Ce să însemne asta: că instrumentul fusese confiscat de la nişte tineri fără căpătâi, descheiaţi la primii doi nasturi, care ştiau acorduri şi interpretau piese imperialiste sau, poate, că şi în Coreea de Nord se cântă? Dacă da, ce se cântă? Să căutăm şi să ascultăm!
Hmmm! Trebuie să recunoaştem că, la noi, am auzit chestii şi mai rele! Fetele au un sound OK, scule decente (cam cât salariul unui muncitor nord-coreean pe trei mii de ani), vocile merg, versurile… Habar n-avem ce spun şi puţin ne pasă, sigur nu-s mai proaste decât ale unor piese româneşti. Am zis "sigur", fiindcă în Coreea de Nord, dacă bagi versuri fără înţeles, dacă falsezi pe scenă sau dacă faci playback, pesemne că eşti împuşcat şi nu mai apuci să termini melodia!
La început am crezut că muzicienii sunt, de fapt, disidenţi, iar clipul este, de fapt, un act de răzvrătire, dar nu: iată-i pe aceiaşi (sau, poate, pe alţii, că şi coreenii cam seamănă între ei!) participând la un festival din Norvegia (pesemne că acolo or fi rămas, între noi fie vorba):
Şi piesa originală, în caz că n-o cunoşteaţi:
După câteva minute de căutare am aflat şi la ce folosesc nord-coreenii chitarele; se pare că le folosesc încă de mici şi că le folosesc chiar bine!
Încă o piesă pop nord-coreeană, care are şi efecte video speciale!
Clipul, în ansamblu, ne-a sugerat programul de Revelion ’79 din România. La fel şi ăsta:
Piesa "Fata de la oraş pleacă la ţară să se mărite" (exact aşa se numeşte ea), pare de-a dreptul tinerească, antrenantă:
iar asta aproape că ne-a dat pe spate: