Invingatorul

Pentru el, lumea e alcatuita din forme si sunete. Din arome si senzatii, pe care cei mai multi din jur nu le percep. Frumosul si uritul material, pentru el nu exista. In schimb, constientizeaza mai bine ca oricine armonia si frumusetea sufletului omenesc. Le filtreaza prin inima sa si le daruieste apoi celor din jur, prin muzica pe care o creeaza. Un tinar inteligent, cu vointa de fier, care a reusit sa-si depaseasca conditia. Nicusor Toma, de 24 de ani, din Adjud, a venit pe lume fara sa vada lumina zilei. Parca ar fi fost trimis special sa demonstreze tuturor ca daca vrei, poti! Ca oricine poate fi invingator!
Ne-am obisnuit sa ne apropiem cu stringere de inima si cu oarecare stinghereala de oamenii orbi. Nu ca acestia n-ar avea, ca toti ceilalti, doua miini si doua picioare… Dar pur si simplu ne surprindem privindu-i cu oarecare curiozitate si poate, macar pentru citeva clipe, inchidem ochii si ne inspaimintam de intunericul dindaratul lor… Citi dintre noi insa, banuiesc stralucitoarea lumina din spatele unei priviri stinse? Si de cite ori nu am fost pusi noi insine in dificultate de inteligenta si naturaletea interlocutorului nostru cu handicap?
Pe Nicusor Toma l-am gasit in fata calculatorului, devenit de ceva vreme „fratele sau de suflet”. Incordat, gata-gata sa explodeze de bucurie, de necaz… La inceput nu ne-am putut dumirii de ce, iar el nu se putea tempera. „Nu stiu de ce nu pot intra in program”, ne-a intimpinat agitat, ridicindu-se de pe scaun, ca sa se aseze din nou, pe pat, cu atentia incordata la maxim. Asculta ce-i vorbeste calculatorul, astepta sa-i deschida programul cu care ar fi dorit sa ne intimpine, iar pina una-alta, cu gesturi precise, a rasucit butonul casetofonului. „Ce ziceti, va place?”, ne-a intrebat nerabdator, cind muzica a inceput sa invaluie odaia. O armonie nemaiintilnita a sunetelor, care ingenunchea imaginea, spargind-o in mii de tandari. O melodie tesuta de el insusi, prin care te surprindeai auzind si vazind ceea ce nu se aude si nu se vede… Dintr-o data, parca lumina nu mai incapea inauntru si cauta sa izbucneasca dincolo de ferestre. Nicusor simtea stralucirea notelor iar multumirea lucrului bine facut il impingea sa se poarte copilareste! Parea urmarit de un halou de bucurii banuite, dar si de temeri. Se incetosa intr-o asteptare dramatic-incordata, ciudata, care cind il infuria, cind ii declansa un zimbet pe fata. Schimbarile de la o clipa la alta, incerte, contrastante, ar fi putut zapaci pe oricine. Parea ca timpul nu-i ajunge pentru savirsirea faptelor, toate cite ar fi vrut sa le savirseasca. Brusc, linistea asternuta dupa oprirea muzicii a fost sfisiata de vocea metalica a calculatorului. „Ce bucurie cind iti porneste vocea!”, a izbucnit Nicusor, grabindu-se spre calculator. Bucuria lui avea ceva salbatic, placut-degajat, barbatesc si copilaresc in acelasi timp. „Cind te streseaza chestia asta, ai o bucurie nespusa cind iti porneste calculatorul! Te bucuri ca un copil!”, continua el. Apoi, prins de pasiunea argumentarii, a inceput sa povesteasca, tastind cu degete pricepute, despre cite a reusit sa faca impreuna cu prietenul lui, calculatorul, ce i-a intrat in viata ca un miracol, schimbindu-i pur si simplu existenta.
Ochii din virful degetelor
Pina a primi calculatorul de la Fundatia „Cartea calatoare”, Nicusor raminea mereu dependent de ceva exterior fiintei sale, care-l influenta in chip misterios si care-l condamna in acelasi timp la singuratate. Intotdeauna s-a straduit sa se cultive, dar in urma cu un an si jumatate a inceput marea batalie. „Cind am primit calculatorul as fi avut si eu nevoie de un prieten care sa ma ajute. Nu am avut si am invatat eu singur sa lucrez asa cum vedeti. Am invatat cu ocazia aceasta si limba engleza. Am inceput sa fac melodii, gingle-uri pentru radio, am folosit peste tot vocea mea”, spune Nicusor. A fost o perioada extraordinara de stradanii, care s-au dovedit a nu fi in zadar. Pentru el, nedreptatile au fost mereu componente naturale ale timpului, ale intimplarilor de tot felul. Ceea ce il nelinisteste sint implicarile pe care a incercat si mai incearca sa le demareze in tumultosul proces social. „Am incercat sa ma angajez la un post de radio, aici in oras, dar pina la urma am fost refuzat. M-au refuzat pentru ca sint orb”, a spus Nicusor, dezamagit si astazi de finalul primei sale tentative de a-si cistiga singur existenta. Nu se resemneaza cu indemnizatia de handicap, pentru ca, desi a absolvit o scoala in care a fost invatat sa faca perii si cutii de cartoane, stie clar ca poate mai mult. Si de ce nu, atita timp cit este foarte clar ca e inzestrat atit cu harul perspectivei, cit si al neantului, aparent fara nici o legatura cu rezolvarea viitorului.
Nicusor a facut o adevarata pasiune pentru calculator si-si petrece cu el nopti si zile in sir. Degetele sale pricepute cunosc perfect locul fiecarei taste. Siguranta degetelor sale este absolut fascinanta, alearga pe tastatura de parca ele ar fi cele care poruncesc gindurilor, si nu invers! In scurtele momente de odihna isi impreuneaza miinile, si le framinta stringindu-le cu putere, ca si cum ar vrea astfel sa le oblige macar la citeva momente de repaos.
Pasionat de calculator si spiritualitate
Dupa mai bine de un an, Nicu lucreaza pe calculator mai bine ca multi dintre noi. Are programe de mixat melodii si de editari de sunet, isi compune muzica, a pregatit si un set de astfel de melodii pentru un eventual post de radio care s-ar arata interesat de ce face el. Nicu spune ca a incercat sa se angajeze ca DJ la un post local de radio, dar a fost refuzat, mai mult sau mai putin elegant, pentru ca… e orb. Nu i s-a dat inca ocazia sa arate cu adevarat ce stie. Programe ca Tractor DJ Mixer, Fruity Noops, Sound Forge, Cool Pro, FM 7, Pro 52, Jaws nu mai au secrete pentru el. In afara programelor de sunet, informaticianul nostru lucreaza si cu programe de editare de text, desi malitiosii ar putea spune ca n-are ce sa faca cu ele: Word, Notepad si altele. Pentru colectia proprie de muzica, Nicu foloseste programele Nero, CD Extractor si altele. „Cu calculatorul asta imi pierd noptile. El este ca un prieten pentru mine. Citeodata ma mai supar pe el, dar imi trece. De multe ori pierd mult timp sa-i dau de capat unei aplicatii dar cind reusesc, sint foarte fericit. Ma bucur ca un copil”, spune Nicu. Internetul il ajuta foarte mult. Isi descarca melodiile, apoi le mixeaza, cu voce proprie. Tot pe Internet discuta si trimite mesaje prietenilor lui din toata tara, inclusiv din strainatate. Cind il mai viziteaza cite un amic, ii pune filme pe calculator, desi el nu le poate vedea. La el am ascultat muzica copiata de pe discuri de pick-up pe calculator, improvizatii si muzica ambientala – realizarile lui. Pentru viitor isi propune sa scoata o revista cultural-teologica pentru ca, asa cum singur spune, „sint pasionat si de spiritualitate”. Pentru cei care vor sa-i scrie si sa afle mai multe despre Nicusor, o pot face la adresa nicuturcu@hotmail.com.
Un om deosebit
Conversatia cu Nicusor, placuta si fireasca, ne-a facut sa uitam pur si simplu ca avem in fata un nevazator. Ne uitam cu admiratie la chipul sau rotund, iluminat de credinta neclintita ca va reusi. Ne-a uimit si ne-a incintat cu talentul improvizarilor sale practice si ne-a emotionat harul cu care a fost inzestrat de divinitate, acela al deconturarii lucrurilor. Lipsa de preocupare pentru formalitati, cu care surprinde, nu este in nici un caz etalata pentru a soca. Nicu nu a descoperit inca, aidoma celor mai multi dintre noi, comoditatea, confortul mastilor… situationale. Preocuparile, telurile sale intime, pasiunea pentru ceea ce face, razbate din toata fiinta lui. Perfectionist, se supara ori de cite ori nu merge asa cum ar vrea. Si atunci se ridica din fata calculatorului si, cu pasi nelinistiti, masoara odaia. Dar chiar si aceasta plimbare nu este un zbucium propriu-zis al gindurilor, ci mai degraba revolta provocata de incatusarea faptei. A priceperii lui, pe care vrea sa o impuna unei societati inca bintuita de prejudecati. (Laura BREANA, Sebastian OANCEA)