Cameleonul

Anul trecut pe vremea aceasta, "surse din PDSR care nu au dorit sa-si dezvaluie identitatea" dadeau ca sigura promovarea unui nou candidat pentru presedintie, in locul lui Ion Iliescu. Noul candidat era, promiteau sursele, tinar, dinamic si cu idei innoitoare. Freamatul din PDSR se producea intr-o perioada in care, in politica europeana se afirmau tineri social-democrati ca Tony Blair sau Gerhard Schroder. Acum, dupa aparitia a doua sondaje de opinie in care Ion Iliescu tine capul clasamentelor, nimeni din PDSR nu se mai gindeste la un alt candidat pentru fotoliul de la Cotroceni. Pozitia lui Iliescu in PDSR este mai sigura ca niciodata dupa noiembrie 1996 si acest lucru se vede din linistea, seriozitatea si conciliatorismul pe care le afiseaza. Au trecut vremurile dificile in care isi scotea subalternii sa danseze prin discoteci ca
sa atraga simpatizanti sau il impingea pe Adrian Nastase sa se afiseze la mitinguri alaturi de liderii PRM. Si tonul liderului PDSR este altul. Nu-l mai face "prost" pe presedintele Emil Constantinescu, nu mai spune despre cei de la putere ca sint "lacuste nesatioase, prapaditi, nenorociti, fripturisti si corupti".
La sfirsitul anului trecut, analistul politic Cristian Preda, devenit deunazi consilier prezidential, publica un articol in care sfatuia partidele coalitiei guvernamentale sa recunoasca caracterul democratic al PDSR astfel incit vechile dispute si suspiciuni sa fie abandonate in folosul unei vecinatati politice mai linistite, iar partidele cu adevarat extremiste sa fie izolate. In mod surprinzator, ideea s-a bucurat de un mare succes in mediile guvernamentale. In timpul celor doua mineriade din acest an, PDSR a fost supus unor puternice presiuni pentru a se dezice de PRM. Iliescu a facut acest pas, nu fara ezitari, si gestul i-a fost apreciat de majoritatea politicienilor si analistilor politici. Fapt este, totusi, ca observatorii vietii publice au vrut sa vada in gestul lui Iliescu mai mult decit insemna de fapt. Calitatea sinceritatii liderului PDSR s-a vazut a doua zi dupa ce si-a pus semnatura pe declaratia Parlamentului care dezavua actiunea minerilor. Intr-o declaratie ditirambica, Iliescu nu s-a putut abtine sa-si declare simpatia totala pentru poporul oprimat si flamind. In termeni politici insa, prestatia lui Iliescu de atunci a insemnat un pas inainte. Nu a fost indeajuns totusi pentru a-i convinge pe liderii Internationalei Socialiste sa-si schimbe opinia fata de PDSR. Fostul partid de guvernamint a ramas in afara Internationalei si dupa vizitele in Occident ale lui Iliescu menite sa-i convinga pe social-democratii europeni ca PDSR a suferit o profunda schimbare la fata.
Iliescu a aparut alaltaieri intr-o emisiune televizata de mare succes hotarit sa arate aceasta schimbare la fata. A facut-o insa stingaci, practicind exasperant eufemismul, cultivind ambiguitatea si utilizind o intreaga terminologie a disimularii. Limba de lemn, vechiul prieten al fostului sef de stat, a fost actorul principal al emisiunii. Iata citeva exemple (pornind de la manualul problemei – "Limba de lemn", scrisa de Francoise Thom). Intrebat ce va face PDSR daca va lua puterea, Iliescu spunea, folosind impersonalul, "se va face", "se va analiza", "se va avea in vedere". In privinta ritmului reformei, Iliescu spunea, tot cu figurile limbii de lemn, ca se va actiona "din ce in ce" si "tot mai". Inainte de toate, organicismul ii domina gindirea. "Lucrurile trebuie privite in complexitatea lor", raspundea el aproape dupa fiecare intrebare. Coruptii din PDSR sint "elemente disparate", nationalistii, la fel. De partea cealalta, puterea da dovada de "politici partizane, de grup". Nu l-a parasit speranta in realizarea unei "uniuni nationale", a "consensului", a "concordiei". Citiva termeni fetis si-au facut loc: "stat", "productie", "industrie", "populatie". Si la urma, cheia moralizatoare de rezonanta leninista: "asa cum viata o dovedeste…". Politica externa este noul domeniu de afirmare a fostului sef al statului. Este infioratoare pasiunea cu care vobeste de "suveranitate", "inviolabilitatea teritoriului si graba cu care se refera la drepturile omului. Pilonii gindirii sale sint cei ai diplomatiei ceausiste. In final, sa semnalam si surprinzatoarea inlocuire a termenului "revolutie" cu "revolta populara" pentru a numi ceea ce s-a intimplat in decembrie 1989. Iliescu era unul dintre cei mai ferventi adepti ai termenului "revolutie", dar probabil si-a schimbat pozitia revenind la clasicii marxismului care au postulat ca "masele fac istoria".
Ca o concluzie, le transmitem fanilor liderului PDSR sa nu se ingrijoreze: pasareasca reformista pe care o practica nu spune nimic despre profundul sau, despre abisalul sau. Vicisitudinile pe care le-a infruntat, cosmetizarea pe care a suferit-o nu i-au schimbat in nici un fel natura. (Adrian CIOFLANCA)