Falsa virtute

Delegatia Permanenta a fost pentru PNTCD ca un cataclism. Partidul lui Ion Diaconescu s-a clatinat din titini, zguduit fiind de toate bolile pe care la poate avea un partid: sciziune, criza de lideri, tare organizatorice structurale, situatie dezastruoasa in sondaje. Si, tocmai pentru ca problemele s-au dovedit a fi grave, solutiile alese la Delegatia Permanenta au fost mai degraba moderate.
Din criza prin care a trecut in ultimii trei ani PNTCD a invatat lucrul cel mai putin semnificativ – anume ca este nevoie de mai multa disciplina in partid. Agitatiile provocate de secesionistii Victor Ciorbea si Radu Vasile, de rebelii George Pruteanu si Ticu Dumitrescu, de coruptii Marin Lutu si Marcel Cornea i-au produs frisoane autoritarului Remus Opris, care l-a consiliat pe Ion Diaconescu sa ia masuri drastice pentru ca indisciplina ar fi problema fundamentala cu care se confrunta PNTCD. Tema disciplinei la taranisti este una veche, dar s-a vazut inca de la primele masuri drastice luate impotriva lui Ticu Dumitrescu si George Pruteanu ca excluderea din partid nu asigura stabilitatea si nu elimina problemele structurale care sint de ordin organizatoric: inexistenta unor foruri in PNTCD prin care sa se produca esaparea tensiunilor interne, inflexibilitatea aparatului de conducere, blocarea dialogului intre lideri, slaba promovabilitate a liderilor din provincie si a tineretului, inexistenta unui sistem decizional de reactie rapida, ineficienta departamentelor de analiza politica etc. Autoritarismul de uz intern este forma cea mai facila si mai ineficienta de a rezolva problemele dintr-un partid. Mina de fier da o falsa coerenta interna unei organizatii si nu face decit sa oculteze problemele structurale care vor iesi la iveala cu prilejul urmatoarei crize.
De altfel, criza de acum nu este decit efectul pervers al aminarii reorganizarii partidului. In 1996, dupa moartea lui Corneliu Coposu, desi solutia Ion Diaconescu a fost caracterizata ca avind caracter provizoriu, reorganizarea a fost lasata pentru mai tirziu pentru ca veneau alegerile. Dupa cistigarea alegerilor, formula de conducere a fost pastrata cu superstitie pentru ca se dovedise formula cistigatoare. Acum, in 2000, schimbarea in conducerea taranista era cit pe ce sa fie aminata tot pentru ca veneau alegerile si oricum nu s-a produs in punctul esential: presedintia. Ion Diaconescu, desi este o personalitate, este cu totul nepotrivit intr-o functie executiva. El se dovedeste incapabil sa faca din PNTCD o organizatie eficienta, iar imaginea sa caricaturala din presa aduce grave prejudicii partidului.
Perpetuarea provizoratului a fost fatala pentru PNTCD. Iar Delegatia Permanenta de saptamina trecuta nu a facut decit sa mentina provizoratul si jumatatile de masura. Alegerea pacifistului Ioan Muresan in importanta functie de prim-vicepresedinte exprima foarte bine starea in care se afla PNTCD. Lipsa de profil politic a lui Muresan da seama de lipsa de viziune a partidului din care face parte. Caracterul sau neutral este expresia indeciziei taraniste. Muresan nu este o personalitate si, desi nu ii lipseste inteligenta, nu are nici charisma nici autoritate. Ministrul Agriculturii nu pare a fi persoana care sa dezlege nodul gordian din PNTCD. El a fost ales nu pentru ca intrupeaza un proiect politic, ci pentru ca stirneste cele mai mici aprehensiuni. Alegerea sa este rezultatul concentrarii atentiei partidului pe tema stabilitatii si disciplinei si nu pe tema eficientei. Modificarile statutare operate de Delegatia Permanenta sint expresia aceleiasi abordari. Pentru promovarea in functii de conducere noul statut ridica criteriul vechimii la un rang mai mare decit criteriul performantei. Efectul direct este blocarea accesului in aparatul central al personalitatilor, de care PNTCD duce o lipsa acuta. In materie de lideri, alegerile organizate de Delegatia Permanenta au produs doar doua schimbari importante: au sporit ponderea provinciei (prin alegerea ca vicepresedinti a sefului FPS, clujeanul Radu Sirbu, a primarului Timisoarei Gheorghe Ciuhandu si a constanteanului Tanase Barde) si au intinerit echipa (noii alesi fiind toti tineri). Dar imbunatatirea reprezentativitatii nu implica automat si sporirea eficientei. In Delegatia Permanenta s-a vorbit putin de performanta si acesta este un grav semn de inadecvare. (Adrian CIOFLANCA)