Aruncati in strada pentru 400 mii de lei

Carmen Zorila s-a nascut si a crescut in saracie. Norocul ei a fost sa dea peste un baiat bun, cu care s-a casatorit si a facut trei copii. Cit a putut munci, omul si-a intretinut, cit de cit familia, asa incit sa poata supravietui cu totii. Insa ghinionul care face casa buna cu saracia, loveste de cele mai multe ori pe cei in nevoie. Caci, vorba romanului, "la omul sarac, nici boii nu trag".
Ionel, sotul femeii, a suferit in urma cu doua luni, un accident. Muncea cu ziua la taiat lemne cu circularul. O clipa de neatentie a fost suficienta pentru ca taisul lamei sa-i reteze degetele miinii stingi. In plus, o mai veche operatie de apendicita a facut infectie si omul sta de multa vreme internat in spital. "Cit a putut, el a muncit si n-am fi ajuns in situatia asta daca nu patea ce a patit. Acum, ce sa ma fac? I-am zis omului care are contract aici ca-i dau 200 de mii, cit se stringe din alocatia copiilor. L-am rugat sa mai astepte pina vine barbatu-meu din spital ca o sa-i dam banii. Dar nu vrea. A spus ca pina la sfirsitul lunii ma da afara", plinge sarmana femeie. Insarcinata in luna a opta, Carmen este ingrozita ca va ajunge cu cei trei copii si nou nascutul sa inghete la marginea santului. "Ce sa ma fac? Unde sa ma duc? Nu-mi ramine decit sa-mi iau zilele!", spune femeia.
Bogatul care nu-l crede pe cel sarac
Culmea este ca cel care a subinchiriat hruba confort (?) din subsolul infernalului bloc "Nato" nu mai locuieste in ea de "cinci ani. Are casa si lucreaza la Vase Emailate. Este restantier la intretinere mai mult de doua milioane de lei. Cind ne-a lasat sa stam aici a zis ca sa-i dam 200 de mii de lei pe luna. Eram bucurosi ca avem un acoperis deasupra capului, chiar si aici. Dar s-a intimplat nenorocirea cu babatu-meu si am ramas restantieri", povesteste Carmen. Ca sa poata locui cit de cit omeneste, femeia s-a apucat si a facut curatenie in maghernita in care nu mai calcase picior de om timp de cinci ani. Si i se pare nedrept ca acum, cind a scos-o la lumina, sa fie azvirlita in strada.
Lectia supravietuirii
De cinci ani, zi de zi, Carmen pune pe masa copiilor doar hrana primita la Cantina saracilor. Fiindca nu are cu ce sa-i imbrace, femeia nu-si prea lasa copiii afara. Fata cea mare, de 14 ani, a renuntat la scoala fiindca toalele ei rapciugoase deveneau bataia de joc a colegilor. Celelalte doua fetite, Nicoleta (6 ani) si Cosmina (4 ani) nu prea au avut vreme sa afle ce-i aia o ciocolata, o banana sau o portocala. Agatate de fustele mama-sii, ele invata de mici ce inseamna lupta pentru supravietuire. "Nu ma-ndur sa le dau la leagan. Sint copiii mei si ii iubesc", spune Carmen.
Familia Zorila n-a cersit niciodata. Din alocatia copiilor si din banii cistigati de Ionel cind putea sa munceasca, oamenii s-au dramuit cit au putut ca s-o scoata la capat. Si au reusit pina acum, cind scadenta achitarii celor 400 de mii de lei le sta ca o sabie deasupra capului. Suma aceasta, ceruta de acel om care are de mult o alta casa, si care nici macar nu este proprietarul garsonierei, le-a pus capac si i-a aruncat in disperare. Atita timp cit are barbatul in spital, singura speranta a lui Carmen ramine bunavointa si generozitatea semenilor. Cine ar putea s-o ajute sa stringa suma necesara, este asteptat la sediul redactiei noastre. Poate pentru inca o data, omenia si solidaritatea semenilor va mai putea scoate inca un suflet din necaz. (Laura BREANA)