Tamara Buciuceanu Botez și-a început cariera excepțională la Iași

,,  Daca zici ca stai la Hotelul Ambasador pe Magheru , atunci poti sa vii pina la mine pe jos, e la 10-15 minute de acolo, o iei spre Piata Romana , pina la lupoaica ( statuia lupoaicei cu Romulus si Remus daruita in 1906 de orasul Roma orasului Bucuresti cu ocazia a 1800 de ani de la cucerirea Daciei de catre romani si a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I – n.a.), iar de acolo un pic mai departe pe dreapta stau eu. Vezi ca am un catel alb si o sa te latre dar sa nu te sperii ca nu musca, numai gura e de el ca si stapina-sa.,, – imi spune Tamara Buciuceanu la telefon dupa ce luasem un RDV cu ea de la Cluj .
Ajung in curtea casei, o casa veche alungita tip vagon , cu o alee pietruita si intrarea pe stinga, sarut mina doamnei Buciuceanu in latratul catelului care imi aminteste de Bubico a lui Caragiale, si sub privirile austere ale sotului ei dr.  Alexandru Botez, anestezist, care ma examineaza atent. Il salut si pe el, Buna ziua Domnu’ doctor si imi raspunde ca spera ca nu ii voi pune  si lui intrebari deoarece acasa ca si in viata mondena el este numai in umbra sotiei sale iar la serviciu nici macar nu poate comunica cu pacientii pentru ca de fapt el este cel care ii adoarme, fiind anestezist.

Istoria familiei Buciuceanu – refugiati de razboi din Basarabia

V.A . – Va multumesc pentru ca ati acceptat sa ma intilniti, eu am intilnit-o si pe sora dvs. celebra mezzosoprana Iulia Buciuceanu dar si pe fratele dvs. Costica de la Vatra Dornei.
T.B . – Daca déjà ai vazut trei dintre noi ti-au mai ramas inca doi ca noi acasa am fost cinci frati si surori, trei fete : eu, incep cu mine ca eu sunt cea mai batrina, adica prima nascuta, apoi sora mea Iulia care e mai tinara cu 3 ani ca mine, inca o sora Lizon (Elisabeta), si doi baieti Costel si Nicolae. Eram copii cind am sosit in Romania , aveam 11 ani, eu fiind nascuta in orasul Tighina (Bender) din Basarabia, oras aflat chiar pe malul Nistrului , pe 30 august 1929.  Stiti ca si actorul Ilarion Ciobanu e nascut tot la Tighina ?  Cu asta v-am spus si zodia mea, sunt Leu (Leoaica) de aia am asa de multa energie. Cauza a fost razboiul deoarece cind rusii au intrat in  Basarabia in anul 1940 tata, Ioan Buciuceanu, era in pericol de a fi deportat sau impuscat fiind VicePrimar  la Primaria din Tighina care era sub administratie romaneasca. Tata era nascut la  Soroca, si era fiu de preot , muzician si si jurist –caci facuse doua Facultati la Iasi si Conservatorul – sectia dirijorat si pedagogie, dar si Dreptul, si acolo la Iasi a cunoscut-o pe mama.

Si atunci din Moldova dintre Prut si Nistru am venit in Moldova dintre Prut si Carpati cu trenul peste Prut, pe la Ungheni, intr-un vagon pentru vite ( bou vagon cum li se spunea)  la Iasi mai intii deoarece acolo era bunica din partea mamei, apoi  la Bucuresti unde ni s-a dat o casa chiar in Muzeul satului .  Asa e ca nu ati stiut ca in 1940 Guvernul Romaniei a pus la dispozitia refugiatilor din Basarabia si casele de la Muzeul Satului ?  Apoi la Vaslui, Tecuci si Suceava, in functie de cum isi gasea tata servici. La  Suceava  tata a fost profesor timp de 13 ani  la cel mai bun Liceu de acolo : Liceul ,, Stefan cel Mare , a predat acolo Muzica si Educatia cetateneasca, dar a lucrat si la Scoala Populara de Arta. Pe mama o chema Iulia, era din Iasi, si ea fiica preotului protopop Petru Popovici, si tata si mama iubeau muzica si studiasera muzica, mama era soprana cu studiile facute la Conservatorul din Iasi dar cu 5 copii acasa nu a am avut cind sa si profeseze. Acasa avem un pian , am crescut intr-o atmosfera artistica si cintam duminica in cor la Biserica.

Tamara Buciuceanu – o actrita totala  : teatru, film, televiziune

V.A. – In acest fel studiile pentru teatru le-ati facut in Romania.
T.B. – Da, la Iasi mai intii din 1948 la Institutul de teatru ,, Vasile Alecsandri,, desi admiterea eu am dat-o la Bucuresti dar cum familia era la Iasi am cerut dupa ce am fost admisa sa fiu transferata la Iasi , unde am studiat teatrul timp de 3 ani dupa care am continuat din anul 4 la Bucuresti la I.A.T.C. la clasa profesorului Nicolae Baltateanu pe care am absolvit-o in 1952, cred ca dumneata nici macar nu erai nascut atunci.
V.A. –  De obicei  cariera actorilor incepe cu teatrul, iar filmele vin mai tirziu.
T.B. – Nu am facut nici eu exceptie de la aceasta regula. Mi-am inceput cariera la teatrul Giulesti ( astazi Odeon). Apoi am jucat la Teatrul de Comedie, am fost angajata la Opereta timp de  9 ani , am  jucat si la Teatrul ,, Constantin Tanase,, si apoi m-am ,,stabilizat,, din 1972 la Teatrul ,, Lucia Sturza Bulandra,,. A fost ca un cadou la aniversarea a 10 ani de casatorie cu Alexandru.  Asta ca si angajata ca asa colaborari eu mai am si cu Teatrul National, si cu teatre din provincie mai ales cu cel din Iasi, ca sa nu mai vorbesc de televiziune si de cinematografie.
V.A . – Pai la Opereta se cer cintareti , nu actori .
T.B. – Desi nu am studiat la Conservator aveam cunostinte solide de muzica si aveam o voce buna si in plus am si luat ore de canto. Eu la 7-8 ani cintam la pian si dadeam recitaluri. Si apoi sa nu uitam ca opereta, sora mai mica a Operei e mai mult teatru decit muzica. La Opera se cinta tot timpul reprezentatiei pe cind la Opereta nu, muzica e intrerupta de multe dialoguri. Am jucat in My fair lady, apoi in Secretul lui Marco Polo , in Singe vienez, am facut multe turnee in strainatate si am avut sansa ca sa joc in 11 premiere. Mi-a placut mult la Teatrul de Opereta, era la epoca lui Ion Dacian . Ai auzit ce or sa faca barbarii ? Au sa darime in curind cladirea Teatrului de Opereta ca sa faca acolo blocuri, nu se mai termina cu darimarile astea in Bucuresti si cu darimatorii.

Rolurile cel mai dragi din teatru si din cinema

V.A . – Dintre multele si frumoasele roluri in teatru pe care le-ati iubit cel mai mult ?
T.B . – Vezi dumneata noi actorii nu putem sa alegem sau sa decidem rolurile, ele sunt decise de directorii de teatru, de regizori care ne contacteaza si ne propun. Dar nu ei decid valoarea unei piese ci publicul. Atit timp cit piesa respectiva se joaca de zeci si sute de ori cu sala plina e clar ca e un succes. Piesele de mare succes au fost Titanic vals, Domnisoara Nastasia,  Gaitele – sau Cuibul de viespi unde am jucat rolul aprigei soacre,  Aneta Duduleanu, Chirita in provincie a lui Alecsandri, pe care o joc la Teatrul National din Iasi,. Domnule mare curaj trebuie sa ai ca sa  faci rolul acesta dupa marele travesti a lui Miluta Gheorghiu. Imaginati-va ca trebuie sa intru in scena pe un cal adevarat eu care nu am calarit in viata mea si a trebuit sa fac practica de calarie prin curtea Teatrului, eu care sunt si mica si grasa. Si apoi mai sunt si alte vre-o 20-25 de piese mai mult sau mai putin cunoscute.
V.A. – Iar dintre filme ?
T.B. – E clar ca marele succes de pina acuma , dupa flmul ,, Alo aterizeaza strabunica,, este Liceenii, unde eu sunt profesoara de matematica, Madam Isoscel,si joc cu nepotul meu Mihai Constantin si cu Stefan Banica junior, amindoi corigenti la mine la matematica in clasa a IX-a. Iar acum fac turnaj ca peste citeva luni sa iasa filmul Cuibul de viespi , dupa piesa Gaitele a lui Kiritescu unde joc cu Ileana Stana Ionescu care va fi nemtoaica Fraila, cu Coca Andronescu, Aimée Iacobescu, cu Gheorghe Dinica si Marin  Moraru care in film vor fi baietii mei, cu cumnatul meu George Constantin, cu Mircea Albulescu ( ,,sprincenatul,,) , cu Ovidiu Iuliu-Moldovan, si altii, toti actori mari si talentati, unul si unul. E asa de haioasa piesa asta ca si noi actorii, ridem in timpul repetitiilor, imi imaginez spectatorii. Vedeti dvs. teatrul , o piesa, o vede un numar mic de oameni sa zicem citeva sute sau mii de spectatori in orasul in care se joaca piesa. Avantajul filmului e ca e vazut de milioane de oameni si pe ecran si la televizor.
V.A . –  Banuiesc ca mai aveti inca multe proiecte de teatru, cinema, televiziune .
T.B . – Pai mai am inca 8 ani pina la pensie ca stiti ca la femei virsta obligatorie de pensionare este la 55 de ani. Desi in arta asta nu ar tebui sa existe aceasta obligativitate, sunt si roluri de persoane in virsta in arta. Dar hai mai bine sa servim ceva , o prajitura, o cafea , o dulceata, ca de vorbit am putea sa vorbim toata noaptea si tot nu am termina.

Tamara Buciuceanu s-a retras definitiv din viata artistica in anul 2009, dupa o cariera de  57  ani la virsta de 80 de  ani. Astazi locuieste la Busteni pe valea Prahovei impreuna cu sora sa Iulia proftind de o pensie binemeritata si refuzind sa mai dea interviuri. Nu a avut copii. In anul   2013, actrita Bogdana Darie a publicat la Editura Litera cartea : ,, Tamara Buciuceanu – o viata inchinata scenei,, carte scrisa la insistentele nepotului ei actorul Mihai Constantin, fiul Iuliei Buciuceanu. In acest an 2016 Posta Romana a scos o serie de timbre intitulata ,, Stele de aur ale scenei si ecranului,, dedicind un timbru postal Tamarei  Buciuceanu.

                                                                                                                                                                                                             Prof. Vania Atudorei