Caută 
4 MIN
N-a inceput bine noul an si fotbalul romanesc s-a pricopsit cu un nou scandal, care mocnea, de altfel, inca din ultimele zile ale lui 1999. Este vorba de cazul fotbalistului Cornel Buta, de la FC Brasov, pe care si-l disputa cu ardoare in aceste zile cluburile bucurestene Dinamo si Rapid. Povestea transferului sau este incurcata si e greu de ghicit in ce fel va fi ea solutionata. Buta a semnat un precontract cu Dinamo, echipa la care urma sa joace din primavara, dar la un moment dat, "momit" de cei din Giulesti cu un contract mai avantajos, a semnat si pentru echipa lui George Copos, instalindu-se fara prea multe mofturi in cantonamentul Rapidului. Evident, dinamovistii s-au simtit trasi pe sfoara, amenintind cu suspendarea jucatorului, din moment ce acesta semnase deja pentru ei, iar patronul echipei brasovene a anuntat ca Buta este definitiv al lui Dinamo, intelegerea dintre cele doua echipe fiind deja finalizata. Atunci rapidistii au ripostat, spunind ca l-au luat pe Buta in contul unei datorii mai vechi a brasovenilor fata de ei, desi aceasta maniera de achizitionare a jucatorilor nu este recunoscuta nicaieri in lume. Fotbalistul l-a luat si el in brate pe "Vreau sa joc la Rapid", asa ca e greu de ghicit ce final poate avea aceasta poveste.
Dincolo de intimplarea in sine, al carei erou nu este, pina una alta, decit un jucator anonim al Diviziei A, frecventa cu care astfel de scandaluri apar in fotbalul nostru ar trebui sa dea de gindit. Au mai existat conflicte legate si de transferul altor fotbalisti, precum Mutu, Nastase, Cernat si – mai nou – Crivac. De fiecare data, la originea lor s-a aflat maniera lipsita de orice scrupule a conducatorilor cluburilor puternice in incercarea de a lua tot ce este mai bun pe piata de jucatori. De cele mai multe ori, ei au speculat credulitatea si naivitatea fotbalistilor pentru a-i pacali sa semneze cu echipele respective, chiar daca in multe cazuri aceste actiuni incalcau regulamentele Ligii Profesioniste. Daca Buta ar fi avut ceva minte in cap, nu s-ar fi grabit sa incheie un contract cu Dinamo si ar fi asteptat sa analizeze toate ofertele pe care le are. Acum, cu doua semnaturi pe doua contracte diferite, el nu se poate astepta decit la ce e mai rau, adica la suspendarea din campionat. Dinamo are tot dreptul sa ceara acest lucru si probabil o va face, pentru ca o intelegere cu Rapid e greu de anticipat. Cele doua echipe sint contracandidate directe in lupta pentru titlu si dinamovistii nu pot accepta sa le faca adversarilor lor drept cadou inca un jucator, dupa ce Crivac le-a fost suflat de sub nas.
Din pacate, fotbalistii nostri au pretentia de a fi tratati si platiti ca niste profesionisti, cit mai aproape de standardele celor care evolueaza in campionatele occidentale, dar mentalitatea lor a ramas aceeasi dinainte de ’89. In goana lor aproape animalica dupa bani – caci, e bine stiut, in fotbal se cistiga foarte bine, spre deosebire de alte domenii ale vietii sociale din Romania – multi fotbalisti nu se mai gindesc ca exista regulamente care trebuie respectate si ca incalcarea acestora ii va costa mai mult decit cei citiva dolari in plus cistigati la salariu. "Profesionismul" e un cuvint care suna frumos, insa, atunci cind el trebuie pus in practica, dispare subit din vocabularul jucatorilor, de cele mai multe ori acestia considerind ca valoarea le da dreptul sa incalce toate reglementarile care, intr-un moment sau altul, nu le convin. Din pacate, aceasta atitudine putin spus prosteasca se face simtita la fotbalistii romani chiar si atunci cind intra in contact direct cu profesionismul real, ajungind sa evolueze la echipe din strainatate. E cazul lui Adrian Ilie, supervedeta echipei nationale, care si-a "prelungit" cu de la sine putere concediul de sarbatori acasa cu patru zile, spre stupefactia si indignarea conducatorilor Valenciei. Daca pentru cel care joaca de doi ani de zile in Spania regulamentele sint bune doar de sters bocancii, ce mai putem cere de la un fotbalist brasovean care abia anul acesta a ajuns sa joace in mizera noastra Divizie A?
In fond, in cazul jucatorilor, singura vina de care se poate vorbi este cea a lipsei de educatie si aceasta nu le apartine in cea mai mare parte. Autorii "de facto" ai acestor scandaluri fara de sfirsit cu care se confrunta fotbalul romanesc sint conducatorii echipelor, care, in rapacitatea lor, uita de orice reguli de fair-play si nu se dau inapoi de la nimic pentru "ingenuncherea" adversarului, in timp ce impresarii, la rindul lor, stau si asteapta sa cistige cit mai mult de pe urma acestui fel de conflicte. Jucatorii stiu doar sa dea bine in minge si sa dea cite o semnatura pe cine stie ce contract, atunci cind ii sfatuiesc diferiti "oameni de bine" din jurul lor. In majoritatea cazurilor, acestia sint marii sacali. (Ion TEODOR)
