Drumul îngust care se desprinde perpendicular din şosea şi duce pe platou e uşor de ratat. De altfel, aspectul deplorabil al acestui drum anunţă vizitatorii de starea în care se află platoul şi rezervaţia. Deşi e drum judeţean (248D), este pavat cu plăci de beton turnate înainte de 1970, când a fost făcut drumul respectiv. Pavajul denivelat ţine însă doar până la releul tv, care, cu înălţimea lui de 180 de metri, constituie un punct de reper vizibil din oraş şi din împrejurimi. De la releu, DJ 248D se transformă într-unul de pământ cu piatră care se îngustează şi mai mult înainte să coboare în satul Pietrărie.

DJ 248 e drumul judeţean cel mai ciudat din tot Iaşul. Este cel care vine de la Tomeşti, modernizat anul trecut la acest capăt, dar care se pierde apoi în pădure ca să reapară la Păun. Ultimii zeci de metri din Tomeşti reprezintă o singură bandă, la fel ca porţiunea de un kilometru din drumul naţional până în Pietrărie. Standardul pentru un DJ impune o lăţime de minim 7 metri, cu tot cu acostament, dar acesta nici 4 metri nu are pe unele porţiuni. Şi, oricum, nu se regăseşte în planurile de modernizare ale Direcţiei Judeţene de Administrare a Drumurilor şi Podurilor.

Grătarele Primăriei au dispărut

În 1955, Repedea a devenit prima rezervaţie paleontologică din ţară, iar Consiliul Judeţean i-a acordat, în 1994, importanţă avifaunistică, dat fiind numărul mare de specii de păsări care vieţuiesc aici. Dar cine este proprietarul acestui loc? Harta este una destul de complicată, iar confuzii fac mulţi dintre cei pe care i-am întrebat de ce platoul din jurul releului este lăsat de izbelişte. De altfel, păşunatul, retrocedarea unor suprafeţe de pădure şi administrarea lor necorespunzătoare (ziarul nostru a relatat cu câţiva ani în urmă despre tăierile şi furturile masive de lemn), turismul de weekend, practicat haotic, au afectat negativ întreaga zonă.

GALERIE FOTO

Platoul din jurul releului tv, până la marginea gropii celebrelor grote, aparţine municipiului Iaşi. Aşadar, Primăria este administratorul terenului respectiv – unde primarul Mihai Chirica ne spunea recent că a amplasat câteva grătare anul trecut, după modelul celor de la Ciric, dar că în timp au dispărut.

Zona a fost declarată sit Natura 2000 cu mai bine de zece ani în urmă, dar ea nu include platoul menţionat, ci pădurea din jurul lui (aproximativ 12.000 de hectare). Rezervaţia propriu-zisă cuprinde mica depresiune unde se află grotele. Totuşi, dacă Primăria Iaşi ar fi de acord cu o minimă amenajare a acestui loc, administraţia oraşului Iaşi sau concesionarul acestui proiect va trebui să obţină avize de la Direcţia Silvică, cea care deţine custodia celei mai mari părţi a pădurii, şi de la Agenţia de Protecţie a Mediului Iaşi.

Practic, Primăria Iaşi poate să organizeze un concurs de soluţii, iar apoi să lanseze o licitaţie pentru aplicarea celei mai bune propuneri, în parteneriat public privat. Dacă un întreprinzător vine primul cu o idee de amenajare a acestui loc şi formulează o solicitare în acest sens, Primăria este obligată să scoată la licitaţie închirierea terenului. Sigur, un parc poate fi amenajat oricând acolo, iar Direcţia Serviciilor Publice a arătat deja ce poate să facă din spaţiile verzi.

Primarul din Bârnova ar face „ceva elegant”

Primarul Bârnovei, Mihai Bălan, ne-a spus că ar vrea să facă acolo „ceva elegant”, dar că terenul nu este în administrarea comunei. Ceea ce nu exclude însă o posibilă colaborare, mai ales că pădurea, arie protejată, se află în limitele administrative ale acestei comune, alături de Schitu Duca, Tomeşti, Ciurea şi Dobrovăţ. Predecesorul lui Bălan, Victor Chirilă, acum vicepreşedintele al CJ Iaşi, a încercat şi el să preia platoul printr-un schimb de terenuri Bârnova-Iaşi, dar nu a reuşit. Fostul primar este, de asemenea, susţinătorul unui proiect comun de administrare a unui loc de agrement amenajat pe acest platou. Şi Gheorghe Tătaru, directorul APM, ne-a declarat să subscrie la demersul amenajării unui parc în această zonă acum abandonată. Parcul ar oferi vizitatorilor nu doar priveliştea unică a oraşului, dar şi silueta Masivului Ceahlău, vizibil la orizont la apusul zilelor foarte senine, precum şi un bun punct de plecare, pe jos sau cu biciclete, spre obiective din apropiere: de la Mănăstirea Piatra Sfântă (Schitul lui Tărâţă, 1734),până la Poiana cu Cetate (Dobrovăţ). Pentru moment, deşi loc preferat de mulţi ieşeni pentru petrecerea timpului liber, picnic sau activităţi sportive, platoul Bucium este al nimănui. Pentru cât timp, încă?