea. Însă, aceasta este ideea cea mai vizibilă, sub ea ascunzându-se alte probleme pe care Natalia reuşeşte să le descopere, dar nu neapărat să le şi trateze prin povestire”, explică Laura Lindstedt. Ea spune că ceea ce ajunge să confeseze Natalia în camera terapeutului este o amintire pe care aceasta o are de când era copil. „Este obsedată de acea imagine din copilărie şi încearcă să şi-o explice, să îşi dea seama cum să o interpreteze. Îşi dă seama, în acelaşi timp, că acea imagine este una paternalistă, construită de o lume patriarhală, iar ceea ce încearcă ea să facă este să o explice prin alte grile”, completează scriitoarea.

2013-2022: 10 ani de FILIT

Cea de-a X-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere, care s-a desfăşurat în perioada 19-23 octombrie, a reunit sute de profesionişti din domeniul cultural, precum scriitori, traducători, editori, organizatori de festival, critici literari, librari, distribuitori de carte, manageri şi jurnalişti. În cele 5 zile de festival au avut loc peste 100 de întâlniri cu scriitori, traducători, editori, jurnalişti, muzicieni, coregrafi, actori sau fotografi, nopţi albe ale poeziei şi muzicii şi mese rotunde profesionale.

FILIT este unul dintre cele mai mari festivaluri literare din Europa, pentru că în aceşti 10 ani de la înfiinţare, au fost peste 1.000 de invitaţi, marea lor majoritate fiind nume noi din toate generaţiile, din zone cât mai diverse ale ţării şi ale lumii.

FILIT este un proiect anual organizat de Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi şi finanţat de Consiliul Judeţean Iaşi, iar ediţia de anul acesta se desfăşoară sub înaltul patronaj al Reprezentanţei Comisiei Europene în România. FILIT 2022 beneficiază de sprijinul Primăriei Municipiului Iaşi, Inspectoratului Judeţean Iaşi, MOBEXPERT, Aqua Carpatica, Volvo.