PDSR fara Iliescu

Emil Constantinescu inaugureaza, intr-un satuc uitat de lume din Braila, un podet de pontoane; Ion Iliescu pleaca la Berlin, la invitatia unui minuscul partid – Partidul Democratiei Sociale din Germania – unde, probabil, discuta generalitati; Teodor Melescanu se afla intr-un sisific turneu electoral prin Moldova, pentru a lansa, la tara, pe unii dintre candidatii sai mai prost plasati. Aparent ai zice ca o campanie electorala mai banala ca aceasta n-a fost niciodata. In realitate insa, daca intrebi pe orice membru de partid, de la liderul national pina la seful unei filiale comunale, care este preocuparea politica a mintii sale in aceste zile, iti va spune pe nerasuflate: Adrian Costea. Scandalul a devenit deja o arma in lupta electorala dintre candidatii din intreaga tara, indiferent de distanta fata de Bucuresti.
Scandalul provocat de ancheta pe care procurorii francezi au demarat-o in Romania asupra afacerilor incilcite ale lui Adrian Costea pare insa abia la inceput. Cum se va finaliza, probabil ca nu vom putea afla pina la alegeri, datorita procedurilor judiciare, care cer timp. La fel, cum va transa scandalul scena politica la fel de greu de prezis, pentru ca sintem in Romania, nu in Germania lui Kohl. Avem insa motive sa credem ca viata politica romaneasca ar putea fi bulversata cit de curind de un eveniment absolut neasteptat: retragerea lui Ion Iliescu din cursa pentru Presedintie.
In sprijinul acestei ipoteze vin o serie de declaratii din interiorul PDSR, precum si analizele contextului politic in care va fi antrenat acest partid. Sa le luam pe rind.
Declaratiile lui Adrian Nastase din ultimele zile, indiferent unde au fost facute in tara, contin fara exceptie precizarea ca PDSR nu are nici o legatura cu campania electorala din 1996 a presedintelui partidului. Ce fel de solidaritate de partid este aceasta? Prim-vicepresedintele PDSR, lucru recunoscut chiar si de adversarii sai, este un politician extrem de lucid si inca si mai lucid cind este vorba de declaratii pentru presa. Sa fi avut in aceste zile scapari repetate? Ne indoim.
Pe de alta parte, o serie de declaratii pe care ni le-au dat "off the record" unii membri marcanti ai PDSR arata ca in partid aceasta idee prinde teren de la o zi la alta, odata cu amplificarea scandalului Costea. Iliescu nu pare strain de aceasta stare de lucruri. Intors, vineri seara, din Germania si intrebat de un reporter daca a luat in calcul retragerea din cursa electorala, el a raspuns calm: "Nu comentez". Ciudat. Altadata, cind era intrebat asa ceva, se infuria intr-atit incit devenea incoerent.
Este logic si absolut de inteles faptul ca Adrian Nastase asteapta cu nerabdare momentul in care ii va lua locul lui Iliescu. Oricine, daca nu viseaza sa-i ia cit mai repede locul sefului sau, fie onest, fie nu, acela nu are ce cauta in politica. Prim-vicele PDSR este insa destul de abil ca sa-si dea seama ca, daca va forta indepartarea lui Iliescu, va avea parte de represaliile traditionalistilor din partid, care nu sint putini la numar.
PDSR s-a dovedit un partid puternic pentru ca, printre altele, este condus autoritar. Iar un lider poate fi autoritar cita vreme are un sprijin cit mai larg in partid si cit timp nu va incuraja una sau alta dintre factiuni. Din acest punct de vedere, Nastase este intr-o situatie ingrata. Pentru a se impune ca un lider autoritar in partid dupa ce-i va succede actualului sef, el trebuie sa lase schimbarea sa se produca de la sine. Insa, daca nu va face nimic, imobilismul din partid poate sa nu duca la nimic. Timpul trece si pentru Nastase, un timp care, din nefericire, nu se masoara in ani, ci in mandate.
In ce priveste contextul politic, pare mai evident ca schimbarea lui Iliescu din fruntea PDSR s-ar putea dovedi o ultima salvare a partidului. Cu cit mai tirziu, cu atit mai grav. Deja se stie ca actuala putere mai are pregatite o serie de dosare absolut credibile pentru a-l ataca pe Ion Iliescu pina la alegerile din toamna. In PDSR se stie acest lucru, iar teama s-a cuibarit deja in partid. Chiar Virgil Magureanu spunea ca acest scandal, chiar daca nu s-a consumat nici pe sfert, va fi inca unul mic fata de altele care vor urma si care vor avea baze reale.
In al doilea rind, procentul cu care este creditat partidul in sondajele de opinie este mai mare decit cel al candidatului sau la Presedintie. Si, ce este mai grav, diferenta se adinceste de la luna la luna. Firesc, toate acestea pun probleme multora dintre liderii partidului.
In sfirsit, este vorba despre sustinerea din teritoriu. Adrian Nastase controleaza foarte bine majoritatea filialelor. Spre deosebire de Iliescu, in afara de citiva devotati din fruntea partidului, acesta este singur. Multi dintre membrii partidului sint trup si suflet cu presedintele PDSR, insa acestia nu au un cuvint de spus in deciziile importante.
Ramine insa o problema: faptul ca eventuala retragere a lui Iliescu ar putea fi perceputa, la nivelul opiniei publice, ca o recunoastere implicita a unor culpe morale ale PDSR sau ale actualului sau lider. Aceasta ar putea implica o scadere, mai mica sau mai mare, a popularitatii acestui partid. Daca PDSR va gindi cu un singur creier, cel al lui Adrian Nastase, adica asa cum a facut-o in majoritatea momentelor de criza, problema pare ca si rezolvata. In fond, ce este logic sa creada Nastase ca este mai bine pentru viitorul sau politic: sa mai fie ani buni vioara a doua intr-un partid care pare acum mare, dar care poate sa devina si mic si compromis, sau sa devina vioara intii intr-un partid, poate, ceva mai mic? (Claudiu RAUS)