Putrezita de vie

La inceputul lunii octombrie, Maria Munteanu, matusa Elenei Vasiie de 78 ani, din Voetin, s-a vazut nevoita sa inceapa formalitatile pentru internarea batrinei intr-un camin-spital. Cu actele necesare puse la dosar, femeia a trecut pragul Inspectoratului Teritorial de Stat pentru Persoane cu Handicap Vrancea. Aici sustine ca i s-a spus de catre sefa institutiei ca "nu sint locuri si sa merg la primarul orasului, chiar la Iliescu sa faca camine de handicapati pentru a face locuri la batrini, ca sint incepute si neterminate. Dar pina atunci ce facem cu acesti batrini care nu au ajutor?", spune revoltata femeia. Intre timp, Elena putrezeste de vie la Voetin, fiind ingrijita cu greu de o cumnata de 77 de ani, care trebuie sa mai vada si de sotul ei, nevazator.
Totul a inceput in luna mai a acestui an, cind Elena Vasiie a cazut, suferind o fractura. Din acel moment, mersul biped a ramas pentru biata babuta doar o amintire. Cu toate ca femeia a fost dusa la spital si pusa in ghips, problema nu a fost rezolvata. "A stat internata in spital dar doctorii ne-au spus ca tot la pat va sta daca nu o vom duce la Bucuresti sa i se faca un transplant de os. Pentru asta ni s-a spus ca ne trebuie dolari, ori, de unde sa avem noi atitia bani? Unde mai pui ca nu mai face nimeni o asa operatie la o femeie de 78 de ani", spune Maria Munteanu, nepoata batrinei.
De atunci, situatia Elenei s-a inrautatit de la o zi la alta, pentru ca acum sa ajunga doar piele si os, o umbra a celei ce-a fost, un sarman suflet ce imbie la moarte…
Constienta de acest lucru, cit si de faptul ca mama ei nu mai poate face fata nevoilor matusii, Maria a inceput demersurile pentru internarea acesteia intr-un camin-spital. Din ancheta sociala facuta pe 20 august a.c. de Primaria comunei Sihlea reiese ca Elena Vasiie sufera de pseudoartroza col femural sting, ca are o pensie de stat de 699 mii lei si una de agricultor de 268 mii lei, si ca solicita internarea intr-un camin-spital datorita bolii si faptului ca este singura si n-are cine s-o ingrijeasca. Elena n-a fost niciodata casatorita, n-a avut copii, singura ruda fiindu-i fratele, prea batrin – si in plus nevazator – ca sa mai poata ingriji pe cineva. Drept urmare, colectivul care a intocmit ancheta a propus internarea Elenei intr-un camin-spital, cu plata contributiei aferente. In dosarul pe care Maria l-a inaintat la ISTPH Vrancea, exista si diagnosticul confirmat de un medic din Spitalul Judetean, care a mentionat faptul ca bolnava este imobilizata la pat si necesita ingrijirile corespunzatoare. "Am dus dosarul la ISTPH si mi-a scris pe el «in asteptare». Am intrat la doamna Teodorescu, i-am explicat ca nu are cine s-o ingrijeasca pe batrina dar mi-a zis ca nu sint locuri la spitalul de la Maicanesti. Mi-a zis ca sa intreb mereu, poate se iveste ceva, dar ca acum nu sint locuri si ca pot sa ma duc si la primar si la Iliescu sa faca locuri, ca la Maicanesti nu sint. Ce sa ne facem, ca nici mama nu mai poate, se pierde de grija batrinei. Vine iarna si mi-i frica sa n-o gasim rece in casa, ca nici lemne nu avem. Poate atunci ne-o crede cineva. Ca la primar am fost, dar la Iliescu n-am putut s-ajung, ca n-am eu competenta asta, sa ma duc eu la el", spune revoltata, Maria Munteanu.
"Vreau la spital"
Elena nu a fost niciodata casatorita. Si nu are nici un copil care sa-i aline suferintele batrinetii, astfel incit singurii care-i mai calca pragul este cumnata de 77 de ani si fratele, nevazator de aproape 10 ani. De citeva ori pe zi, cumnata lasa treburile propriei gospodarii ca sa-i dea Elenei cite ceva de mincare si sa-i schimbe presurile ori bucatile de cirpe pline de scursuri, de sub fund. Cu toate ca batrina nu mai cintareste mai mult de vreo 35 de kilograme, femeia o intoarce cu mare greutate de pe o parte pe alta. Pe umerii ei apasa si povara celor 77 de ani, iar efortul pe care-l depune pentru a duce la bun sfirsit toate aceste operatiuni o istoveste pur si simplu. "O chicat un chin pe noi de nu se mai poate… Nu pot s-o mai ridic, nu mai pot. Intr-o zi am gasit-o chicata pe jos. Nu stiu ce sa ma mai fac, ca vine iarna si nici lemne nu avem. Mi-i frica c-o face viermi maica si ce-i fac eu pe urma?", se jelea biata femeie.
Imaginea care ni s-a dezvaluit ochilor odata ce am trecut pragul incaperii in care boleste Elena ne-a incretit pielea de groaza! Duhoarea infernala, gretoasa, ne-a lovit fizic in moalele capului, intorcindu-ne stomacul pe dos. Cu greu se puteau face cei doi, trei pasi pina la patul femeii si asta nu este tot! Cind a fost rostogolita pe o parte, ca sa i se ia presul imbibat cu urina de sub fund, am ramas incremeniti! Spatele scheletic era tot o rana, iar spre mijloc, biata batrina avea o gaura cit pumnul, deschisa si supurinda, puturoasa si marginita de puroi gros. Doamne fereste!
Atita chin se putea citi pe fata Elenei, atita jale era cuprinsa in vaietele ei incit iti sfisia de durere sufletul tau de musafir nepoftit. In fata unei asemenea realitati, involuntar te intrebi cum de este posibil asa ceva intr-o societate in care drepturile omului sint, cica, o prioritate?! "Ma doare rau, vreau la spital, sa ma ajute cineva. Duce-ti-ma la spital odata… Daca n-oi muri pina atunci, Doamne Dumnezeule", gemea batrina, chinuindu-se.
"Sint locuri la camin"
Contactata de reporterii "Monitorului", doctorita Bratu, directoarea Spitalului de batrini Maicanesi, a declarat duminica, ca sint locuri in institutia pe care o conduce. "Sint locuri, pentru cazurile speciale sint locuri si imi asum aceasta declaratie. Faptul ca batrina este imobilizata la pat face obiectul institutiei noastre. Trebuie insa sa treaca prin comisia ISTPH-ului si sa aiba acceptul conducerii", a spus directoarea Bratu. Acelasi lucru l-a afirmat si ieri, cind reporterii nostri au incercat sa afle parearea conducerii ISTPH. Luminita Teodorescu a declarat insa ca e posibil ca dosarul sa nu fi fost complet si ca la Spitalul Maicanesti se fac lucrari de reparatii. "Deocamdata, chiar in cazul in care se vor termina reparatiile nu se stie cite locuri vor fi. Si poate ca persoana in cauza n-a indeplinit criteriile necesare internarii. Ea trebuie sa aiba un certificat de persoana cu handicap eliberat de comisia de expertiza de pe linga ISTPH. Sint foarte multe cazuri sociale care solicita internarea intr-un camin-spital, dar numai cei care au handicapuri fac obiectul institutiei noastre", a declarat Luminita Teodorescu, inspector sef la ISTPH Vrancea.
In legatura cu trimiterea Mariei Munteanu la primar sau la presedintie, sefa institutiei a negat ca ar fi spus asa ceva. "Chiar daca a fost vorba despre camine, probabil ca m-am referit la Caminul de la Jaristea si cel de batrini din Focsani, de pe strada Eminescu, care au ramas in paragina", a precizat Luminita Teodorescu.
"Vroiam sa dam casele, contra ingrijire"
In disperare de cauza, fratele batrinei impreuna cu nepotii acesteia au incercat in toate felurile sa gaseasca o persoana in putere, care s-o poata ingriji pe Elena asa cum trebuie. Dar nici banii si nici casele date cu acte in regula n-au putut convinge pe nimeni sa se inhame la asa ceva. "Ne chinuim ca hotii de cai maica. Eu il mai am si pe barbatu-meu orb, dar nu mai zic de el. Cit traiesc eu, o trai si el. Dar ce ne facem cu batrina? Am cautat sa dam casele cu acte ca s-o ingrijeasca cineva. Dar nu vrea nimeni. Nici tiganii n-au vrut, nici tiganii", se vaita cumnata Elenei.
Dupa cum se vede, sarmana babuta indeplineste totusi conditiile internarii intr-un spital-camin. Ii lipseste, e adevarat, acel certificat de persoana cu handicap, dar cum altfel se poate numi un om care zace la pat? Care nu poate merge si nu-si poate asigura cele necesare traiului, de unul singur? In curind, vorba cumnatei, trupul Elenei va ajunge sa fie mincat de viermi. Ce explicatie se va mai putea da atunci refuzului internarii? Cine va mai avea curajul sa-si asume acel refuz? Pentru ca oameni sintem, si dincolo de legile scrise, traim dupa coordonatele celor nescrise. Asta in cazul in care mai simtim privirea divinitatii atintita asupra noastra. Ca daca nu… (Laura BREANA)