Caută 
2 MIN
Fiecare generaţie are tendinţa de a analiza trecutul pentru a face loc viitorului, de a privi în urmă la ce au lăsat strămoşii noştri în materie de secrete de frumuseţe sau ce măşti de faţă sau tratamente homemade foloseau bunicile şi mamele noastre pentru a-şi menţine tinereţea.
De-a lungul timpului, au existat numeroase ritualuri de înfrumuseţare pe care acum le percepem drept cel puţin ciudate. Privind în trecut, aflăm că unele dintre aceste ritualuri erau de-a dreptul periculoase, dacă nu mortale.
Machiaj cu plumb
Plumbul are o utilizare lungă şi alarmantă ca ingredient cosmetic, în unele instanţe fiind folosit chiar şi în prezent. Folosit încă din antichitate, a devenit popular în secolul XVIII în rândul femeilor care îl amestecau cu oţet pentru a obţine alb de plumb, substanţă pe care apoi o aplicau pe ten pentru a obţine paloarea chipului, care era în tendinţe la vremea respectivă.
În plus, această mixtura conferea un aspect neted al pielii, camuflând semnele cauzate de variolă, care era foarte răspândită în acea perioadă. Persoanele care foloseau produse pe bază de plumb se otrăveau încetul cu încetul, suferind pe parcurs numeroase efecte adverse, precum albirea părului, uscarea tenului, dureri abdominale severe şi constipaţie. Totul în numele frumuseţii.
Arsenic
De îndată ce plumbul şi-a pierdut supremaţia, următorul ingredient miraculos, descoperit pentru a albi tenul a fost arsenicul. Acesta distruge eritrocitele (globulele roşii), responsabile pentru transportul oxigenului de la plămân la ţesuturi, fapt ce conduce la o paloare a tenului şi ulterior, la moarte.
Ironic, dacă tratamentul cu arsenic era oprit brusc, condiţia tenului se înrăutăţea dramatic, obligându-te astfel să foloseşti produsele cu arsenic. Acestea au fost folosite până în anii ’20.
Mercur
Înainte de a fi descoperit benzoyl peroxide, mercurul a fost folosit pentru a calma iritaţiile pielii. Problema cu mercurul este că fiind uşor absorbit în piele, putea cauza defecte de naştere, probleme rinichilor şi ficatului, oboseală, tremur, depresie şi un gust metalic în gură. Bineînţeles, şi moartea.
Epilarea cu Raze X
Cercetătorii au descoperit razele X la începutul secolului douăzeci şi curând au folosit radiaţiile electromagnetice pentru a îndepărta părul nedorit de pe corp. Potrivit unui raport, unii pacienţi trebuiau să fie expuşi la raze X pentru aproape douăzeci de ore. Desigur, după această şedinţă, părul nedorit cădea, dar şi pielea devenea mai dură, apăreau ulceraţii şi mai târziu, cancer. Până la descoperirea acestor efecte secundare, tratamentul de epilare cu raze X a fost marketat pentru mult timp drept o procedura ce putea fi folosita in sigurantă.
