Distractie la tara

Comunismul ne-a ingustat orizonturile. Comunismul trebuie condamnat in primul rind ca n-a permis celor multi sa se distreze decit in limitele impuse de el: iesiri la iarba verde cu tot colectivul fabricii, unde oamenii muncii se puteau lua la intrecerea la fuga in saci, biza si imitatul animalelor. Timp in care sefii lor consumau moderat bauturi alcoolice pina le cadeau pleoapele in iarba. In mediul rural inca se mai pastrau horele traditionale, dar comunistii nu suportau aceste obiceiuri. Ei voiau, pe linga multe altele, si lichidarea diferentelor dintre sat si oras. Dupa zece ani de tranzitie catre capitalism, iata ca unul dintre cele mai importante obiective ale socialismului a fost atins. Cel putin in privinta petrecerii timpului liber, din ce in ce mai mult, in ultima vreme, intre sat si oras nu mai e nici o diferenta. Aceleasi preocupari ii anima si pe Jimmy – fost prelucrator prin aschiere, actualmente fante de oras – si pe carutasul Mitica de la tara, care n-a avut timp sa-si schimbe meseria. Ei, bine, daca despre preocuparile cotidiene ale lui Jimmy n-are rost sa mai amintim, fiindca ele se desprind din mai toate videoclipurile prezentate in prostie pe posturile de televiziune, Mitica a fost oarecum defavorizat, fiindca in sat la el nu patrunde televiziunea prin cablu. Si atunci Mitica se distreaza si el cum poate, mimind voluptatea colegilor sai de generatie care au avut sansa de a locui la oras.
Distractiile la tara au totusi un farmec aparte, fiindca asa cum imitatia bogatiei te costa uneori mai mult decit insasi bogatia si imitatia unei distractii te face uneori mai fericit decit daca te-ai distra cu adevarat. Cutreierind judetul de-a lungul si de-a latul, am avut nu o data prilejul sa-i decoperim pe oamenii satului nu numai la muncile cimpului, conform baladelor stramosesti, ci si petrecindu-si dupa preferinte clipele de ragaz. La Albesti, de exemplu, citeva zeci de persoane istovite de munca se delectau dind cu bila la popicaria recent deschisa in satul lor. Multa vreme si-au trecut timpul pe la jocurile de poker mecanic, insa acestea te lasa cind ti-e viata mai grea. Bunaoara, contabilul Buciumanu, de la Agromec, a pus la bataie intreaga avere a societatii si a pierdut. Tot mai bine e la popice. Aici macar poti paria pe ce ai: pe un cas de oaie, pe o gaina, pe un sac de fasole, ca de unde sa aibe lumea bani la tara? Cel mai disperat din toata afacerea asta este patronul popicariei. "Cistigi ceva din afacerea asta?" l-am intrebat. "Da de unde, pina si bautura le-o dau pe datorie".
Evident ca in fiecare sat din judetul nostru singurul punct de atractie, cind e vorba de timpul liber, este circiuma. Daca respectiva circiuma mai are si un aparat mecanic de jucat carti, distractia e cu atit mai mare. Si de la aceasta regula nu putea sa faca exceptie o comuna atit de mare cum este Trusesti. Bodegi in comuna sint ceva de groaza, frumos repartizate de o parte si de cealalta a strazii principale, parca anume repartizate ca sa dirijeze consumatorilor drumul in zig-zag. Una insa e mai aglomerata. Are si aparate de poker. Dar sint atit de uzate de-ti vine sa crezi ca-s folosite de pe timpul tatarilor. Nici nu-i de mirare atita timp cit un impuls costa numai zece lei, moneda care a disparut de mult de pe meleagurile noastre. Tastatura nu mai functioneaza de mult, insa practicantii se descurca oricum. La fiecare buton exista cite doua sirme. Le scurtcircuitezi, se face contactul si jocul merge. E drept ca nu poti sa cistigi, dar, ca la Jopcurile Olimpice, important e sa participi.
In satul Dorobanti, din comuna Nicseni, cea mai distractiva ocupatie a localnicilor e biliardul. N-or fi miliardari prin comuna, dar biliardari sint in nestire. De altfel toate afacerile din localitate se transeaza la masa verde. Ai vreo neintelegere cu pamintul si n-ai reusit s-o rezolvi cu primaria sau cu instanta? Nimic mai simplu: dam o bila si vedem al cui ei. Multe averi s-au pierdut la biliardul din sat. E destul sa va amintim in acest sens ca din plusul mesei au ramas numai citeva zdrente si ca tacul, consumat demult, a fost inlocuit cu o coada de matura. Ca sa nu mai vorbim ca tavanul a ramas fara tencuiala de cind a tot fost zgindarit cu coada maturii, cum au vazut biliardarii din Dorobanti ca fac unii prin filme.
Pentru taranii din Cerchejeni, cel mai frumos mod de petrecere a timpului liber, a uichendului, cum se mai spune pe la ei, este meciul de fotbal. Duminica, satenii se aduna cu mic, cu bere, pe imasul satului, unde echipa Viitorul, sau Cornel Popescu, cum scrie pe tricourile jucatorilor, se ia la intrecere cu adversarii care or fi ei. Nu cistiga intotdeauna. Sau foarte rar, dar jucatorii sint mindri ca-s cautati de presa si mai ales de arbitri. La crampoane. Ceea ce-i gidila profund. Fiindca mai toti sint incaltati cu tenisii de acasa, uneori rupti in talpa. Oricum, atit pentru sportivi cit si pentru spectatori, meciul e un bun prilej de intilnire la discoteca de diseara, de la crisma patronului Patache. In mod special pentre ei, Dan Patache le-a facut si o orga de lumini absolut originala: intr-o naveta de bere a infipt sticle vopsite in toate culorile curcubeului. Becurile din ele lucreaza de la sine si produc efecte pe care nu le-ar visa nici studiourile Buftea.
Dar parca tinerii, si nu numai tinerii din Dersca, nu merita si ei sa se distreze? Ba cum sa nu. Pentru ei s-a inventat inca un mod de petrecere a unor clipe de neuitat. Intr-un bar din sat proprietareasa si-a propus sa-si multumeasca vizitatorii si cu un program de striptease. Ne-a invitat si pe noi la deschidere, dar din cauza timpului neiertator, nu am putut onora invitatia. Pacat. O imagine cu Lenuta, rasucindu-se pe bara ca pe coada sapei, cu pestelca ridicata sub privirile truditilor agricultori cu biciustile rezemate de mesele pline cu bere de import, nu-i o imagine pe care o poti intilni chiar la tot pasul.
De abia asteptam sarbatorile de iarna cind nu ne-ar mira sa auzim uraturi in ritmuri de hip-hop, pe versuri de genul: "Aho, aho, copii si frati,/ Stati si nu circumvagati,/ Spiciul mi-l audiati, /Ca-i de-un semantism lingvistic/ Absolut neologistic, /Elevat si beletristic, minati mai!" (Florentin FLORESCU)