Schimbare fara reforma

Nu exista discutie publica mai pasionata si, in acelasi timp, mai vaga decit aceea despre serviciile de informatii. Domeniul are o asa doza de incontrolabil, incit oricine poate sa spuna orice, fara riscul de a fi contrazis. Din cauza opacitatii exceptionale a serviciilor secrete, sint foarte putini aceia care stiu intr-adevar cum functioneaza SRI, SIE si celelalte servicii. Avem toate motivele sa credem ca nici macar controlul parlamentar nu functioneaza asa cum ar trebui. La nivel public, se stiu doar citeva lucruri generale si frinturi de adevaruri despre mecanismele si persoanele din interiorul structurilor de informatii. In rest, multe, multe speculatii si anecdote, imposibil de confirmat. Numarul „specialistilor” in materie este insa invers proportional cu nivelul de cunostinte disponibile. Pentru ca, nu-i asa, este foarte usor sa fii specialist in profunzimile neantului.
Faptul ca vorbim atit de mult si stim atit de putine despre serviciile de informatii spune, indirect, doua lucruri foarte importante: anume ca serviciile joaca, in viata politica, un rol mai important decit ar trebui si, al doilea, ca nivelul lor de transparenta este mult sub cota admisibila. Serviciile secrete sint prin natura lor secretoase, dar aceasta nu inseamna ca trebuie sa fie incontrolabile. Mai ales ca avem semne clare ca SRI, care a detinut atitia ani arhiva fostei Securitati, pastrind si multe din metehnele fostei politii politice, a putut controla si influenta de la distanta destine si cariere publice.
Astazi, printre putinele lucruri care se stiu cu certitudine despre SRI este ca secretizarea dosarelor politicienilor a fost facuta la recomandarea sa, dupa criterii aberante. Am avut astfel proba, care confirma temerile indelung exprimate ale societatii civile, ca legea sigurantei nationale este interpretata abuziv si ca serviciile pot invoca, oricind au interesul, pretextul „sigurantei nationale” pentru a ascunde si manipula informatii. Nu am auzit sa iasa mare scandal din aceasta cauza. Cotroceniul, Guvernul si CSAT au facut demersurile pentru deblocarea dosarelor, dar nu par a fi socotit acest fapt simptomul ingrijorator al functionarii defectuoase si nocive a SRI.
In trecut am avut semne ale incompetentei SRI, ale deprinderilor sale nedemocratice, dar niciodata dezbaterea publica nu a fost urmata de semne evidente ale unei schimbari in bine, ale reformei profunde din sistem.
La noi, marea batalie este pe persoane: cine va numi si pe cine va numi. Si acest lucru este semnificativ, demonstrind nivelul scazut de institutionalizare a serviciilor secrete si politizarea extraordinara a acestora. Modul lor de functionare depinde inca intr-o mare masura de cine le conduce si de cine este la putere.
Pentru serviciile secrete ne-au fost propuse doua nume, dar nu si viziuni asupra eficientizarii si reformarii lor. Or, pe noi ne intereseaza in primul rind proiectul candidatilor. Daca vom avea in continuare sefi de servicii secrete fara perspectiva si fara coloana vertebrala, atunci nu am facut nici un pas inainte.
Nominalizarea unui candidat al PSD pentru sefia SRI este, dincolo de virtutile politice reale sau inchipuite ale gestului, un semnal public extrem de prost. Sa nu uitam, totusi, ca, din cei aproape 17 ani de tranzitie, SRI a fost condus de trimisi ai PSD timp de 13 ani (iar reprezentantul CDR, Costin Georgescu, nu a dat niciodata semne ca pricepe ce se intimpla in jurul sau). Or, viziunea scandaloasa a PSD asupra menirii serviciilor secrete este bine cunoscuta si ar trebui sa stirneasca infinite precautii. Deocamdata, in lipsa unui proiect reformator al lui George Maior, viziunea PSD este singura din perspectiva careia putem sa-l judecam pe candidatul PSD. Viziunea PSD este si singura dupa care a functionat pina acum SRI. Noua putere nu a fost in stare sa produca o alternativa.