Amintiri despre o revolutie furata

Pentru romani, Revolutia din Decembrie 1989 reprezinta punctul de la care s-a pornit construirea unui alt sistem. Un sistem care are la baza principiile democratice. Lucrul acesta se datoreaza bineinteles celor ce au avut curajul sa-si dezveleasca piepturile in bataia pustilor, 14 galateni pierzindu-si chiar viata pentru acest ideal. Cine a tras in acestia si in cei care au murit pe cuprinsul intregii tari, probabil ca va trebui sa treaca sute de ani ca sa se afle. Daca Revolutia a fost o inscenare sau nu, numai cei ce au fost in primele rinduri pot spune.
Pe ing. Ion Grigorescu, evenimentele din 22 decembrie 1989 l-au prins incarcerat in celulele reci ale Sectiei a III-a a Penitenciarului din Galati. Un caracter neformalist, altruist convins, inginerul se afla aici in urma curajului pe care-l avusese in data de 15 noiembrie 1989 de a se revolta impotriva modului in care un popor intreg era umilit. Despre acest eveniment, cit si despre Revolutia din ’89, asa cum a vazut-o el din primele rinduri, Ion Grigorescu ne-a vorbit, impletind in cuvinte entuziasmul de acum 12 ani cu dezamagirea amara din prezent. Ne-a deschis un om inalt, cu parul alb, cu trasaturi ce tradau un caracter de luptator. Invitati intr-o incapere ce parea a fi de lucru, dat fiind calculatorul de pe birou, modest, Ion Grigorescu a inceput sa depene firul amintirilor. "Desi am intrat in PCR in 1976, relativ tirziu, la 33 de ani, mai mult fortat de situatia pe care sistemul o crease, aceea de a nu putea face nimic fara ajutorul partidului, niciodata nu mi-a placut sa ma formalizez la sedintele lor. Intotdeauna cautam sa ridic probleme care, chiar daca suparau conducerile de partid, stiam cu totii ca era vital sa fie rezolvate", ne spune Grigorescu continuind sa ne povesteasca cite ceva din problemele pe care le intilnea un inginer electrotehnist in cadrul Combinatului. Probleme, pe care Antonia Grigorescu, sotia lui, avusese de asemenea, ocazia sa le cunoasca.
Ion Grigorescu a fost singurul care a votat impotriva lui Ceausescu la cel de-al XIV-lea Congres
Situatia Romaniei ajunsese pe o panta vizibil descendenta, pe care o cunoastem cu totii, iar oamenilor le era din ce in ce mai greu sa traiasca. Asa ca la cel de-al XIV-lea Congres al PCR, desi era clar ca Ceausescu va fi reales, Grigorescu a fost singurul care a votat impotriva. "Ne anuntasera ziua si ora alegerilor preliminarii cind ar fi trebuit sa-l votam pe Tovarasul", continua sa ne spuna el, amuzat de amintirea acelui eveniment. "Am intrat in sala de conferinte exact in momentul in care se vota, locurile din spate erau toate ocupate, asa ca m-am asezat in primele rinduri. Cind au intrebat daca este cineva impotriva, am ridicat mina. Vazind ca ei trec mai departe, fara sa bage in seama votul meu, m-am ridicat si i-am rugat sa-l consemneze in procesul verbal. Toata lumea era bulversata. Multi dintre ei n-ar fi vrut sa fie acolo si totusi, cind am luat cuvintul, desi nu aveau curajul sa ridice privirea, sint convins ca ma ascultau si-mi dadeau dreptate", ne zice fostul inginer, apoi se lasa intrerupt de sotia sa: "In general era simpatizat de colegi pentru ca intotdeauna ridica probleme care ii priveau pe toti si niciodata probleme personale. Il intrebau prietenii «Mai Jonny, nu te gindesti ca ai copii?» si el le raspundea «Ba da, tocmai de aceea ma comport asa. Nu vreau sa ma intrebe mai tirziu ce am facut sau daca am stat cu miinile in sin»", ne spune femeia, cu ochii plini de admiratie, pentru sotul ei.
Incercarea de a schimba regimul l-a aruncat in beciurile Securitatii
La scurt timp dupa acest eveniment, indignat de discrepanta dintre propaganda partidului si realitatea in care traiau oamenii, marcat de dirzenia cu care Doina Cornea, de care auzise la Radio Europa Libera, lupta pentru drepturile romanilor, inginerul Grigorescu a hotarit ca-n data de 15 noiembrie 1989 sa traga un semnal de alarma care sa-i uneasca pe siderurgistii galateni impotriva regimului. "Am considerat ca nu era drept ca o femeie singura sa lupte pentru drepturile noastre, cind normal ar fi fost sa o faca fiecare cetatean in parte. Si, dat fiind faptul ca se apropia 15 noiembrie, cind se implineau doi ani de la evenimentele de la Brasov, am pregatit 13 manifeste pe care intentionam sa le lipesc pe tramvaie, la schimbul de tura de dupa amiaza, din Combinat. Manifeste ce contineau mesaje precum: «Congresul XIV, congresul reformelor democratice in Romania», «Intelectualitatea este sufletul natiunii, sa fie pusa in drepturi», «Vrem alimentatie rationala, nu mii de tone la hectar», «Cintarea Romaniei nu inseamna cintarea personalitatii Ceausescu». N-am apucat sa lipesc decit trei. Militia era pregatita pentru aceasta importanta zi. In scurt timp, doi indivizi, care erau chipurile portari la Combinat, dar care pe sub mantalele de portari erau imbracati in uniforma de militieni, au venit si m-au ridicat. Nu insa inainte de a arunca peste umar celelalte manifeste", ne spune inginerul, marcat de retrairea evenimentului, apoi adauga: "Sa nu credeti ca nu mi-a fost frica, dar stiam ca lucrul acela trebuia facut. Chiar daca tremuram tot, in suflet eram bucuros sa-i vad pe siderurgisti citind cu nesat manifestele. Eram fericit. Desi nu apucasem sa le lipesc pe toate, imi atinsesem scopul."
Securitatea si rolul ei in Revolutie
Aruncat in beciurile securitatii, zile intregi, Ion Grigorescu a fost supus unui interogatoriu, cum numai baietii cu ochi albastri se pricepeau. "La bataie nu au recurs, pentru ca ei stiau ca Ceausescu va fi inlaturat. De altfel, dupa aceea mi-am dat seama ca tot interogatoriul a fost marcat de faptul ca, stiind ca Ceausescu va cadea, ei nu trebuiau sa pice prost. Stiau foarte bine ce urma sa se intimple cu Ceausescu si ii interesa daca nu cumva fac parte dintr-o grupare. Ar fi fost extrem de grav pentru ei ca Revolutia sa porneasca de aici. Cu toate ca va pot spune foarte ferm ca Revolutia a fost o lovitura de stat pregatita de catre Securitate. Faptul ca inainte de 22 decembrie au fost de zece ori mai putini morti decit dupa, demonstreaza ca ceea ce s-a intimplat atunci n-a fost altceva decit lupta pentru putere dintre armata si securitate", spune inginerul cu o voce ce tradeaza grimasa unui dispret. Desi aceasta parere si-a format-o dupa ce evenimentele se stinsesera de mult, punind cap la cap informatiile ce au reusit sa se scurga, cu ceea ce a apucat el sa vada acolo, in primele rinduri. Ion Grigorescu a trait totusi clipele caderii lui Ceausescu cu bucuria in suflet, ca mai toti romanii. Adus in mijlocul galatenilor de catre un maior de militie direct din celulele penitenciarului, pentru ca lumea, siderurgistii care-i cunosteau faptele ii strigau numele, Ion Grigorescu a fost usor-usor indepartat. Ajuns intre revolutionari, el i-a indemnat in primul rind sa nu strice, sa nu distruga, sa pastreze valorile realizate prin munca tuturor. Insa, inca de atunci a simtit ca este inconjurat de persoane ostile ce incercau sa-l indeparteze pentru ca, zice Grigorescu, reprezenta o piedica in indeplinirea planurilor lor de dinainte pregatite. Ales presedintele organizatiei Frontului Salvarii Nationale (FSN) din Combinatul Siderurgic, la doar o ora de la plecarea lui Ceausescu, Ion Grigorescu si-a petrecut citeva zile si nopti aici, fara sa inchida un ochi, veghind, spune el, la bunul mers al Combinatului. "Era unul dintre punctele strategice si, desi eram obosit, trei zile si trei nopti n-am inchis un ochi", ne-a zis inginerul. Tensiunea de neinchipuit, nesomnul si zvonurile l-au ridicat pe Grigorescu pe culmile rabdarii.
Pe 5 ianuarie, cind s-au facut alegerile pentru Consiliul Judetean, inginerul a realizat ca nu era bine primit in sinul noii puteri. "Alegerile urmau sa aiba loc in Casa de Cultura a Sindicatelor. Aici venisera reprezentanti, chipurile ai Combinatului, dar care nu fusesera votati de salariatii CSG-ului. Jonny nici macar nu stia ca vor fi alegerile. Cind a aflat, in drum spre Casa Sindicatelor, a apucat sa-i spuna unui coleg de faptul ca se incerca indepartarea lui. Acesta a reusit sa mobilizeze oamenii si incolonati, au venit pina acolo scandind «Grigorescu la judet.» Acela a fost cel mai democratic moment de dupa Revolutie", isi aminteste sotia revolutionarului, adaugind: "Paradoxal, el nu are nici macar carnet de revolutionar. Pe dosarul care l-a intocmit, cineva a pus un «Nu». N-am vrut niste drepturi, de aceea am lasat-o asa, chit ca cei care ii cunosc faptele nu cred ca nu beneficiem de nici o reducere din partea statului."
Tot acest drum de dinainte si de dupa Revolutie a fost pentru Ion Grigorescu o lupta cu cei pe care pertinenta cu care punea problemele ii deranja. "Fiecare politica are sistemul ei. Ca s-a chemat ea politica PCR, FSN ori PNL, toate au sistemul lor si daca nu faci parte din acesta, cu bunele si cu relele lui, sigur ca esti indepartat. Eu nu vreau sa ma confund cu relele unui sistem, de aceea am renuntat sa mai fac politica. Sint curios sa-mi vad dosarul pe care mi l-au facut «baietii cu ochii albastri» dupa ’90. Mai putin ma intereseaza cel dinainte", subliniaza inginerul, intarind convingerea ca totul a fost o inscenare. "Lupta a fost intre armata si securitate si faptul ca Stanculescu este arestat demonstreaza ca Securitatea a invins." (Nicu MIRCEA)