Astăzi aş vrea să vă vorbesc despre metode alternative de management sau despre ceea ce putem face atunci când nu găsim în piaţa forţei de muncă resursa competentă de management sau când aceasta nu este sufficientă pentru a pune în practică obiectivele organizaţiei.
Ideea mi-a venit după ce am observat în ultimul timp o cerere mult mai mare de management profesionist în piaţă decât oferta existentă. Practic majoritatea clienţilor cu care interacţionez au cel puţin una – două poziţii de management în cadrul organizaţiei pe care nu o au acoperită sau în care au persoane care nu performează la nivelul aşteptărilor. Cred totodată că lucrurile se vor înrăutăţi din această perspectivă odată cu tendinţele de creştere economică estimate care vor necesita din ce în ce mai mult management profesionist pentru a susţine această creştere.
Întrebarea este ce pot face organizaţiile care nu pot găsi în piaţa forţei de muncă managementul de care au nevoie? Cauza principală este piaţa de forţă de muncă deficitară care generează un cost ridicat pentru a atrage cei mai competenţi oameni, cost pe care anumite organizaţii nu şi-l pot permite.
Răspunsul este că organizaţiile care nu vor fi capabile să atragă bruma de management profesionist care există în piaţa vor trebui să apeleze la metode alternative de management sau să se mulţumească cu gândul că vor rămâne organizaţii cu riscuri crescute de management care se vor chinui an de an pentru a obţine un oarecare profit marginal din piaţă.
Astăzi mă voi limita la a enumera metodele alternative de management care sunt disponibile şi în piaţa noastră locală urmând ca în articole viitoare să prezint avantajele şi neajunsurile fiecăreia dintre aceste metode de management alternativ:
– atragerea de manageri profesionişti în organizaţiile antreprenoriale şi scoaterea lor din piaţa de forţa de muncă liberă prin cooptarea în diferite forme de asociere.
– Crearea de programe interne de formare de echipe de management performante în paralel cu implementarea unor programe de fidelizare a persoanelor instruite pentru a nu pleca înainte de amortizarea investiţiei făcute în pregătirea lor.
– Apelarea la consultanta de management sau coaching pentru manageri care sa compenseze lipsa de know-how de management sau care sa accelereze invatarea managerilor interni pentru a-si creste competentele;
– Apelarea la programe de practică studenţească sau programe de internship pentru studenţi şi masteranzi care pot aduce un know-how structurat de management în organizaţie care să completeze cunoştinţele managerilor interni;
– Apelarea la interim manageri pe perioade limitate de timp până în momentul în care se găseşte resursa umană necesară internalizată pentru acoperirea unei arii de management sau până în momentul în care o anumită structură de management este implementată şi funcţională în organizaţie;
– Detaşarea anumitor proiecte din managementul curent al organizaţiei şi numirea de project manageri interni sau externi, pentru o problemă specifică, bine încadrată în timp, care are nevoie de atenţie sporită sau termen fix de implementare.