Retorica de criza, ipocrizie de criza

Saptamina aceasta, zeci de mii de oameni vor iesi probabil in strada nemultumiti de masurile de austeritate dure anuntate de guvernanti. Toata lumea e nemultumita: pensionarii, salariatii de la stat, profesorii, medicii, studentii. E greu de imaginat un moment mai nepotrivit sa te afli la Palatul Victoria, lucru pe care il stie foarte bine atit Emil Boc cit si echipa sa de ministri. Protestele din strada, care speram sa fie macar non-violente, nu ca in Grecia, unde in urma incendierii unei banci au murit trei oameni, nu au cum sa schimbe situatia de fond. Nu exista nicaieri niste saci cu bani pusi deoparte care sa rezolve ca prin farmec situatia critica din finantele publice. Dupa cum nimeni nu are solutii miraculoase care sa creasca peste noapte veniturile statului. Asa ca, cel putin pe termen scurt, fara taieri bugetare severe, Romania risca sa intre in incapacitate de plata.

In acest timp, un adevarat tavalug mediatic face praf actuala guvernare. Politicieni din opozitie, sindicalisti, ong-isti, jurnalisti (aici in multe cazuri ar trebui utilizate ghilimelele!), aproape toti, la unison, prin tot ceea ce spun, lasa impresia ca exista o multime de solutii mai bune decit masurile de austeritate, doar ca executivul condus de Emil Boc nu e in stare sau, mai rau, nu vrea sa le ia in consideratie. Ni se dau, bineinteles, exemple: taiem din radacini evaziunea fiscala, punem capat risipei din sistemul de licitatii publice sau, dupa cum a descoperit intre timp PSD, luam de la "bogati". Nici nu e foarte greu sa "tragi" in guvern in acest momente. Nemultumiti de taierile de salarii si pensii, oamenii sint gata sa creada cu usurinta orice acuze si sa ia de bune chiar si cele mai fanteziste contra-propuneri.

Multe dintre incriminari sint de fapt adevarate. Intr-adevar, se risipesc sume imense datorita unui sistem clientelar extins la nivelul intregii tari, care se infrupta copios din achizitiile publice. Dupa cum o multime de bani se misca pe circuite negre sau gri, in afara oricarui forme de impozitare. In mod obisnuit, in acest punct ni se dau exemple din vami si sint infierate in special afacerile cu tutun si alcool. Insa, in mod evident, aceasta e doar o parte a acestei realitati paralele. Platile fara factura sau chitanta sint generalizate in  multe alte domenii. De la meseriasii de toate felurile pina la cabinetele medicale sau taximetristi. Asa cum se intimpla si in alte parti, mai ales in sudul Europei. Sa ne aducem aminte doar faptul ca de pilda taximetristii greci au intrat la un moment dat in greva tocmai pentru a protesta impotriva deciziei guvernului de a introduce aparate de taxare in autoturisme. In paranteza fie spus, e socanta diferenta intre reactia populara fata de masurile de austeritate introduse in Irlanda, pe de o parte, si in Grecia, pe de alta. Daca irlandezii string din dinti sI, in ciuda dificultatilor, se straduiesc sa depaseasca solidar un moment extrem de dificil pentru toti in plan economic, grecii participa cu sutele de mii la proteste de masa, desi pina de curind nu s-a plins nimeni de marea risipa bugetara cu iz electoral din ultimii zece ani.

Virulenta retorica anti-guvernamentala este in parte justificata. Exista insa doua mari probleme. Pe de o parte, multi dintre cei care o lanseaza public nu au nici un fel de acoperire morala sa o faca. Mai ales in ceea ce ii priveste pe politicienii din opozitie. Sa nu uitam ca acordul cu FMI care impunea din start masuri de austeritate radicale a fost semnat in perioada in care PSD se afla la guvenare alaturi de PDL. La acea vreme, de pilda, viceprim-ministrul Dan Nica apara ferm multe din masurile pe care le critica vehement astazi. Iar in ceea ce ii priveste pe liberali, ei reuseau sa incheie guvernarea, in 2008, cu un deficit bugetar de 4 procente in conditiile in care in cursul mandatului lor economia a crescut cu 7-8 procente. Ca sa nu mai vorbim de beneficiile imense extrase de clientela politica. E suficient sa ne uitam cam pe unde au ajuns, de exemplu, uriasele sume destinate investitiilor alocate pentru constructia si refacerea scolilor.

A veni acum si a vorbi apasat despre risipa banului public, ca si cind cu exceptia ultimului an si jumatate, totul a fost in regula, e curata ipocrizie. Mai ales daca ne uitam cu mai mare atentie la circuitul banilor alocati in ultimii ani lucrarilor publice comandate de administratia locala, unde domneste o mare fratie trans-partinica prin toate judetele. Asa am ajuns sa punem pavele la preturi apetisante (pentru executantul lucrarii, bineinteles!) in padure, pe drumul spre Ciric sau sa avem cladiri publice la care metrul patrat construit a ajuns pina la 2000 sau chiar 2500 de euro. Intre dosarele instrumentate de catre DNA se afla, de exemplu, unul in care in perioada 2005 – 2008 armata a platit 300 mii euro de la firma privata un tanc adaptat pentru lucrari in constructii cumparat initial cu 6500 euro. Si lucrurile pot fi de fapt extinse. Oarecum, in aceeasi categorie intra si citiva ong-isti foarte activi in ultima vreme pe micile ecrane, dar care s-au infruptat in trecut cu sume mai mult decit generoase pe proiecte cel putin discutabile.

Realitatea e ca, in ultimii douazeci de ani, toti cei care au controlat pirghiile de putere din marile partide politice autohtone au risipit, atunci cind nu au abuzat, cu nonsalanta, banii publici. Uneori din prostie si nepricepere, alteori interesat, pentru a satisface clientela politica. PDL nu a facut nota discordanta din acest punct de vedere, dar vina e, in mod esential, colectiva. Principalele noastre partide au fost intr-un fel si beneficiarele, dar si prizonierele unui sistem de interese pe care nu au dorit sau nu au putut sa-l destrame. Sub presiunea crizei acute pe care o traversam, si asta este unul dintre putinele lucruri bune care se intimpla, acum sint sanse mult mai bune de a face o reforma substantiala in acest domeniu. Insa orice demers de acest fel cere timp.

Si atingem aici cea de-a doua mare problema. Retorica mediatica, adesea abila, amesteca voit sau involuntar lucrurile. Reforma trebuie in mod evident facuta, evaziunea fiscala trebuie micsorata – desI, daca intram mai mult in amanunte, multi ar putea fi deranjati de un astfel de demers, fondurile alocate achizitiilor publice trebuie cheltuite mai parcimonios, mai eficient si, mai ales, mai responsabil. Insa asta cere mult mai mult timp decit avem la dispozitie. Astfel de lucruri nu se rezolva peste noapte, cu un ordin de front venit de la Palatul Victoria. Sa nu uitam ca discutam, pina la urma, de un sistem cu mii si mii de oameni. Asta inseamna ca e iluzoriu sa ne imaginam ca acest gen de masuri pot atenua in mod realist presiunea financiara pe termen scurt. O rezolva, poate, in discursurile de pe micul ecran, dar nicidecum in lumea reala. Ramin, din pacate, la indemina doar reducerile bugetare brutale, chiar daca, probabil, se pot face unele mici ajustari fata de planul initial. O situatie care nu are cum sa se schimbe substantial, oricit de multa lume ar iesi in strada si oricit de virulente ar fi acuzele la adresa guvernului.