Un pariu interesant și riscant

Întrebare pusă și de sussemnatul, în mod retoric, chiar dacă vremea e cam trecută de consiliat primari. Am să dau un răspuns nițel mai la vale, dar mai întâi ridic niște sprâncene: alături de fotbal sau în loc de? Răspunsul este în prima variantă, din cauza impactul imens pe care îl are sportul cu balonul rotund în rândul poporului, care, printre picățele, mai vizitează periodic urnele (de vot, bineînțeles). Există destui adepți și ai celeilalte variante și un argument poate veni de la Brașov. Superbul oraș de sub Tâmpa, cu o tradiție fotbalistică de subliniat, dar rămas fără echipă la primele două nivele, a reușit în mai puțin de o lună să aducă prin Corona, două titluri naționale: la hochei (al doilea consecutiv, deși supremația ciucană părea indiscutabilă) și volei masculin (total surprinzător). S-or fi bucurat brașovenii de succesele Coronei? Aproape sigur că da, dar la fel de aproape sigur este că multă din suflarea microbistică a orașului, suspină după Steagul lor, care nu renaște, ci rămâne de râpă. De aceea, este bine să lăsăm, momentan, fotbalul în afara discuției, fiindcă băieții zâmbitori au treburi grele zilele acestea.

Dar ce-și poate dori un primar de sport iubitor în acest domeniu? O echipă care să obțină trofee pe plan intern și – dacă se poate – să mai poarte numele orașului prin cele Cupe Europene, aducând și ceva sponsori într-un parteneriat public-privat. Trecând un pic la persoana I, m-am ocupat jurnalistic de rugby, baschet și volei, mai puțin de handbal. Volei feminin nu mai avem, pesemne că toată lumea se gândește la iluzia Antibiotice, deși prin zona CSM se aud niște zvonuri. Rugbiul, cu toată simpatia mea pentru oamenii de acolo, oferă slabe perspective. Odată cu introducerea profesionismului în 1999, sportul cu balonul oval a ajuns mai elitist decât fotbalul. Diferențele sunt enorme, atât în interior, cât și pe plan extern. Într-un interviu acordat AGERPRES, președintele FRR, Alin Petrache, a mărturisit că s-a conceput ca Superliga să fie constituită cu opt echipe, fiindcă ar fi vrut ca și zona Moldovei să fie reprezentată. Și că demersurile spre Iași au eșuat, cel puțin pentru acest sezon, astfel că au rămas șase. Și este de înțeles, fiindcă niște scoruri de optzeci și ceva la zero ar duce acest sport iubit la noi în derizoriu și că nimeni nu dorește un Iași pe post de „ciuca bătăilor”. Iar pe plan extern, simplul fapt că țara noastră nu poate fi reprezentată în singura competiție intercluburi accesibilă decât de o selecționată (Romanian Wolves) spune (prea) multe. Baschetul promite ceva mai mult, dar are nevoie de investiții imense cu sponsori puternici pentru a reușit, precum Asesoft mai demult și UBT Cluj azi.

Rămâne handbalul și discuția este de actualitate, în contextul foarte probabilei promovări a echipei feminine CSM în elită. Și aici, părerile sunt împărțite. E drept, campionatul nostru numit poetic Liga Florilor a ajuns –paradoxal – unul dintre cele mai tari din Europa. Iar noi, zic unii, în fața unor asemenea jucătoare de superclasă adunate din toată lumea, ajungem iar la mult-pomenita „ciucă”. De partea cealaltă a baricadei, unii – mai ales cei cu obsesii demografice – se întreabă „de ce n-ar putea coșcogemite Iașul să reușească ceea ce au făcut, de exemplu, Bistrița sau Brăila, semifinaliste în European Cup? Chiar dacă o atare construcție are șanse mai mari într-un oraș mai mic care n-are necesitățile Iașului și rivalitățile politice ale unui oraș mare? Exemplul CSO Voluntari (baschet, volei) este și el grăitor.

Este clar că echipa CSM va trebui să treacă la un alt nivel în primul eșalon, atât ca lot (fără jucătoare din categoria așa-zișilor „mercenari” nu faci nimic), cât și ca management sau finanțare public-privată. Și să nu uităm sala cea nouă, propusă și promisă – ca și stadionul – în orice an bisect.

În concluzie, deși se nasc destule întrebări adiacente-încuietoare, pot răspunde la întrebarea inițială. Chiar dacă nu am deloc simpatii politico-electorale față de actualul primar, sunt de acord cu opțiunea handbalistică, cu toate că pare riscantă. Și poate pe viitor ne vom gândi mai serios și la echipa masculină. Bineînțeles, neuitând nici măcar o secundă, că în joc sunt banii noștri.