Nokia – o epopee romaneasca

Fara discernamint, fara rabdare – sint calificativele primite de romanii care au aplicat pentru o slujba la fabrica Nokia de la Jucu, linga Cluj Napoca. "More than wildest" – "mai mult decit cel mai salbatic", a fost reactia la unison a staff-ului Nokia in vara lui 2007. Cea mai mare bursa de locuri de munca organizata in Romania vreodata de un singur angajator s-a sfirsit cu o imbulzeala in care o femeie a avut nevoie de asistenta medicala, dupa ce a fost calcata in picioare de multime. Sa mai zica cineva ca romanii nu vor sa munceasca! A trebuit sa fie paziti cu un detasament de jandarmi.

Mirajul Nokia s-a estompat dupa ce s-a aflat ca nivelul salariului mediu propus, undeva la 250 de euro, nu era nici pe departe unul din vestul Europei. Dar faptul ca acest venit de nimic, raportat la salariul unui german, facea lumea atit de interesata a contribuit, probabil, la luarea unei decizii de pe urma careia au pierdut mii de muncitori germani. Calculul Nokia a fost simplu. La Bochum se produceau 6% dintre telefoane, in timp ce cheltuielile cu salariile erau de 23% din totalul fabricilor.Sase luni mai tirziu, ianuarie 2008. 15.000 de persoane demonstreaza in semn de protest fata de decizia concernului finlandez de a reloca activitatile in Romania. Liderii temutului sindicat IG-Metall catalogheaza planurile de inchidere a fabricii drept "o declaratie de razboi". Decizia concernului este perceputa de societate ca un afront. 65% dintre germani nu mai vor telefoane Nokia, iar 68% dintre ei cred ca imaginea acestui grup va fi lezata in Germania. O lovitura pentru mindria economica germana. Nokia transmite ca muncitorul german nu este nici cel mai bun, nici cel mai harnic, nici cel mai profitabil pentru o companie. Furia se propaga cu o rapiditate si la ea se raliaza si politicienii. Cancelarul Angela Merkel ii telefoneaza presedintelui concernului Nokia. Degeaba. Neputinta politicienilor germani, cei care au fost inima integrarii europene si agenti ai globalizarii, de a influenta managementul unui concern este evidenta. De la acest nivel, evolutia economiei europene nu mai este influentata in nici un fel de interesele politice ale guvernelor nationale.

Ce putem intelege de aici? Deocamdata, descalecatul tehnologic european in Romania este parte a unei globalizari din care, economic, avem de cistigat pe termen scurt si mediu. Insa, in mod evident, tocmai astfel de migratii permise de globalizare incurajeaza euroscepticismul. O viziune simplista ar spune ca noul context face ca tocmai statele care au fost motorul integrarii europene sa fie lovite de efectele ei, tocmai cetatenii care contribuie din plin la bugetele UE sa-si piarda locurile de munca. Suna teribil. La prima vedere.

Istoria schimbarilor tehnologice ne arata ca societatile competitive sint cele bazate pe inovatie, pe dezvoltarea unor noi produse si servicii. Germania nu va avea curind dificultati, pentru ca sistemul de invatamint, cercetarea si inovatia sint suficient de dezvoltate pentru a lansa oricind patentele unor noi tehnologii. Desi nu este usor, acestea sint performantele ce atrag dupa sine modificari in  sistemele de investitii, in ierarhia prioritatilor, in educatie, cercetare, infrastructura. Cele care migreaza, totusi, mai rapid sint tehnologiile de a doua mina, categoria "lohn", aflate in cautarea miinii de lucru ieftine, nu centrele de expertiza, creierele. De aceea, la Cluj nu vin proiectantii telefoanelor Nokia. Ei au ramas in Finlanda.

Din punct de vedere politic, dusmanul numarul unu al globalizarii ramine populismul. Din pacate, politicienilor le lipseste curajul sa recunoasca acest adevar, fiind mai lesne pentru ei sa se revolte la televiziuni decit sa le spuna verde in fata oamenilor: "Asta e! Trebuie sa fim mai buni!". Populistii sau stinga obtuza denunta cruzimea capitalismului nomad, "economia de caravana", uitind ca o fac dupa ce s-au folosit din plin de sistem. Care ar fi alternativa? Nu prea exista. Protectionismul a dus peste tot la falimentul unor sisteme care nu incurajau libera concurenta. Concluzia este simpla: doar democratiile, societatile deschise, cu o economie de piata orientata international sint profitabile pentru intreprinzatori si pentru salariati. Chiar daca primii, intreprinzatorii, sint finlandezi si ceilalti, dupa nevoi, nemti sau romani.