Rezerva inlocuitorului

Dupa incheierea Campionatului European de fotbal din aceasta vara, o intrebare a ramas in subconstientul multora din noi, chiar daca, din diferite motive, ne-am ferit s-o spunem cu glas tare: este Emeric Ienei cea mai buna varianta pentru postul de antrenor al echipei nationale? Sentimentul general de frustrare existent in mijlocul suporterilor si chiar unora dintre jucatorii nostri, constientizarea faptului ca la acest turneu final am fi putut realiza cu adevarat mai mult decit un sfert de finala ori regretele unor ziaristi romani prezenti la fata locului dupa "epoca Piturca", intregesc tabloul general al unei nemultumiri vadite pentru modul in care Ienei a condus campania acestor Europene.
Nemultumire care a "rabufnit" vizibil si din rindurile unora dintre "tricolori", care au tinut sa acuze, voalat dar inteligibil, nu atit modul in care Ienei a alcatuit formula de joc, ci mai ales tactica aleasa de la meci la meci. "Neamtul" Ganea a fost unul dintre cei mai virulenti, dar remarci de acest gen au venit si din partea altor jucatori, evident nemultumiti ca au ratat o buna sansa de a face un campionat de senzatie. Ei erau nedumeriti, in mod special, de tactica ultradefensiva aleasa in trei din cele patru meciuri (cu exceptia celui cu Anglia, cind nu mai aveam decit sansa atacului), tactica ce nu putea da rezultate in fata unor echipe de forta, cum ar fi de exemplu Italia. In plus, din tabara echipei noastre au razbatut destule zvonuri, conform carora veteranii Gica Popescu si Hagi au cel mai greu cuvint de spus in alcatuirea echipei, si nu selectionerul Ienei. Zvonuri pe care nu le-am fi luat in seama daca ulterior nu ar fi avut confirmarea si altor fosti jucatori din echipa nationala, spre exemplu Vladoiu. Toate acestea ne-au facut sa ne intrebam cu tot mai mult temei daca in toamna trecuta, cind Ienei a fost numit la cirma reprezentativei in locul lui Piturca, alegerea federatiei a fost motivata de capacitatea manageriala a acestuia, ori de faptul acesta ca va putea fi usor minuita, ca o marioneta, de cei care aveau cu adevarat interesul sa conduca echipa nationala.
Conducatorii federatiei, in frunte cu Mircea Sandu, si-au manifestat in permanenta sprijinul total pentru Ienei, atit in timpul Europenelor, cit si dupa incheierea lor, subliniind ca nu se pune in nici un caz problema inlocuirii sale. "Ienei si-a indeplinit obiectivul, calificarea in sferturile de finala, asa ca nu avem ce sa-i reprosam. Vom continua impreuna, iar problema renuntarii la domnia sa se va pune doar in cazul in care va fi pusa in pericol calificarea la Campionatul Mondial din 2002", a spus Sandu, lasindu-si totusi o portita de scapare pentru cazul in care evenimente deosebite il vor sili la acest "divort" neasteptat.
In ciuda acestor asigurari repetate pe care le primim, ca scaunul lui Ienei nu este pus in pericol, exista tot mai multe semne conform carora federatia trateaza pe ascuns si cu Ladislau Boloni. Acesta ar putea fi adus la nationala mai intii ca secund al lui Ienei, iar la primul pas gresit al "tricolorilor" ar urma sa-i ia locul acestuia. Varianta nu a fost confirmata inca de nici una din parti, insa ea apare ca foarte posibila, din moment de Boloni a refuzat citeva oferte tentante de a antrena echipe de club, iar federatia intirzie cu anuntarea secundului lui Ienei, care ar urma sa-l inlocuiasca pe Balint.
Poate ca aducerea lui Boloni la cirma nationalei, intr-un interval de timp nu prea indelungat, coroborata cu anuntata retragere dintre "tricolori" a lui Hagi si Gica Popescu, va crea conditiile pentru pornirea pe un nou drum: acela al reconstructiei unei echipe reprezentative mult intinerite, mai ambitioase si fara complexe in fata unor adversari care ne domina doar cu numele. Cum ar fi, spre exemplu, Italia. (Ion TEODOR)