Părinţii adoptivi ai mamei lui Steckelman cumpăraseră în 1931 o casă cu cinci camere pe fosta Uliţă Strâmbă nr. 8. În 1958, mama lui Steckelman figura ca proprietara casei şi a terenului de 200 mp pe care aceasta era situată. În 1963, familia Steckelman a obţinut dreptul de emigrare, stabilindu-se în Israel. Patru ani mai târziu, casa a fost propusă spre expropriere de către Sfatul Popular al oraşului regional Iaşi în vederea demolării pentru construirea sediului Comitetului Regional PCR. Cererea de a i se acorda despăgubiri, aprobată de Primărie în 2006, a fost invalidată însă de CNCI, care a apreciat că Şalom Steckelman nu-şi dovedise dreptul de proprietate şi că din documente nu rezulta suprafaţa imobilului şi a terenului.

În faţa magistraţilor Tribunalului, Steckelman a reclamat că CNCI nici nu se uitase pe documentele aflate la dosar. Câtă vreme era fiul mamei sale, iar aceasta era proprietarul imobilului în momentul exproprierii, dreptul de proprietate era demonstrat. Şi, chiar dacă în acte nu ar fi fost descrisă proprietatea, CNCI tot ar fi trebuit, conform legii, să achite compensaţii pentru o suprafaţă utilă de 21 mp.

Judecătorii nu au putut face altceva decât să constate că petentul are dreptate şi că este îndreptăţit să primească despăgubiri după casa mamei sale. Prin urmare, au dispus desfiinţarea deciziei de invalidare şi obligarea CNCI la emiterea unei noi decizii, favorabile. În plus, CNCI a fost obligată la plata a 3.000 de lei, reprezentând onorariul avocatului lui Steckelman.

Sentinţa Tribunalului a fost atacată în faţa instanţei superioare de către CNCI, procesul intrând astfel pe rolul Curţii de Apel.