Dezinteresul naţional

Potrivit "Dicţionarului politic" elaborat în 1975, prin "interes" se înţelegea o categorie a filosofiei, sociologiei şi gândirii marxiste care semnifica "trebuinţele obiective, socialmente condiţionate, conştientizate, ale indivizilor şi grupurilor umane, ce constituie mobilurile fundamentale ale activităţii lor". Mai scurt şi mai clar, DEX-ul defineşte "interesul" drept stimulul fundamental al oricărei activităţi omeneşti.   

Pentru că, în urmă cu 42 de ani, România trăia anii de glorie ai "epocii de aur", interesul naţional consta în perpetuarea şi întărirea permanentă o comunismului, singura orânduire în care oamenii muncii erau şi proprietari, şi producători, şi beneficiari ai mijloacelor de producţie. Adică şi harnici, şi cinstiţi, dar şi perfect conştienţi de măreaţa lor misiune înainte de ora 10 dimineaţa!    

Interesant şi plin de învăţăminte, nu-i aşa? Dar azi, în capitalism, care mai este interesul naţional al României? Pentru a răspunde onorabil la această întrebare, îl citez (pe scurt) pe Liviu Dragnea, cel din campania electorală: "Decât să încercăm să băgăm atâţia oameni nevinovaţi în puşcării, nu ar fi mai bine să construim drumuri, şcoli şi spitale?" Eu aş răspunde că da – interesul naţional al românilor constă tocmai în a deveni cât mai europeni -, dar dacă "nevinovaţii" la care face referire liderul PSD sunt Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Dan Şova, Victor Ponta, Sebastian Ghiţă şi alţii asemenea lor, atunci situaţia se complică. Eu am certitudinea că România nu deţine drumuri, spitale şi şcoli taman din pricina indivizilor de mai sus. Atunci, de ce ar trebui să le plângem de milă? 

Că interesul lui Dragnea şi al PSD nu concordă defel cu interesul naţional rezidă şi din modul în care puterea aldo-pesedistă, pe drept câştigătoare a alegerilor parlamentare, şi-a înţeles menirea. Ea nu a construit mai întâi o parte dintre drumurile, şcolile şi spitalele de care avem atâta trebuinţă, pentru a ne dovedi că există atât voinţă, cât şi fonduri pentru toate astea, în schimb s-a apucat imediat să întocmească legi prin care să-i elibereze pe hoţi şi să-i intimideze pe magistraţi. PSD creează în acest mod premisele unei exonerări mult mai largi, de care să beneficieze şi cei dinăuntru, dar mai ales şi cei din imediata apropiere a puşcăriilor. Potrivit zicalei pesediste, cine scapă azi un ou, mâine va scăpa un bou, penalii sunt doar la un pas de a fi făcuţi scăpaţi pe larga păsune a politicii româneşti. 

Puterea mizează, în demersul său, pe un "deal" cu maxim lipici la populaţie. Cu orice risc, noi vă dăm pensii, salarii şi ajutoare mai mari, iar voi vă uitaţi în altă parte. La cele şase case ale lui Iohannis, la impertinenţa lui Kovesi, la şmenurile lui Cioloş, toţi nişte venetici, care au supt sângele poporului român, muncitor şi patriot. Dar abuzurile de putere ale noului guvern Grindeanu riscă să activeze din nou pătura anti-PSD din populaţie, suficient de puternică azi pentru a produce mari necazuri alianţei conducătoare. Căci e greşit să pui semnul egalităţii între suporterii PNL, tot mai puţini, şi contestatarii PSD, care vor deveni tot mai mulţi, cu fiecare lună care va trece.

Şi acum, pe bune, indiferent de simpatiile politice normale ale oricăruia dintre noi: chiar este în interesul României, o ţară profund coruptă, anormală, să începi guvernarea eliberând nişte hoţi, dar şi lovind în lupta anti-corupţie? În niciun caz, aş răspunde eu. Să le cerem guvernanţilor să realizeze întâi măcar un kilometru din autostrada Iaşi-Tg.Mureş, cu costuri acceptabile, europene (investiţie cu adevărat în interesul României!) şi pe urmă, poate, vom deveni mai iertători cu cei care ne-au furat şi drumurile şi şcolile şi spitalele, în ultimii 27 de ani.

Deci, cât va întinde coarda PSD? Cât va întinde coarda Liviu Dragnea?