Scriitorii nu mor niciodata

Traian Olteanu si Florin Muscalu au fost, ieri, coboriti in mormint. Sute de oameni au venit sa-si ia ramas bun de la cei ce au fost ambasadori ai spiritualitatii vrincene. "Au plecat mai devreme cu un ceas dintre noi. A fost voia lui Dumnezeu ca ei sa se intilneasca si sa calatoreasca impreuna prin aceasta lume. Apoi au fost chemati de Dumnezeu in acelasi fel si in acelasi timp, incit prietenia lor sa continue si pe lumea cealalta", a spus unul din preotii prezenti la tristul eveniment.
Ieri, la orele prinzului, sute de oameni asteptau in tacere sa participe la slujba de ingropaciune a celor doi scriitori trecuti, atit de brusc, in nefiinta. Traian Olteanu si Florin Muscalu, asezati unul linga celalalt in capela Bisericii Sapunari, erau inconjurati de familiile indoliate. Prieteni, colegi intr-ale condeiului sau simple cunostinte ale celor doi, au venit sa le aduca un ultim omagiu. Zeci de luminari mingiiau blind chipurile cernite ale celor prezenti. Multime de coroane si buchete de flori inconjurau, trist, sicriele. Raceala mortii risipea deznadejde si rotunjea lacrimi in sufletele intregii asistente. Din cerul intunecat picurau frunze rapuse de toamna. Ceea ce s-a intimplat este inca de necrezut. Pentru toti. Si infinit mai mult, pentru sotiile lor, pentru copiii ce-si vegheau parintii cu privirile agatate de chipurile ce vor ramine doar amintire. "Oamenii nu mor cind sint coboriti in mormint, ci mor cind sint coboriti in uitare. Traian Olteanu si Florin Muscalu vor trai mereu prin operele lor", alina, blind, unul dintre preoti. Impreuna pentru totdeauna, cei doi prieteni au plecat ieri, in cautarea absolutului. Au plecat poate sa rescrie lumea, in raspunsuri pe care doar Cel de Sus le poate da.
Fiorul mortii a strabatut multimea cind glasurile preotilor s-au ridicat spre ceruri, reunite in slujba de ingropaciune. Pacea dumnezeiasca a coborit capetele celor prezenti, intr-o resemnare muta, dureroasa. Alaturi de toti ceilalti, s-au rugat pentru odihna in vesnicie a celor doi scriitori si pentru trecerea lor linistita peste vamile cerului, membrii ai Uniunii Scriitorilor, reprezentanti ai autoritatilor municipale si judetene, colegi din breasla scriitoriceasca. Au fost prezenti ieri linga familiile indoliate, Marian Oprisan, presedintele Consiliului Judetean Vrancea, subprefectul George Baesu, Decebal Bacinschi, primarul Focsaniului, directori sau reprezentanti ai tuturor institutiilor orasului. Un ultim omagiu le-au adus scriitorii Cornel Antoniu, Dumitru Radu Popescu, Horia Zilieru, Grigore Elisei, Mircea Radu Iacoban, membrii ai Uniunii Scriitorilor. Cele citeva cuvinte rostite de doi dintre fostii colegi ai lui Traian Olteanu si Florin Muscalu au impresionat asistenta, intr-un moment de dureros remember. "Dumnezeu probabil vrea sa faca o revista culturala acolo in cer, de aceea i-a luat pe cei mai buni dintre noi. Au fost ambasadori ai spiritului vrincean in lume si in tara, de aceea autoritatile ar trebui sa hotarasca sa dea numele lor unor scoli sau unor strazi. Sint spirite vii care vor exista atit cit va exista si acest oras. Scriitorii nu mor niciodata", a spus Sterian Vicol, redactorul sef al revistei Porto-Franco din Galati.
Suflete pereche
Impresionantul cortegiu funerar a strabatut apoi strazile urbei. Inca de la plecarea din fata Bisericii Sapunari cele doua convoaie mortuare au fost conduse de o masina a Politiei Rutiere, intrucit numarul celor care le formau era de citeva sute de oameni. Acestea s-au oprit, mai intii pe "Unirea Principatelor", la locuinta lui Florin Muscalu. Versurile sale ravaseau tomnatic sufletele, apunind intr-un etern la revedere, pe care nimeni n-ar fi vrut sa si-l ia. Pornise pe ultimul drum, impreuna cu prietenul sau de-o viata. Incet, cortegiile asezate paralel pe toata latimea strazii au trecut apoi pe la sediul indoliat al "Revistei V", poposind pentru ultima data la domiciliul lui Traian Olteanu. Acoperiti de flori, de lacrimi, cei doi prieteni au facut, intr-o ultima trecere, drumul pe care de atitea ori il strabatusera impreuna. Traversau pentru ultima data frumusetea toamnei, indreptindu-se la brat spre vesnica primavara din Imparatia Cerurilor. Suflete pereche incapatinate sa dea, si in nefiinta, o lectie despre adevarul prieteniei. La mormintele lor din Cimitirul Nordic, asezate alaturi, ii vor plinge, atit cit vor fii pasageri in aceasta lume, toti cei care i-au apreciat si iubit.
La praznicul de dupa ingropaciune ce a avut loc la Restaurantul Vrancea, amintirile au prins viata. De dincolo de moarte, Traian Olteanu si Florin Muscalu invitau, chiar daca altfel decit altadata, la neuitare. (Laura BREANA)