Dubele "Braicar" contra "Ford" si "Mercedes"

Conceptul de "maxi-taxi" a aparut inainte de 1989 si acest serviciu a fost introdus, desigur, de fosta IJTL – Intreprinderea Judeteana de Transport Local – actuala "Braicar" SA. In acei ani, maxi-taxi insemna de fapt un fel de curse rapide, efectuate cu microbuze TV de productie romaneasca – asa-numitele "dubite". Acestea circulau in general pe traseul 4 si opreau cam din 3 in 3 statii. O astfel de calatorie rapida costa 5 lei pe vremea aceea, adica de 4 ori mai mult decit o calatorie cu autobuzul, care costa 1 leu si 25 de bani.
Nu comentam cum se desfasura transportul public in anii ’80. Democratia, insa, a schimbat cu mult fata problemei: in primul rind pentru ca in cele mai multe sectoare a facut posibila aparitia concurentei. De data aceasta, concurenta reala, venita din partea investitorilor particulari. Si, cum era de asteptat, mai devreme sau mai tirziu si in transportul public trebuia sa apara acest fenomen – de altfel, extrem de benefic, asteptat, dorit si normal. Primul sector al transportului de persoane vizat de concurenta particulara a fost taximetria. Incet-incet, sectorul particular a reusit sa se impuna atit de bine, incit, practic, societatile de stat – "Braicar" si "Braitax" au disparut total de pe piata – ultima societate fiind, de fapt, lichidata. Explicatia e simpla: sectorul de stat nici nu avea cum sa mai traiasca prea mult. La stat totul era posibil: masini neintretinute, vechi, tarife mai mari, iar soferii – care lucrau pentru un salariu fix – trageau mai mult pentru ei decit pentru societate – ba o canistra cu benzina, ba o piesa de masina, ba "n" curse neinregistrate pe ceas etc. Privatizarea a schimbat, insa, problema: soferul era acum propriul sau patron iar interesul era clar: trebuia sa munceasca serios pentru a avea cu ce trai.
In ceea ce priveste transportul in comun, concurenta a aparut, destul de timid, imediat dupa anul 1990 – cind firma "Brainita Taxi International" a incercat, cu citeva dubite romanesti, sa presteze activitate de maxi-taxi, dar nu a tinut.
"Braicar" si-a vazut linistita de treaba citiva ani buni, cind, totusi, nu prea aveai ce sa-i reprosezi cu privire la frecventa – in comparatie cu alte orase – si nici la confort – pentru ca nimeni nu stia ca se poate mult mai bine. Inghesuiala, insa, exista din belsug, si in special la ore de virf. Desigur, oamenii injurau in draci cind circulau cu cite un "autobuz cu burduf", care scirtiia din toate incheieturile si care lasa impresia ca mai are putin si se rupe in doua – oricum, cind ploua, nu se putea sta in dreptul burdufului, facut ferfenite in cele mai multe cazuri. Nu trebuie uitate tramvaiele, la care nici usile nu se inchideau iar cind ploua nu se mai putea sta pe nici un scaun. Multi braileni, liceeni pe vremea aceea, nu uita calatoriile pe scari, distractia din momentele in care vreun calator mai slab de muschi cadea de pe scara, in plin mers, sau faptul ca mai aveai motive sa chiulesti de la prima ora.
Multi nu uita iernile in care se mergea pe jos la scoala si la serviciu – pentru ca autobuzele si tramvaiele inghetau prin orase. Deh, ce vremuri!
1997 – anul de gratie
Apoi, ceva imbunatatiri au mai aparut: s-au adus tramvaie nemtesti si autobuze DAF si IKARUS – la mina a doua, desigur – si s-au casat autobuzele articulate, dar cam atit. "Braicar" a ramas agatat in vremurile de demult, imaginea transportului prestat de aceasta raminind aceeasi, in general: ca la stat. In plus, nu trebuie uitate grevele angajatilor "Braicar" sau tramvaiele care, pe ici pe colo, mai luau foc, pline cu calatori – noroc ca nu s-au inregistrat incidente grave la acest capitol.
Asa stind lucrurile, multi au sesizat ca pe aceasta piata e loc de ceva nou. Practic, "Braicar" parca-i invita pe transportatorii particulari sa-si faca aparitia. Si, in 1997, normalul s-a produs. Au aparut microbuzele particulare. La inceput timid, cu citeva masini, apoi din ce in ce mai curajosi, mai multi si mai bine dotati. Fara un cadru reglementat la inceputurile sale, acest sector privat s-a dezvoltat incet-incet, pina cind "Braicar" a simtit ca pierde serios teren.
Dezvoltarea transportului in comun privat n-a fost chiar simpla, dar eficace si urmind o cale extrem de fireasca. Fiecare intreprinzator particular si-a cautat, prima data, un microbuz cit mai ieftin cu putinta, pentru ca nu era neaparat nevoie de cine stie ce confort – mai prost ca cel oferit de autobuzele "Braicar" nici nu se putea. Dar era loc pentru alte avantaje: viteza de deplasare mult mai mare, frecventa mult mai buna si un pret cit mai apropiat de cel al "Braicar", eventual chiar mai mic. Astfel, microbuze marca Barkas – sovietice – sau micutele Damas au impinzit municipiul. Oamenii au vazut atunci ca pot ajunge mult mai repede la destinatie, intr-un oarecare confort, si dintr-un capat al orasului intr-altul – pe liniile 16 si 17, pina atunci, autobuzele circulind cam ca trenul: din ora in ora, adica. La acestea s-a mai adaugat si faptul ca te puteai urca sau cobori intre statii – ceea ce venea, din nou, in sprijinul calatorilor, astfel ca microbuzele particulare au devenit preferatele celor mai multi braileni.
Supararea "Braicar"
Cum era de asteptat intr-o astfel de situatie, "Braicar" a inceput sa reactioneze. De la declaratii de genul "concurenta neloiala", "piraterie", "mafie", "golaneala", "ilegalitati" etc., la greve spontane si blocarea circulatiei cu tramvaie si autobuze. "De ce pe traseele noastre? De ce in statiile noastre? De ce fara bilete? De ce fara grafic? De ce fara un cadru reglementat?" – punea problema "Braicar". Si, intr-un fel, avea dreptate. Iar lupta dintre cele doua tabere s-a aprins si mai tare. Microbuzele apareau in statii, de multe ori cu citeva zeci de secunde inaintea autobuzelor. Intreceri pe sosele, blocarea de statii – fie de catre o tabara, fie de catre cealalta, incidente intre soferii de pe microbuze si autobuze, chiar altercatii, uneori. Cu alte cuvinte, o situatie tensionata, care dureaza de trei ani si nu pare ca se va rezolva prea usor nici macar acum. Era momentul sa intervina autoritatea locala: Primaria si Consiliul Local.
Primaria intervine
Interventia acestora nu a rezolvat nicidecum situatia, ba chiar, uneori, mai tare a incurcat lucrurile. Cel putin aceasta a fost tot timpul impresia celor prinsi mereu la mijloc: calatorii. Mai mult, se lasa impresia ca, de fapt, se incearca favorizarea "Braicar". Intronarea legii in transportul in comun a fost, de fapt, principalul argument si scop al primariei si CLM – aceasta cerind-o, de fapt, si "Braicar". "Nu ne temem de concurenta, dar sa fie una legala" – spunea conducerea societatii la care Consiliul Local este actionar unic.
Si, astfel, s-a pus problema respectarii unor trasee – care sa poarte alte numere decit cele ale "Braicar" (34 in loc de 4, 32 in loc de 2, 40 in loc de 10, 35 in loc de 5, 47 in lor de 17 etc.) – sa se infiinteze alte statii decit cele ale "Braicar", sa se fixeze o frecventa, sa se elibereze bilete… In plus, s-a stabilit ca aceasta activitate sa poata fi prestata doar cu microbuze cu cel putin 9 locuri (8+1).
Transportatorii au fost, desigur, nemultumiti la rindul lor. "De ce sa-mi impuna cineva mie, firma privata, cum sa circul si cind sa circul? De ce alte statii? De ce sa nu lasam calatorul, care stie unde e statia din cartierul sau, sa aleaga intre «Braicar» si noi?"
Transportatorii particulari nu intelegeau, atunci, ca transportul in comun este un serviciu public si ca trebuie sa respecte niste reguli clare. La rindul sau, "Braicar" nu a inteles ca trebuie sa faca si altceva pentru imaginea sa si pentru clientii sai in afara de a-i critica tot timpul pe maxi-taxisti, iar Primaria nu a inteles ca orice actiune indreptata impotriva transportatorilor particulari – justificata sau nu, obiectiva sau subiectiva – se va intoarce tot impotriva ei pentru ca, orice ar fi facut pentru a separa cele doua tabere va nemultumi calatorul. Si, pe de alta parte, calatorii nu au inteles de ce trebuie sa asiste la acest razboi?
Transportatorii – progres, "Braicar" – regres
Doua aspecte trebuie evidentiate in ceea ce priveste evolutia din ultimii ani a celor doua sectoare din transportul public in municipiu: "Braicar" a demonstrat ca nu se poate integra eficient si rapid unei economii de piata, in timp ce transportatorii particulari au aratat-o din plin.
In primul rind, "Braicar" a ramas aceeasi societate – ca imagine si calitate a serviciilor – de ani si ani de zile. Aceleasi autobuze, aceeasi frecventa deficitara, acelasi stil de lucru. Practic, nu a schimbat nimic – cu exceptia celor citeva autobuze second-hand. N-a facut decit sa mentina si chiar sa sporeasca nemultumirea majoritatii calatorilor in ceea ce priveste serviciile oferite. Ceea ce e si mai de neinteles e faptul ca, in toti acesti trei ani de concurenta, nu a stiut sau nu a reusit sa ofere un serviciu alternativ, cu adevarat concurential. Si a avut alti sapte ani inainte la dispozitie. Sa privim cum stau lucrurile in Galati: societatea comerciala omologata de acolo – intr-un climat concurential mai vechi si mai dur decit la Braila – a stiut, cit de cit macar, sa se adapteze. Vezi mini-buzele superbe, marca Isuzu, noi, care se ridica la asteptarile calatorilor: sint moderne, rapide si eficiente. Vezi Bucurestiul, unde marea majoritate a autobuzelor sint fie marca "Rocar de Simon" (romano-italiene), fie DAF, dar sint cu totul altceva: viteza, confort, modernitate (acces pe baza de cartele magnetice, avertizoare sonore si video cu privire la statiile de pe parcurs etc.). E de tot risul ideea de a se aduce, la Braila, citeva mini-buze hibrid – cu motor romanesc si caroserie sovietica "Zil" – care nici mai repede nu merg, nici nu consuma foarte putin si nici nu atrag printr-un confort deosebit. Cu acestea credea "Braicar" ca-i va contracara pe operatorii particulari?
Ce-au facut, in schimb, particularii? De la Barkas-uri, Damas-uri si fel de fel de vechituri, ei au inteles sa investeasca in masinile lor. Incet-incet, hirburile au disparut aproape in totalitate, cumparindu-se microbuze din ce in ce mai bune, mai noi si mai mari. Coincidenta a facut ca, exact cind "Braicar" cumpara mini-buzele sovietrice "Zil", un transportator particular sa aduca primul "Mercedes-Sprinter" – o adevarata bijuterie – cu 17 locuri individuale, cu TV si aer conditionat, cu mocheta… Un astfel de mini-buz autocar ar putea face foarte bine curse Bucuresti-Berlin, Viena sau spre oricare dintre marile orase europene. Si, incet, incet, in special dupa ce li s-a impus ca nu pot presta transport de persoane decit de la 10 locuri in sus, numarul masinilor demne de ceea ce inseamna transport la nivelul standardurilor occidentale a crescut.
Pro si contra
Analizind la rece situatia, au si transportatorii particulari destule bile negre. Intr-adevar, cei mai multi dintre ei nu respectau si nu respecta o serie de reguli: nu elibereaza bilete, nu-si respecta traseele, nu respecta un grafic, incalca de multe ori reguli de circulatie, se intrec intre ei pe sosele la viteze ametitoare, isi incarca microbuzele cu mult peste capacitatea din talon, limbajul multor taxatori si soferi lasa de dorit, comportamentul si tinuta acestora de asemenea etc. Da, exista o imagine de "smechereala si pacaleala" (ca sa-l citam pe directorul general al "Braicar") pe care si-au creat-o unii dintre transportatori. Da, multi lucreaza "la negru". Maxi-taxistii trebuie sa inteleaga ca e musai sa se supuna unui grafic, unor trasee, sa elibereze bilete, sa nu mai opreasca pe unde le vine, sa-si angajeze doi soferi si doua taxatoare cu carti de munca daca doresc sa circule toata ziua, sa circule intr-adevar toata ziua si nu doar cind le convine, dar…
Dar e clar ca circula mai bine decit "Braicar" – in seara de Revelion sau in dimineata de Anul Nou o serie de maxi-taxi circulau, in timp ce autobuzele nu prea – mai des si mai repede, ofera un confort mult sporit, cu alte cuvinte, calatorii sint multumiti. Exista ingesuiala si in microbuze, dar asta fie din vina celor care accepta sa urce in asemenea conditii, fie din cauza ca ar fi nevoie de mai multe microbuze, pentru a face fata cererii. Si e elocvent faptul ca, desi au statii separate de cele ale "Braicar", oamenii aleg deja in ce statie vor astepta si cu ce se vor deplasa. E elocvent atunci cind vezi ca foarte multi prefera sa se inghesuie intr-un microbuz, decit sa circule lejer, pe scaun, intr-un autobuz.
Pe de alta parte, sa privim spre autobuzele "Braicar". Avantaje ar fi urmatoarele: poti circula cu abonament, te poti deplasa, totusi, in oras si… cam atit. Dezavantaje: disconfort, hoti de buzunare, mizerie, nu gasesti in orice statie bilete, circula greoi, e frig iarna, circuli pe scari dimineata, astepti prea mult in statii, tiganii circula fara bilet, in vazul controlorilor, esti agresat verbal de unii dintre acestia, cersetori, cind da inghetul nu mai circula aproape nici un autobuz etc. Asta e situatia.
Capacul
Decizia Primariei si a CLM de a-i scoate pe transportatorii particulari de pe traseele "Braicar" a pus capac situatiei din transportul in comun. De fapt, ce a insemnat asta? Din nou inghesuiala prin autobuze, din nou asteptare, din nou injuraturi, din nou frig, din nou nervi, din nou nu mai ai cu ce sa ajungi din Vidin in Viziru – decit dupa zeci de minute de asteptare, din nou hoti de buzunare, din nou nemultumire in rindul calatorilor.
Are "Braicar" dreptate cind spune ca trebuie respectata legea? Are. Are Primaria dreptate cind spune ca transportatorii particulari in mare parte nu o respecta? Are. Dar au calatorii dreptate cind spun ca transportatorii particulari sint mai buni, ca nu trebuiau scosi de pe traseele "Braicar", ca acum e mult mai rau decit inainte? Au. Au dreptate calatorii cind spun ca vor sa fie lasati sa aleaga intre "Braicar" si maxi-taxi ce mijloc de transport doresc, spre orice destinatie din oras? Au. Au dreptate calatorii sa injure Primaria? Cam au. Primaria nu a inteles ca, de fapt, nerespectarea legii de catre o parte sau alta nu e problema calatorilor si ca nu acestia trebuie sa sufere. E problema Politiei, a Garzii Financiare, a justitiei sau a Primariei. Dar pentru asta nu trebuie sa sufere si calatorii. Incalca legile maxi-taxistii? Bun, sa raspunda cei care o fac, nu toti. Sa mai vorbim despre taxele de protectie platite de unii transportatori pentru a fi lasati in pace? Nu vorbim, dar vorbesc ei intre ei. Au dreptate cind spun ca "Braicar" este favorizata? Cam au. Pai, si "Braicar" incarca autobuzele peste capacitate, si soferii "Braicar" opresc intre statii – pentru cunoscutii lor – nici autobuzele nu-si respecta graficele. Desigur, iar e treaba institutiilor abilitate. Daca e sa se faca ordine, sa se faca. Nimeni nu e impotriva. Dar nu prin scoaterea maxi-tax-urilor de pe traseele "Braicar". Cel putin nu asta doresc calatorii. Ei vor sa fie lasati sa decida singuri in ce se urca. (Mircea DOAGA)