Monumentul din Piaţa Tineretului trebuie să ţină seama că accesul se face prin şapte străzi

Se discută în ultima vreme despre soluţii de amenajare a unor zone de mare interes din oraşul nostru. De exemplu, Primăria a lansat relativ recent un concurs de idei pentru amenajarea Pieţei Palatului, condiţiile fiind prezentate şi în Ziarul de Iaşi în urmă cu ceva timp. Dar după părerea mea, în zona respectivă nu ar trebui făcut aproape nimic. În continuare, doresc să explic această afirmaţie. 

Palatul Culturii este un edificiu simbol al urbei noastre, fiind, în opinia mea, cea mai frumoasă clădire din ţară. Singura grijă a edililor ar trebui să fie punerea ei cât mai bine în valoare. Aceasta presupune, în primul rând, ca edificiul să nu fie deloc umbrit de alte construcţii din preajmă. Este un lucru extraordinar ce s-a realizat prin deschiderea vederii din spate a Palatului, asigurând totodată asamblului urbanistic Palas un remacabil plus de imagine, care se regăseşte în puţine locuri de pe mapamond. Lucrurile se înfăţişează în prezent mulţumitor şi în privinţa faţadei Palatului, în sensul că nu sunt construcţii care să stingherească vederea de la diferite distanţe. Ar fi o greşeală de neiertat ca, în viitor, să se realizeze construcţii care să acopere, fie şi parţial, minunatul edificiu. Pe pagina de Internet a Primăriei sunt prezentate condiţiile generale pentru concursul amintit, care, în general, sunt de bun simţ, dar nu se fac decât referiri vagi la construcţii, în sensul că se precizează că nu se recomandă construcţii provizorii. Deci, se admit construcţii. Ne ameninţă, oare, o urâţire a ceea ce avem noi mai frumos în oraş?

În faţa Palatului se poate amenaja un parc cu multe flori, sau poate rămâne actuala parcare, care este foarte utilă, dovadă fiind faptul că este permanent plină. Maşinile sunt obiecte prea mici compartiv cu fundalul şi au intrat în peisajul cotidian. Eventual se poate realiza în extremitatea dinspre Palas un pavilion de mică înălţime, preferabil cu multă sticlă, în care să se comercializeze flori, dar mai ales materiale legate de oraşul şi judeţul nostru şi chiar de întreaga Moldovă. În primul rând, n-ar trebui să lipsească vederile, pliantele, albumele – care sunt de multă vreme deficitare pe piaţă, la care ar trebui adăugate cărţi sau CD-uri de prezentare a istoriei locului, a culturii ieşene. Apoi, în timp, apelând la sprijinul diferitelor entităţi, să fie difuzate cărţi ale scriitorilor ieşeni, albume cu reproduceri ale artiştilor de la noi, înregistrări ale Filarmonicii ieşene, care, de multă vreme, este cea mai bună din ţară etc. Într-un cuvânt, să se realizeze o etalare a valorilor spirituale ieşene într-un loc de mare interes turistic, cultural, comercial şi de agrement, dar amenajarea să nu afecteze vederea asupra Palatului.

O altă amenajare la care aş dori să mă refer este legată de Piaţa Mihai Eminescu (Tineretului). Sunt multe opinii care afirmă necesitatea plasării unui monument în centrul acestei pieţe. Sunt şi eu de aceeaşi părere şi doresc să observ că un astfel de monument trebuie să aibă o structură specială, care să ţină seama de faptul că accesul către piaţă se poate face prin şapte străzi. Aceasta impune ca monumentul să aibă o simetrie pe mai multe direcţii, aşa încât să nu se vadă doar „spatele“ de pe unele căi de acces. Ca atare, este inadecvată statuia unei persoane.

Ţinând cont de cele menţionate, apreciez că o soluţie simplă şi de efect ar fi mutarea în centrul pieţei a grupului statuar al voievozilor, aflat în prezent la o extremitete a acesteia. Bineînţeles, statuile urmează să nu rămână plasate în linie, ci sub forma unui pătrat, cu cîte două statui pe fiecare latură. Singura problemă care trebuie avută în vedere este legată de apropierea de pasajul subteran. Va trebui efectuat un studiu referitor la stabilitatea terenului şi asigurată o fundare adecvată, dar aceste aspecte se pun, oricum, în cazul oricărui alt monument care s-ar realiza în acel loc. Pentru a diminua greutatea ansamblului, s-ar putea realiza un postament metalic, placat cu piatră de nuanţă corespunzătoare. Postamentul se va putea realiza cu o dimensiune adecvată, în funcţie de înălţimea dorită a monumentului. 

Această soluţie de amenajare a pieţei are multiple avantaje, printre care menţionez: răspunde cerinţelor de peisaj arhitectonic ale zonei; pune în valoare un grup statuar cu suficiente valenţe artistice; se asortează cu principala clădire din preajmă – Biblioteca Centrală Universitară – şi, în oarecare măsură, cu Casa Tineretului (clădirile din piaţă sunt foarte diferite ca stil şi aspect, aşa încât nu se poate realiza un monument care să se potrivească cu toate); ansamblul are o semnificaţie importantă cu privire la istoria neamului; din orice direcţie s-ar intra în piaţă, ar fi vizibilă o faţă, sau două profiluri de statui; soluţia este ieftină şi poate fi rapid realizată, eventual în corelare cu anul aniversar 2018. 

Am înţeles că se propune, printre altele, plasarea în acest loc a unei statui a regelui Ferdinand. Neajunsul unei astfel de statui a fost indicat mai sus şi provine din accesul multiplu în piaţă. Statuia regelui ar putea fi plasată în parcul din apropiere, în care se găseşte acum grupul voievodal, dar adusă mult mai în faţă. Consider că din punct de vedere al peisajului arhitectonic, soluţia pe care am propus-o este mult mai bună.

Corneliu BOŢAN, Iaşi