Comunistii i-au dat, PSD-istii i-au luat – Evacuat la batrinete

Dupa o viata de munca, Ioan Baisan, din Panciu, a ajuns sa-si tirasca cei 74 de ani pe la toate usile autoritatilor, disperat ca la sfirsitul lunii va fi evacuat din casa in care locuieste cu chirie. Omul spune ca respectivul imobil i-a fost repartizat de Ceausescu, in urma unei audiente. Timp de 20 de ani, barbatul si-a platit constiincios toate datoriile si si-a amenajat locuinta aducindu-i o serie de imbunatatiri. Ion are un handicap locomotor, sotia sa nu mai vede si, impreuna cu copiii si nepotii care locuiesc tot acolo, traieste dintr-o pensie amarita, alocatiile de stat si banii cuveniti pentru jumatate de norma la salubritate, cistigati de una dintre fiice.
In alte timpuri, Ioan Baisan a fost un barbat in putere si plin de viata, care a stiut sa munceasca pe brinci ca sa-si creasca in limitele bunului simt cei opt copii pe care i i-a dat Dumnezeu. Deficienta care il face sa-si tirasca un picior dupa el si sa mearga ajutat de baston nu l-a oprit sa-si vada de treaba timp de 30 de ani, cit a lucrat la „IJCL, la gospodarirea comunala in Panciu. Am lucrat la matura tot timpul asta, nevasta-mea a lucrat si ea tot acolo, dar acum nu mai poate, ca nu mai vede aproape deloc. In locul ei s-a dus fiica-mea, cu jumatate de norma. Dar am trait cu cit am avut toata viata. Am fi trait si acum, daca n-ar fi venit nenorocirea asta pe capul nostru”, plingea incet sarmanul batrinel.
Nu trebuie sa fii cine stie ce specialist ca sa-ti dai seama ca necazul cazut ca un blestem pe viata sa l-a naucit si l-a transformat intr-un suflet de-a dreptul deznadajduit. „Unde sa ma duc? Locuiesc pe strada Cracalia nr. 14 din Panciu de 20 de ani. N-am facut nici un rau la nimeni, am platit mereu la timp tot ce era de platit. Unde sa ne ducem, cu tot ce-am agonisit in viata? Unde? Sa-mi spuna si mie cineva ce sa ma fac? Am fost la Primarie si mi-a zis primarul ca nu are cum sa ma ajute. Mai intii a zis ca-mi da 350 de metri de pamint sa ne facem o casa. Dar la anii mei mai pot eu ridica o casa, dintr-o pensie amarita? Ce sa ma fac, oameni buni, ca la sfirsitul lunii vine executorul si ma da afara din casa…”, nu contenea sa-si verse necazul bietul om.
„M-am intilnit cu Ceausescu”
Nea Ioan povesteste ca in vremurile comuniste, inainte de a-i fi repartizata lui, in casa cu pricina a functionat Militia. „Nu aveam unde sa locuiesc, aveam copiii si m-am hotarit sa ma duc in audienta, la presedintele tarii, la Comitetul Central. Mi s-a aprobat si m-am intilnit cu Ceausescu fata in fata. Era o sala mare, despartita de un geam. De-o parte eram eu si de partea cealalta el. I-am explicat ca am opt copii, ca nu am casa si ca as vrea sa ma ajute daca se poate. A trimis un delegat de-al lui la Panciu si mi-au dat casa asta”, povesteste Ioan. Multumit, a inceput sa-si amenajeze locuinta formata initial din trei camere. A mai construit o odaie, a facut si o bucatarie, o magazie, le-a inconjurat de un gard nou, netrecindu-i prin cap ca va putea veni o zi in care sa-si vada investitia cumparata de altcineva.
Barbatul spune ca totul a inceput pe 20 decembrie, anul trecut, cind de-abia iesit din spital, s-a trezit cu o scrisoare acasa. Primaria il instiinta, sustine el, ca daca vrea sa mai locuiasca acolo, trebuie sa cumpere casa si, drept urmare, sa se prezinte cu 20 de milioane lei avans in data de 16 ianuarie 2003. „Mi s-a zis ca suma intreaga era de 65 de milioane lei si daca dau avans, imi ramine mie. M-am straduit sa fac rost de bani si pe 16 ianuarie fata s-a dus sa-i dea. Cind colo, casa se vinduse deja pe data de 13 ianuarie, am inteles ca unui cetatean din Focsani, cu 100 de milioane lei. Am facut memoriu la Ministerul Justitiei si la presedintele Iliescu, dar nu mi s-a rezolvat problema. Nu-mi mai trebuie nici Pasti, nici nimic. Vai de viata noastra…”, povesteste bietul batrinel. Din casa cu pricina urmeaza sa fie evacuati la finele lunii aprilie, sapte oameni: nea Ion cu sotia si doi copii de-ai lui, impreuna cu trei nepoti, elevi.
„Nu am posibilitati sa le dau locuinta”
Contactat de reporterii nostri, Ion Petre, primarul orasului Panciu, a declarat ca nu are deocamdata solutii pentru acesti oameni si nici pentru ceilalti aflati in aceeasi situatie. „Trebuiau sa-si cumpere locuintele pina in momentul in care au fost instiintati de SCGM Vrancea, care a inaintat actiune impotriva Primariei pentru obiectivul Piata industriala Panciu construita din 1997 si neachitata pina acum. Societatea respectiva a actionat in judecata Primaria si in urma hotaririi Curtii de Apel Galati, s-a pus in executie domeniul privat al primariei. In urma hotaririi, executorul a pus in executie toate cele 17 case, printre care si cea in care locuieste Ioan Baisan. Nu avem ce sa facem. Trebuiau sa-si cumpere casele, daca le cumparau nu aveau acum nici o problema. Casele aveau preturi modice. Eu nu am posibilitatea sa le dau locuinte pina la toamna, cind finalizam lucrarile la niste blocuri”, a declarat primarul Petre.
Cu siguranta, acest raspuns nu incalzeste cu nimic pe oamenii nevoiti sa-si scoata tot avutul strins intr-o viata in strada, si sa plece unde-or vedea cu ochii. S-o ia de la capat este greu si pentru un tinar, dar pentru un virstnic de 74 de ani…! Ioan Baisan spune ca nu-l mai tin puterile. Ca nu va putea face fata nici fizic, nici psihic unei vieti de vagabond, cu care n-a avut nimic in comun vreodata. Acest om nu va putea niciodata intelege cum de i s-a intimplat tocmai lui asa ceva, tocmai lui care s-a straduit sa traiasca demn si corect o viata intreaga. Tocmai lui care si-a platit mereu toate datoriile, crezind ca are dreptul in schimb, la un pic de omenie… (Laura BREANA)