Copia bolsevica

Productia de capsuni, efectul de sera, modelul legislativ chinezesc, curatenia de pe strazile interbelice, comitetul de clasa, campania "bani pentru partid", "s-ar putea sa negociem cu liberalii". Ce reprezinta acest amestec naucitor? Ei bine, temele amintite au fost abordate intr-un singur discurs de presedintele PDSR, Ion Iliescu. Invitat la scoala de vara de la Busteni, organizata de tinerii din PDSR, liderul septuagenar al partidului a preparat in fata asistentei un bors rusesc de vorbe, in care a combinat, cu naturaletea-i specifica, subiecte dintre cele mai diferite. Frenetic in miscari, avintat in exprimare, triumfalist si moralist, Iliescu nu a parut sa sesizeze ca frizeaza ridicolul, ca stirneste zimbete jenate si crispari condescendente.
Atmosfera de la scoala de vara a tinerilor pedeseristi sugereaza foarte bine atmosfera generala din partid. Ion Iliescu este in acest moment un tolerat al partidului. Ceilalti lideri ai PDSR nu pot renunta la el pentru ca este inca un vehicol electoral redutabil, dar nici nu il mai pot respecta. Il tolereaza cu condescendenta. Iliescu nu mai este un lider, ci un instrument. Pirghiile conducerii partidului au fost preluate de mult de prim-vicepresedintele Adrian Nastase. Strategii, mesaje, negocieri, mutari de cadre – toate acestea sint concepute in cabinetul lui Nastase. Iliescu este lasat sa vorbeasca precum batrinelul intelept scos la pensie. Isi da cu parerea in fata nepotilor. In spatele discursului sau nu se ghiceste sfatul vreunui consilier, o strategie articulata sau o tinta precisa. Vorbeste pur si simplu ceea ce ii trece prin cap. Combina nebulos rudimente de amintiri, obsesii, stereotipuri, falsuri "naturale", nostalgii comuniste disimulate, vulgata social-democrata si lozinci democratice intr-un discurs de o coerenta "dialectica". Povara amintirilor care se cer ordonate si impacate isi spune cuvintul.
Cu toate acestea, daca ar fi sa judecam natura relatiilor dintre Ion Iliescu si restul partidului dupa ceea ce se intimpla in mod public, am ajunge la concluzii contrare. Cum altfel decit ca o dovada de pretuire din partea partidului si a societatii ar putea fi interpretata mobilizarea sustinatorilor lui Iliescu, pusa la cale luni de Comitetul de sprijin al candidaturii sale la presedintie? Adrian Nastase si Razvan Theodorescu (lider al Forumului Democratic din Romania) au anuntat, ca replica fata de lista celor 300 de personalitati care si-au exprimat sprijinul pentru candidatura la presedintie a lui Mugur Isarescu, ca nu mai putin de 500 de personalitati sustin candidatura lui Iliescu. La o simpla privire, lista lui Iliescu apare ca fiind o cacealma. Lista "personalitatilor" este compusa, pe linga foarte multi ilustri necunoscuti si putine persoane stimabile, din personaje dubioase, fosti nomeklaturisti sau securisti, profesori sau absolventi de "Stefan Gheorghiu", fosti activisti din provincie, scriitori "comunostalgici" (protocronisti, nationalisti), intelectuali de curte ai regimului Iliescu, profitori sau clienti ai guvernarilor PDSR, "elefanti" universitari sau pur si simplu din membri PDSR.
Ar fi multe de discutat despre biografiile personajelor de pe lista. Ne oprim aici, insa, doar asupra mecanismului care a generat-o. Ion Iliescu si formatiunea sa politica si-au facut un obicei din a copia in oglinda mesajele si practicile adversarilor politici. In 1990, ca replica la "Proclamatia de la Timisoara", puterea a lansat "Proclamatia de la Podul Inalt". Forumul Democratic din Romania (compus din "civicii" lui Razvan Theodorescu) este o clona a Grupului de Dialog Social. In timpul guvernarii PDSR, cind opozitia organiza colocvii la care invita personalitati din diaspora, puterea, prin intermediul Fundatiei Culturale Romane, punea la cale contra-colocvii prin care sa demonstreze ca nu toti romanii din afara sint impotriva regimului pedeserist. Acum, cit este in opozitie, PDSR vrea sa demonstreze, prin expeditii in strainatate ca acelea realizate curind de Ion Iliescu in Germania sau Adrian Nastase in SUA, ca se bucura de aceeasi acceptare peste hotare ca actuala putere. Prin toate acestea, Ion Iliescu si PDSR au incercat sa demonstreze ca nu sint cu nimic mai prejos decit competitorii politici. Numai ca ceea ce la adversarii politici apare ca original, spontan, natural si legitim este la PDSR comandat, calchiat, nefiresc, simulat si controlat. Practica simularii prin calchiere este tipic bolsevica si are ca scop mascarea complexelor de inferioritate si a practicilor nedemocratice.
Asa incit, adeziunea fierbinte exprimata de membrii si simpatizantii PDSR fata de Ion Iliescu nu este decit o simulare comandata. Figura tragica a acestui joc este Adrian Nastase, care se preface ca are tot respectul fata de Ion Iliescu desi abia asteapta sa il inlature de la virful partidului. Simularea unitatii indestructibile a echipei este o alta practica bolsevica. Scandaloasa in toata aceasta poveste este infantilizarea audientei. Prin inginerii de felul "listei lui Iliescu", PDSR spera sa pacaleasca opinia publica, pretinzind ca este altceva decit un partid neo-comunist, nereformat, tutelat de un fost demnitar comunist – autoritar din fire si cu charisma uzata, indezirabil pentru intelectualitatea liberala si cu proasta faima externa. Si mai suparator decit atit este ca Iliescu si partidul sau nu si-au schimbat practicile de amagire de zece ani de zile.
(Adrian CIOFLANCA )