Record la „Parhon” – Nouă transplanturi în şase zile. Şi o potrivire-minune: soţia a donat soţului. Medic: „Aproape că nu am plecat din spital săptămâna asta”

Dar una dintre cele mai frumoase poveşti ale celor care au primit o nouă şansă la viaţă în aceste şase zile este în cazul celui de-al nouălea transplant. Un bărbat de 55 de ani, din Iaşi, a descoperit că soţia sa este compatibilă pentru a-i dona un organ. Şansele ca două persoane, neînrudite, să fie suficient de compatibile încât să se poată realiza un transplant sunt foarte, foarte mici. Deşi medicii s-au ferit de cuvinte mari, nici nu au negat atunci când au fost întrebaţi: a fost aproape de o minune.

Dr. Adrian Covic: „sistemul a fost întins la maximum”

Pe lângă recordul numărului de intervenţii, în cursul zilei de ieri a mai fost bifată o premieră: reprezentanţi din toate componentele echipei de transplant, mai puţin Anestezie şi Terapie Intensivă, au stat în faţa presei pentru a vorbi despre această reuşită. În biblioteca unităţii medicale au fost conf.dr. Ionuţ Nistor, medic primar nefrolog, purtătorul de cuvânt al spitalului, prof.dr. Adrian Covic, şeful Compartimentului de Transplant Renal, ec. Bogdan Cojocaru, managerul Spitalului „Dr. C. I. Parhon”, dr. Irinel-Doina Maftei, director medical, dr. Corneliu Moroşanu, coordonatorul echipei chirurgicale, dr. Adelina Miron, medic primar urolog, prof.dr. Petru Cianga, specializat în alergologie şi imunologie, cel care lucrează în laboratorul unde se fac analizele de compatibilitate, dar şi Lucian Siriteanu, rezident anul al IV-lea la Nefrologie, care a fost integrat în echipa de transplant.

„Suntem cu toţii fericiţi după o săptămână de muncă extrem de intensă şi suntem fericiţi pentru că în această săptămână s-au realizat nouă transplanturi renale. Asta înseamnă nouă pacienţi redaţi complet vieţii, pentru că deşi erau pacienţi bine dializaţi, dializa aduce un anumit chin asupra vieţii. Pentru echipa noastră a fost o performanţă cu totul deosebită şi provocare remarcabilă. Sistemul a fost întins la maximum, aproape nu am părăsit spitalul în această săptămână, şi vrem să mulţumim întregii echipe şi familiilor celor care au donat”, a declarat prof.dr. Adrian Covic.

Cu ambulanţa până la Bucureşti după doi rinichi

Medicii au lucrat întruna în această săptămână, zi de zi echipele erau plecate pe teren, pacienţii erau sunaţi pentru a se face teste de compatibilitate, iar sălile de operaţie erau pregătite 24 / 24. Munca foarte mare a fost dată şi de cercetarea din spate, de determinare a pacienţilor. Doar pentru a realiza cele nouă transplanturi a fost nevoie să fie chemate circa 60-70 de persoane care fac dializă la spital pentru a se vedea cine este cel mai bun candidat. Iar cum opt dintre rinichi au provenit de la persoane aflate în moarte cerebrală, echipele care au mers la recoltare au fost tot de la Spitalul „Dr. C. I. Parhon”.

Însă doar doi dintre donatori au fost la spitalele din Iaşi, pentru celelalte două cazuri, echipa de la Parhon a mers cu ambulanţa până la Bucureşti şi până la Bacău. La Bucureşti, pentru că doar la Iaşi se fac transplanturi dacă donatorul este infectat cu hepatita C, iar la Bacău, pentru că Iaşul este centru regional. Doar că ambele drumuri au fost făcute cu ambulanţa şi au presupus un maraton. Chiar şi la Bacău, care este mai aproape, medicii au făcut patru ore pe drum dus-întors, cu ambulanţa, şi încă 5 ore a durat operaţia de prelevare. La Iaşi au intrat direct în sala de operaţie – un maraton legat de 14 ore.

„Să luăm doar cazul cu prelevarea de la Bacău: echipa a plecat la 11, după cinci ore de recoltare a venit la Iaşi unde se lucra deja la foc continuu la toate cross-match-urile, au fost intervenţiile de implantare, şi abia la 1 noaptea au coborât pacienţii din sala de operaţie în Terapie Intensivă. Nu am mai avut atât de multe intervenţii într-un timp atât de scurt, s-ar putea ca în niciun într-un alt loc din ţară să nu fi fost un astfel de ritm”, a mai precizat prof.dr. Adrian Covic.

Operaţiile au loc simultan

Conf.dr. Ionuţ Nistor a precizat că în momentul de faţă mai sunt încă peste 300 de persoane pe o listă de aşteptare, dar că echipa medicală se bucură pentru cei nouă care sunt aproape din toate judeţele din Moldova.

„Sunt tineri, cu vârste între 30 şi 50 de ani, erau pe lista de aşteptare de cel puţin un an, cea mai lungă aşteptare fiind de 8 ani. Făceau trei şedinţe de dializă pe săptămână şi provin cam din toate judeţele Moldovei. Pentru toţi aceşti pacienţi a fost o veste care le-a dat speranţe şi pe care şi-o doreau cu toţii, dar noi ne gândim şi la cei care nu au primit încă o şansă şi încă aşteaptă”, a precizat conf.dr. Ionuţ Nistor.

Majoritatea operaţiilor care au avut loc după prelevări de la pacienţi aflaţi în moarte cerebrală au avut loc simultan, explică dr. Corneliu Moroşanu, doar cu un mic decalaj între ele cu privire la momentul de începere. „Se poate trece direct dintr-o sală în alta, în funcţie de necesităţi, dar se fac simultan pentru că nu poţi dezavantaja un pacient punând rinichiul mai târziu şi ţinându-l în ischemie mai mult timp”, a declarat dr. Corneliu Moroşanu.

De altfel, specialiştii spun că viabilitatea unui rinichi de la prelevare este de 24 de ore, dar dorinţa este de a-l transplanta pe cât mai rapid posibil.

Cât costă o operaţie de transplant?

Costurile financiare ale activităţii de transplant au fost explicate de managerul unităţii, ec. Bogdan Cojocaru, care a punctat că spitalelor le este alocată suma de 66.000 de lei / transplant, dar costurile sunt uneori mai mari, alteori mai mici. Iaşul este centrul din ţară care are cea mai mică medie / intervenţie de transplant, 42.000 de lei.

Una dintre cele mai complexe operaţiuni a fost desfăşurată în laboratorul de la Spitalul „Sf. Spiridon” unde lucrează prof.dr. Petru Cianga. Acolo, în trei oameni, s-a lucrat aproape non-stop în această săptămână pentru a determina care sunt cei mai buni candidaţi pentru a primi rinichii, care sunt cei mai compatibili şi cu riscul de respingere al organului cel mai mic. Testarea genotip pentru fiecare pacient durează în medie patru-cinci ore, dar testele de „crossmatch” au durate începând cu 3,5 ore la dublu sau triplu, în funcţie de complexitatea necesară.

„Acum a fost o performanţă din foarte multe puncte de vedere, dar uman, ca dăruire, cu siguranţă: într-o săptămână am avut 6 operaţiuni în 6 zile diferite, doar duminică nu. Le mulţumesc colegilor că am putut să o scoatem la capăt, chiar dacă a însemnat că am lucrat noaptea, iar a doua zi am fost la program, aveam şi activităţi didactice, ore cu studenţii. Totul este contra-cronometru”, a explicat profesorul.

El a spus că în cazul pacientului de 55 de ani, Cătălin Cucuranu, din Iaşi, care a primit rinichiul de la soţie, a fost o potrivire la limită şi şansele erau foarte-foarte mici ca aceasta să fi existat, în momentul în care s-a decis efectuarea testării.

„Soţul şi soţia sunt neînrudiţi şi doar pura coincidenţă a făcut ca ei să fie cât de cât asemănători, pentru că fiecare dintre noi suntem complet diferiţi, doar gemenii monozigoţi sunt la fel pe planetă. Să găseşti pe cineva neînrudit care să fie compatibil e o performanţă la fel de mare ca cea de a găsi două numere de telefon care să fie la fel, dar să răspundă la ele persoane diferite”, a explicat specialistul.

„Dublă compatibilitate” cu soţia

Bărbatul care a primit rinichiul, în vârstă de 55 de ani, se luptă din 2019 cu o boală cronică de rinichi care s-a agravat atât de tare încât din luna mai a acestui an a avut nevoie de dializă. El spune că a fost chemat de mai multe ori la spital pentru transplant, dar nu a fost compatibil, a venit cu cea mai mare încredere fiindcă i-a văzut pe doctori cum lucrează în trecut. Cât despre soţie, în cazul său spune că a fost vorba de o dublă compatibilitate: în ziua în care s-au căsătorit şi când testele au arătat că poate să îi doneze un organ.

„Din păcate a trebuit să renunţ la o parte din programul de muncă, cu dializa, iar când am văzut că soţia este compatibilă nici nu am mers mai departe. Eu sunt singur la părinţi, iar aceştia au murit amândoi, dacă nu se putea aşa trebuia să mă înscriu pe listă şi să aştept şi eu ca toată lumea. Soţia a fost singura mea şansă şi a sărit la ajutor fără nicio ezitare. Am avut amândoi emoţii mari, dar ştiam că venim pe mâini bune”, a povestit bărbatul.

Acesta are o fiică de 24 de ani şi spune că cea mai mare bucurie pe care i-a oferit-o această operaţie este faptul că poate călători: „am ajuns la vârsta la care serviciu am, casă am, vreau să călătoresc şi acum am sănătate să pot face asta”.